La lingua italiana al Collegio Nazionale “G. Bariţiu” di Cluj-Napoca, Romania

Etichete

G. Barițiu, Italia, scoala

Il liceo “G. Bariţiu” di Cluj, Romania fu fondato al 19 ottobre 1919, con decisione del Consiglio Dirigente. Le lingue straniere studiate all’inizio furono il francese e il tedesco, ma sin dal periodo fra le due guerre tra i nostri insegnanti si ritrovarono anche alcuni professori italiani. Dopo le difficoltà dovute alla seconda guerra mondiale e al periodo comunista, la lingua italiana ritornò qui nel settembre 1990. Con iniziativa della preside Maria Dumbrăvan e con l’accordo del Ministero dell’Educazione di Bucarest, fu aperto l’indirizzo bilingue, con 7 ore settimanali di lingua-letteratura, con le classi divise in due gruppi di valore, e altre 2 ore settimanali rispettivamente di storia e di geografia italiane. Dal 1996 fu negoziato il Memorandum tra il Governo romeno e il Governo italiano, concluso nel 2002, con cui fu internazionalmente riconosciuto l’indirizzo bilingue del liceo “G. Bariţiu”, e la scuola fu sostenuta in modo costante dalle ufficialità della Penisola. Da quel periodo inizia la presenza dei lettori madrelingua, assunti dallo stato italiano. Nel 2000 il liceo conobbe un ampio sviluppo in diverse direzioni: prese il nome di Colegiul Naţional “George Bariţiu”, ampliò la sua struttura, rinnovò il suo aspetto e diversificò la sua offerta educazionale: alle medie inferiori fu inaugurato lo studio intensivo dell’italiano (4 ore/sett.).

Diverse personalità della cultura nazionale romena ebbero legami con il nostro liceo. Insegnarono qui Margareta Cianciolo (Eta Boeriu, in seguito celebre traduttrice) e Teodor Boşca (studente e professore del liceo, diventato ulteriormente un noto traduttore poliglotta e professore universitario). Furono alunni della scuola il poeta Adrian Popescu (1954-1961), l’italianista Marian Papahagi (1955-1966), il poeta Ioan Alexandru (1958-1962) ecc.

La cattedra di italiano è oggi costituita con i seguenti insegnanti di ruolo: prof. dr. Laszlo Alexandru (dal 1992), prof. Dana Ciultă (dal 1996), prof. Anca Crăciun (dal 1998), prof. di francese e italiano Izabela Schleier (dal 2008), prof. dr. Piergiorgio Mori (lettore MAE italiano, dal 2018). Alla sezione bilingue della nostra scuola hanno insegnato anche: Ana Covaciu, Mircea Văran, Narcisa Ucă, Adina Avramescu, Lucia Maier, Simona Nahaiciuc, Anca Iovan, Aniela Moldovan, Carmen Dușa. Si sono distinti i lettori italiani Giuseppina Bocca, Manuela Vasconi, Roberto Giunta, Enzo Palmisciano, Tiziana Raschiatore, Patrizio Trequattrini.

Una grande attenzione fu rivolta alla base materiale della scuola. Con l’aiuto delle autorità italiane fu inaugurata la Sala Dante, con un’importante biblioteca e delle capacità multimedia. Sono diventate ormai tradizionali le gite di studio, organizzate negli ultimi anni con gli alunni della nostra sezione a Firenze, Genova, Pisa, Milano, Assisi, Perugia ecc. Abbiamo svolto ampie attività di gemellaggio con istituzioni scolastiche del territorio italiano: Istituto Magistrale Statale “G. Bertacchi” di Lecco; Istituto Statale d’Arte Capo d’Orlando, Messina; Istituto Statale Superiore “E. Balducci” di Pontassieve; Istituto Statale Superiore “G. Ambrosoli” di Roma. Gi alunni coordinati dalla prof. Anca Crăciun hanno partecipato alla competizione nazionale “Festlettura”, organizzata a Bucarest dall’Istituto Italiano di Cultura, e hanno vinto il I Premio (2016, 2017, 2018) e il II Premio (2019). Gli studenti coordinati dal prof. dr. Laszlo Alexandru hanno partecipato al concorso internazionale di letteratura “Uno, nessuno e centomila”, organizzato ad Agrigento, Sicilia, dal MAE italiano, dal MIUR e dal Comune della città e hanno vinto “Premio straordinario per l’impegno” (2017), “Premio speciale città di Agrigento” (2018), “Terzo Premio” (2019).

