Promiscuitate

Etichete

Andrei Marga, colaborator Securitate, ICR, Observator cultural, Paul Cernat, sofism

După demiterea-demisie a lui Andrei Marga de la şefia ICR, s-a găsit şi-un avocat nechemat care să-i cînte partitura. Paul Cernat e cel care l-a elogiat nu demult pe Eugen Simion, la o vîrstă rotundă. Bine, de-acolo îi mai putea pica ceva, aşa că era de înţeles. Dar acum? Ce beneficii se mai sifonau oare dinspre omul pe făraş?

Tehnica sofistă folosită de această Paula Iacob a mahărilor culturali loviţi de dispreţul public e deplorabilă. Paul Cernat enumeră capetele de acuzare, doar pentru a le azvîrli peste umăr, cu indolenţă, în compartimentul “e discutabil”: “Despre chestiuni controversate sau contestabile cum ar fi politica de personal a echipei Marga, publicarea unei cărţi proprii a directorului la editura ICR, înfiinţarea unor centre ICR în ţară, seria de conferinţe ‘politizate’ despre criza economică, reacţiile polemice deplasate (cum ar fi cea la adresa lui Filip Florian) se poate, fără îndoială, discuta. Ar fi însă de dorit ca discuţia să se poarte cu bună-credinţă, cu argumente netrucate şi cu ascultarea tuturor părţilor”.

Se poate discuta, fireşte, despre toate acestea. Dar el nu discută. În loc să răstoarne avocăţeşte, bucată cu bucată, piesele de pe lista de derapaje de la decenţă, Paul Cernat minimalizează detaliile şi înhaţă taurul de coarne. El alege să conteste însuşi principiul distincţiei dintre alb şi negru, dintre bine şi rău, în societatea culturală. “În ceea ce priveşte campania de stigmatizare a lui Andrei Marga în calitate de prezumat colaborator al Securităţii comuniste, mărturisesc că nu mai dau doi bani pe asemenea manevre de character assassination, aplicate diversionist în ultimul deceniu pentru compromiterea unor personalităţi culturale care nu au jucat ‘cum trebuie’. Le consider, moralmente, la fel de vinovate ca şi păcatele celor incriminaţi (dacă ele s-ar confirma cu adevărat) şi am motive serioase să cred că ele vor fi aplicate oricăror potenţiali defectori din establishmentul pro-băsescian.”

E dreptul lui Paul Cernat de a-i considera, moralmente (!), la fel de vinovaţi şi pe cei care au turnat la Securitate, şi pe cei care îi dezvăluie pe turnătorii la Securitate. E dreptul lui de-a face, în revista Observator cultural, teorii ale conspiraţiei, de-a pune notele informative scrise de Andrei Marga despre Katherine Verderey în cîrca – de ce nu? – a lui… Traian Băsescu, de-a ne povesti că nu mai contează azi dacă cineva şi-a construit cariera, în vremea comunismului, activînd ca turnător. Dar eu nu mă pot abţine să-i transmit, de-aici, din depărtare de vîltoarea literară, că vicleniile lui au un iz de promiscuitate.

Publicitate

Marga şi auto-bibliografia

Etichete

Andrei Marga, carti, demisie, ICR, minciuni, politruc

Pe la începutul lunii martie 2013, în contextul unei polemici mai ample cu Andrei Pleşu, care-i imputa folosirea banilor publici pentru editarea propriilor cărţi, Andrei Marga replica băţos: “Nu am publicat nici un volum la ICR cu care să-mi împodobesc bio-bibliografia. Nu am nevoie să apelez la această editură”.

Pe la jumătatea lunii iunie 2013, înainte de-a fi ejectat prin hotărîre parlamentară, Marga demisionează de la cîrma ICR. În mesajul de goodbye îşi recapitulează numirea în funcţie: “La 11 septembrie 2012, Senatul României m-a numit în funcția de președinte al Institutului Cultural Român. (…) Am acceptat numirea și am trimis declarația de intenții (vezi Andrei Marga, Cultură, democrație, modernizare, ICR, București, 2013, pp. 99-104)”. Deci volumul care n-a fost publicat la ICR există totuşi?

