Etichete

, , , ,

Un articol semnat de Andrea Ghiţă în revista electronică Acum repune pe tapet, în tonalităţi compătimitoare, eliminarea lui Andrei Marga de la Universitatea “Babeş-Bolyai”. Meritele fostului rector în deschiderea internaţională a instituţiei, în diversificarea liniilor de studii, în creşterea patrimoniului imobiliar şi a efectivelor de studenţi au fost incontestabile. Tot atît de evident a fost şi stilul draconic, despotic al politicii sale “interne”, răsfrînt în perioada de agonie managerială prin vociferante şi vituperante intervenţii în mass-media. Părea că întreg universul înconjurător complotează pentru ca profesorul să-şi privească în sfîrşit, cu ochi lucizi, data naşterii înscrisă în buletinul de identitate.

Pentru a fi devorat de acidulata comunitate academică autohtonă era nevoie de mai puţine valuri şi resentimente decît a fost capabil să stîrnească Andrei Marga. Totuşi imaginea de victimă nu cadrează cu omul care a deturnat sau a strivit, în ultimele două decenii, multe evoluţii profesionale în jurul său. Cel care a pus instituţia şi zidurile clădirilor mai presus de persoanele care-l înconjurau, în folosul exclusiv al puterii sale discreţionare, nu are a se aştepta la judecăţi prea clemente acum, la final de partidă.

Vine, pentru toată lumea, momentul în care se trage linia şi se face socoteala. Un prim pas e realizat de profesorul universitar american Peter Manu care notează, în comentariile de subsol ale articolului menţionat, că “din declaraţia de avere a profesorului Andrei Marga (2010) rezultă că a primit de la Universitate 247.497 RON/an (salariu de 136.441 RON şi alte indemnizaţii în valoare de 111.056 RON), adică mai mult decât câştigă, împreună, preşedintele şi primul ministru al României. Veniturile dânsului din conferinţe, cărţi etc. erau incomparabil mai mici. Mai substanţiale erau cele provenite din chiria unora din cele 4 apartamente pe care le posedă în Cluj”. Doctoranzii şi asistenţii care munceau din greu pe moşia jupînului fără a fi retribuiţi vor fi avînd acum un oarecare sentiment de scîrbă.

Rolul pistolarului justiţiar din “Hard to Kill” nu i s-a potrivit sub nici o formă celui care umbla crăcănat din pricina buzunarelor doldora.