I professori della cattedra di italiano hanno partecipato a diversi corsi di aggiornamento in Italia: a Milano e Perugia (prof. dr. Laszlo Alexandru), a Firenze e Perugia (prof. Anca Crăciun), a Siena e Perugia (prof. Dana Ciultă). Alcuni di questi corsi sono stati sostenuti dai programmi internazionali “Comenius”. Gli studenti della sezione italiana si sono impegnati con entusiasmo nello studio delle lingue straniere e in diverse attività didattiche e culturali. Questo fatto viene confermato anche dal grande numero di partecipazioni ai concorsi specifici. Numerosi nostri alunni hanno vinto negli ultimi anni il I Premio delle Olimpiadi Nazionali di Lingua Italiana. Altre decine di allievi hanno vinto il II o il III premio, in tappa nazionale o in quella provinciale del concorso.

Nel periodo 2010-2011, il Collegio Nazionale “G. Bariţiu” ha partecipato al progetto europeo Youth in Action “La storia ci unisce”, insieme all’Istituto Statale Superiore “E. Balducci” e la Scuola Media “Maria Maltoni” di Pontassieve (Italia), al Liceo “Szent László” di Budapest e al Liceo “Bolyai János” di Ocsa, Ungheria, al Liceo “Saru” di Bratislava, Slovacchia e al Liceo “Báthory István” di Cluj-Napoca, Romania. Il progetto sostenuto dal finanziamento europeo ha facilitato la collaborazione tra studenti e professori che hanno come oggetto di attività la lingua italiana in diversi Paesi del continente. La squadra del Collegio “G. Bariţiu” è stata coordinata dal prof. dr. Laszlo Alexandru e ha incluso le studentesse dell’ultima classe bilingue Gabrian Adana, Rîmbu Raluca, Sigarteu Diana, Crişan Adnana e Vişan Andreea. La nostra scuola si è impegnata anche in altre attività internazionali, come il progetto “Play” (coordinato da prof. Anca Crăciun in collaborazione con ONG di Romania e Italia), il progetto “Euroscola” (coordinato da prof. dr. Alina Bărăian, prof. Viorica Mândruţ e prof. Laura Zmicală), il progetto “CentCinquant” (coordinato da prof. Carmen Bucur, con scuole partner in Italia, Francia, Germania e Polonia), il progetto “Siamo sulla stessa barca”, Giornata della Memoria e dell’Accoglienza.

Visto che mancavano i materiali didattici a livello nazionale per l’insegnamento della lingua italiana, prof. dr. Laszlo Alexandru ha pubblicato Dizionario italiano-romeno (1999), Dizionario pratico italiano-romeno e romeno-italiano (2003), Dizionario italiano-romeno, romeno-italiano (2006, 2016) e Grammatica pratica della lingua italiana (2007, 2015, 2018). In campo letterario, egli ha composto l’Antologia di letteratura italiana per le scuole (2018) e ha pubblicato libri sul più importante autore italiano: A riveder le stelle. Contributi allo studio dell’opera di Dante (2013, 2018), Per la selva oscura. Dante parlato (2011, 2013). Numerose partecipazioni con interventi e conferenze alle riunioni internazionali di profilo culturale-pedagogico (“Reale e virtuale nell’evoluzione del discente”, “La musica nella Divina Commedia”, “Alessandro Manzoni visto oggi”, “George Coșbuc – Commenti alla Divina Commedia”, “Eta Boeriu – Bringing Italian Literature in Romania” ecc.) offrono permanenti spunti di aggiornamento.