Politrucul în derivă ne asigură, vreo cîteva fraze mai apoi, că activitatea lui recentă a fost imortalizată şi în altă carte: “Documentele acțiunii la ICR constituie un nou volum (cu titlul Alocuțiuni, reacții, documente, 2013), în succesiunea celui evocat”. Culmea mistificării politice este să-ţi renegi public apariţia cărţii, pentru a o flutura arogant două luni mai tîrziu, împreună cu încă una din aceeaşi speţă. Şi, în timp ce faci toate astea, să-i previi grijuliu pe oamenii din jurul tău: “în România se minte vîrtos și se deformează copios vorbele și faptele”. Cretanul Marga atrage atenţia că toţi cretanii sînt mincinoşi.

Marga şi adevărul

Etichete

Andrei Marga, Andrei Plesu, editura, minciuni, propaganda

Cred că sînt lipsite de interes mizele politice ale recentei confruntări dintre Andrei Marga şi Andrei Pleşu. Dar atunci cînd actualul şef al Institutului Cultural Român din Bucureşti scrie, negru pe alb: “Nu am publicat nici un volum la ICR cu care să-mi împodobesc bio-bibliografia. Nu am nevoie să apelez la această editură” – consider că e cazul să i se vîre sub nas coperta volumului Cultură[,] democraţie[,] modernizare.

Doar virgulele vin de la mine, sub stimulul ortografiei. Enumeraţia pompieristică e toată din partea activistului care îşi reneagă publicaţia.

În prezenţa autorului

Etichete

Andrei Marga, Apocalipsa, autor, lansare de carte, paranoia, Sfintul Ioan

Paranoia lansărilor de carte patronate de Andrei Marga. Încă de anul trecut, din noiembrie, se anunţa pe site-ul ICR prezentarea Apocalipsei lui Ioan, tradusă de Cristian Bădiliță. “La eveniment, alături de autor, vor participa ÎPS Virgil Bercea, Episcop greco-catolic de Oradea, Andrei Marga, Președintele Institutul Cultural Român, și Nicolae Brînzea, Secretar General al aceleiași instituții”.

O fi ajuns şi Sfîntul Ioan, autorul Apocalipsei, să zică două vorbe la lansare?

Demisie

Etichete

Andrei Marga, CAP, Daniel Funeriu, demisie, ICR

Cea mai plastică motivare a unei demisii, din ultima vreme, o găsesc în explicaţia lui Daniel Funeriu, la părăsirea Consiliului de conducere al ICR: Andrei Marga a transformat institutul pe care-l păstoreşte “într-un C.A.P. cultural”.

Măcar începe şi la Bucureşti să se vadă despre A.M. ceea ce intelectualii din Cluj ştiau prea bine, de cîteva decenii, dar ţineau pentru ei ca să nu-şi compromită cariera. Vai de ea, carieră…

Un sofism

Etichete

Andrei Marga, colaborator, ICR, Securitate, sofism

Abia ce-a apărut ideea că Andrei Marga o să fie numit eventual la şefia ICR, pe locul lăsat liber de H.-R. Patapievici, şi prin cîteva ziare s-a lansat simultan ipoteza că fostul ministru de Externe ar fi activat ca turnător la Securitate. Admiratorul lui Putin şi-al lui Benedict a dezminţit în stilul său caracteristic: “Dosariada este ultimul instrument de atacare a unui intelectual cu operă”.

Foarte sincer eu unul nu prea ştiu care e opera intelectualului Andrei Marga. Care sînt cele trei concepte cu care a îmbogăţit el gîndirea românească? Dar fireşte că nu pe scriitorul de volume s-au apucat ziariştii din Capitală să-l gîdile la dosarul secret.

Una de la Băse

Etichete

ambasador, Andrei Marga, replica, Traian Basescu

“Ar fi lamentabil ca Guvernul să facă tentativa de a-l trimite pe Marga ambasador la Berlin. Se poate încerca Benin, dar nu Berlin.”