La stretta collaborazione con i mass-media ha fatto sì che l’attività della cattedra di italiano del Collegio Nazionale “G. Bariţiu” sia stata diffusa sui giornali locali, alla radio e in televisione. Numerosi talk show a cui hanno partecipato alcuni insegnanti, accanto a studenti brillanti, hanno contribuito alla presentazione dei nostri risultati. I corsi propedeutici di italiano, che offriamo in regime di gratuità ai ragazzi di classe terza media inferiore che intendono fare l’esame di ammissione al liceo bilingue, ci assicurano un’ampia base di reclutamento dei futuri studenti.

I risultati dei professori di italiano del Collegio Nazionale “G. Bariţiu” sono stati riconosciuti, negli ultimi anni, con numerose onorificenze e diplomi di eccellenza, atribuiti dal Governo romeno (2008), dal Ministero dell’Educazione e dal Provveditorato agli Studi della Provincia di Cluj (2003, 2004, 2005, 2006, 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, 2013, 2014, 2015, 2016, 2017, 2018), dal Prefetto di Cluj (2005), dal Presidente del Consiglio della Provincia di Cluj (2011). Ogni insegnante della cattedra ha ricevuto dal Consolato Onorario della Repubblica Italiana di Cluj il “Diploma di Eccellenza” per i risultati eccezionali ottenuti nella preparazione degli allievi alla lingua italiana (giugno 2019).

L’insegnamento della lingua italiana rappresenta ormai un brand caratteristico per il Collegio Nazionale “G. Bariţiu” di Cluj-Napoca, un aspetto che distingue la nostra scuola nel contesto delle altre istituzioni della nostra città e del nostro Paese, un motivo di orgoglio e una permanente sfida per nuovi successi.

Limba italiană la Colegiul Naţional “G. Bariţiu” din Cluj-Napoca

Etichete

G. Barițiu, Italia, scoala

Liceul “G. Bariţiu” din Cluj s-a înfiinţat la 19 octombrie 1919, prin hotărîrea Consiliului Dirigent. Printre limbile străine studiate la început au fost franceza şi germana, dar încă din perioada interbelică pe lista profesorilor noştri s-au aflat şi cîţiva dascăli italieni. După diversele vicisitudini provocate de Al Doilea Război Mondial şi de perioada comunistă, limba italiană a revenit aici din septembrie 1990. La iniţiativa directoarei Maria Dumbrăvan şi cu acordul Ministerului Învăţămîntului din Bucureşti, s-a înfiinţat secţia bilingvă, cu 7 ore săptămînale de limbă-literatură, cu clasele împărţite pe două grupe valorice, şi cîte 2 ore săptămînale de istorie şi geografie italiană. Din 1996 s-a negociat Memorandumul dintre Guvernul României şi Guvernul Italiei, adoptat în 2002, prin care s-a recunoscut pe plan internaţional specializarea bilingvă din cadrul liceului “G. Bariţiu”, iar şcoala este constant sprijinită de oficialităţile din Peninsulă. De atunci datează şi prezenţa lectorilor de limbă maternă, retribuiţi de statul italian. Din anul 2000 liceul cunoaşte o dezvoltare amplă pe mai multe direcţii: dobîndeşte numele de Colegiul Naţional “George Bariţiu”, îşi modernizează baza materială, îşi înnoieşte aspectul şi îşi diversifică oferta educaţională: la gimnaziu se introduc clasele cu studiu intensiv al italienei.

Diverse personalităţi ale culturii naţionale au avut tangenţe cu şcoala noastră. Au predat aici Margareta Cianciolo (Eta Boeriu, celebra traducătoare de mai tîrziu) şi Teodor Boşca (elev şi profesor al liceului, care a devenit mai apoi un cunoscut traducător poliglot și conferențiar universitar). Au fost elevi ai şcolii poetul Adrian Popescu (1954-1961), italienistul Marian Papahagi (1955-1966), poetul Ioan Alexandru (1958-1962) etc.

Catedra de italiană este în prezent deservită de următoarele cadre didactice titulare: prof. dr. Laszlo Alexandru (din 1992), prof. gr. I Dana Ciultă (din 1996), prof. gr. I Anca Crăciun (din 1998), prof. de franceză și italiană Izabela Schleier (din 2008), prof. dr. Piergiorgio Mori (detașat din partea MAE al Italiei, din 2018). De la introducerea învăţămîntului bilingv în şcoala noastră, au mai funcţionat ca profesori de italiană: Ana Covaciu, Mircea Văran, Narcisa Ucă, Adina Avramescu, Lucia Maier, Simona Nahaiciuc, Anca Iovan, Aniela Moldovan, Carmen Dușa. S-au ilustrat lectorii italieni Giuseppina Bocca, Manuela Vasconi, Roberto Giunta, Enzo Palmisciano, Tiziana Raschiatore, Patrizio Trequattrini.

O atenţie deosebită a fost acordată dotării materiale a şcolii. Cu sprijinul financiar al autorităţilor italiene a fost inaugurată Sala Dante, cu o importantă bibliotecă şcolară şi capacităţi multimedia. Au devenit deja tradiţionale excursiile de studii, pe care le-am organizat în ultimii ani cu elevii secţiei noastre la Firenze, Genova, Pisa, Milano, Assisi, Perugia etc. Am desfăşurat ample activităţi de înfrăţire cu instituţii şcolare asemănătoare din Italia: Istituto Magistrale Statale “G. Bertacchi” din Lecco; Istituto Statale d’Arte Capo d’Orlando, Messina; Istituto Statale Superiore “E. Balducci”, Pontassieve; Istituto Statale Superiore “G. Ambrosoli”, Roma. Elevii coordonați de prof. Anca Crăciun au participat la competiția națională Festlettura, organizată la București de Institutul Italian de Cultură, și au cîștigat Premiul I (2016, 2017, 2018) și Premiul II (2019). Elevii coordonați de prof. dr. Laszlo Alexandru au participat la concursul internațional de literatură “Uno, nessuno e centomila”, organizat la Agrigento, Sicilia, de Ministerul Afacerilor Externe al Italiei, Ministerul Instrucțiunii și Primăria orașului și au cîștigat “Premio straordinario per l’impegno” (2017), “Premio speciale città di Agrigento” (2018), “Terzo Premio” (2019).

Profesorii titulari ai catedrei de italiană au beneficiat de specializări succesive, la cursuri de profil din Italia: la Milano şi Perugia (prof. dr. Laszlo Alexandru), la Firenze şi Perugia (prof. Anca Crăciun), la Siena şi Perugia (prof. Dana Ciultă). Unele dintre acestea au fost sprijinite de programele internaţionale Comenius.

Elevii secţiei de italiană s-au implicat cu entuziasm în studiul limbilor străine şi în diversele activităţi extraşcolare. Acest lucru este confirmat şi de numărul mare de participări la concursurile de specialitate. Numeroşi bariţişti au cîştigat în ultimii ani Premiul I la Olimpiada Naţională de Limba Italiană. Alte zeci de elevi au obţinut premiul al II-lea şi al III-lea sau diverse menţiuni, la faza naţională sau la cea județeană a competiţiei de profil.