“Hard to Kill” – reloaded

Etichete

Andrei Marga, ministru, rector, salarii-diurne-bonificatii-pensii

Am aflat de la un binevoitor de pe internet că Andrei Marga a primit ca rector la UBB, numai în cursul anului 2010, suma de 247.497 RON/an, “adică mai mult decît cîştigă, împreună, preşedintele şi primul-ministru al României”. Presa completează că, în anul succesiv, 2011, el “a încasat de la UBB, din salariul din funcția de bază de rector, precum și din resurse bugetare și extrabugetare, suma de 122.091 lei. Pentru alte activități din cadrul UBB, Marga a încasat 98.233 lei”. În aceste condiţii ocuparea fotoliului de ministru la Externe înseamnă pentru vigurosul pensionar o simpatică ascensiune în carieră, dar o severă deprivare financiar-contabilă. Păcat de el. La salariul şi diurna de ministru se cumulează oare salariul sabatic şi pensia de bătrîneţe?

Hard to Kill

Etichete

Acum, Andrea Ghiţă, Andrei Marga, rector, UBB

Un articol semnat de Andrea Ghiţă în revista electronică Acum repune pe tapet, în tonalităţi compătimitoare, eliminarea lui Andrei Marga de la Universitatea “Babeş-Bolyai”. Meritele fostului rector în deschiderea internaţională a instituţiei, în diversificarea liniilor de studii, în creşterea patrimoniului imobiliar şi a efectivelor de studenţi au fost incontestabile. Tot atît de evident a fost şi stilul draconic, despotic al politicii sale “interne”, răsfrînt în perioada de agonie managerială prin vociferante şi vituperante intervenţii în mass-media. Părea că întreg universul înconjurător complotează pentru ca profesorul să-şi privească în sfîrşit, cu ochi lucizi, data naşterii înscrisă în buletinul de identitate.

Pentru a fi devorat de acidulata comunitate academică autohtonă era nevoie de mai puţine valuri şi resentimente decît a fost capabil să stîrnească Andrei Marga. Totuşi imaginea de victimă nu cadrează cu omul care a deturnat sau a strivit, în ultimele două decenii, multe evoluţii profesionale în jurul său. Cel care a pus instituţia şi zidurile clădirilor mai presus de persoanele care-l înconjurau, în folosul exclusiv al puterii sale discreţionare, nu are a se aştepta la judecăţi prea clemente acum, la final de partidă.

Vine, pentru toată lumea, momentul în care se trage linia şi se face socoteala. Un prim pas e realizat de profesorul universitar american Peter Manu care notează, în comentariile de subsol ale articolului menţionat, că “din declaraţia de avere a profesorului Andrei Marga (2010) rezultă că a primit de la Universitate 247.497 RON/an (salariu de 136.441 RON şi alte indemnizaţii în valoare de 111.056 RON), adică mai mult decât câştigă, împreună, preşedintele şi primul ministru al României. Veniturile dânsului din conferinţe, cărţi etc. erau incomparabil mai mici. Mai substanţiale erau cele provenite din chiria unora din cele 4 apartamente pe care le posedă în Cluj”. Doctoranzii şi asistenţii care munceau din greu pe moşia jupînului fără a fi retribuiţi vor fi avînd acum un oarecare sentiment de scîrbă.

Rolul pistolarului justiţiar din “Hard to Kill” nu i s-a potrivit sub nici o formă celui care umbla crăcănat din pricina buzunarelor doldora.

Interimat

Etichete

Andrei Marga, eternitate, interimat, UBB

Propunerea Senatului Universităţii “Babeş-Bolyai”, pentru funcţia interimară de rector între 26 februarie (cînd expiră mandatul lui Andrei Marga) şi validarea noilor alegeri, este Nicolae Bocşan. În aceste condiţii e important să se evite pericolul unei lovituri de palat, pe fondul vidului de putere care se creează. S-ar impune ca Senatul UBB să-l desemneze pe Andrei Marga în funcţia de Preşedinte interimar al Colegiului Academic!