În perioada 2010-2011, Colegiul Naţional “G. Bariţiu” a fost implicat în desfăşurarea proiectului european Youth in Action “La storia ci unisce”, alături de Istituto Statale Superiore “E. Balducci” şi Scuola Media “Maria Maltoni” din Pontassieve (Italia), Liceul “Szent László” Budapesta şi Liceul “Bolyai János” Ocsa, Ungaria, Liceul “Saru” Bratislava, Slovacia şi Liceul Teoretic “Báthory István” Cluj-Napoca, România. Proiectul a beneficiat de finanţare europeană şi a vizat mai buna cunoaştere a elevilor şi a profesorilor care studiază sau predau limba italiană în diversele ţări ale continentului. Echipa Colegiului “G. Bariţiu” a fost coordonată de prof. dr. Laszlo Alexandru şi le-a inclus pe elevele din clasa a XII-a bilingv Gabrian Adana, Rîmbu Raluca, Sigarteu Diana, Crişan Adnana şi Vişan Andreea. Alte activităţi internaţionale, desfăşurate în şcoala noastră, au fost proiectul “Play”, coordonat de prof. Anca Crăciun în colaborare cu ONG-uri din România şi Italia, proiectul “Euroscola” (coordonat de prof. dr. Alina Bărăian, prof. Viorica Mândruţ şi prof. Laura Zmicală), proiectul “CentCinquant” (condus de prof. Carmen Bucur şi avînd parteneri din Italia, Franţa, Germania şi Polonia).

Întrucît nu existau materiale didactice la nivel naţional pentru predarea limbii italiene, prof. dr. Laszlo Alexandru a publicat Dicţionar italian-român (1999), Dicţionar practic italian-român şi român-italian (2003), Dicţionar italian-român, român-italian (2006, 2016) şi Memorator de limba italiană. Gramatică practică (2007, 2015, 2018). În plan literar, a redactat Antologia di letteratura italiana per le scuole (2018), a publicat cărți despre cel mai important autor italian: A revedea stelele. Contribuții la studiul operei lui Dante (2013, 2018), Prin pădurea întunecată. Dialoguri despre Dante (2011), Dante parlato (2013). Numeroasele participări cu comunicări și conferințe la sesiunile internaţionale cu profil cultural-pedagogic (“Real şi virtual în evoluţia educabilului”, “Muzica în Divina Comedie”, “Alessandro Manzoni văzut azi”, “George Coșbuc – Comentarii la Divina Comedie”, “Eta Boeriu – Bringing Italian Literature in Romania” etc.) stimulează la permanente activităţi de autoperfecţionare.

Strînsa colaborare cu mass-media a făcut ca activitatea catedrei de italiană a Colegiului Naţional “G. Bariţiu” să fie prompt reflectată în ziarele locale, la radio şi la televiziune. Numeroasele talkshow-uri la care au participat unii profesori, alături de elevii remarcabili, au condus la popularizarea rezultatelor noastre. Cursurile de pregătire la italiană, pe care le propunem în regim gratuit absolvenţilor de clasa a VIII-a care doresc să urmeze secţia bilingvă, ne asigură o amplă bază de selecţie a viitorilor liceeni.

Rezultatele profesorilor de italiană ai Colegiului Naţional “G. Bariţiu” au fost răsplătite, în ultimii ani, cu numeroase distincţii şi diplome de excelenţă, atribuite de Guvernul României (2008), de Ministerul Educaţiei şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj (2003, 2004, 2005, 2006, 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, 2013, 2014, 2015, 2016, 2017, 2018), de Instituţia Prefectului Judeţului Cluj (2005), de Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj (2011). Fiecare profesor al catedrei a primit din partea Consulatului Onorific al Republicii Italiene din Cluj “Diploma de Excelență” pentru rezultatele excepționale obținute în pregătirea elevilor la limba italiană (iunie 2019).

Predarea limbii italiene constituie deja un brand caracteristic pentru Colegiul Naţional “G. Bariţiu” din Cluj-Napoca, o trăsătură care evidenţiază şcoala noastră în contextul instituţiilor de profil ale oraşului şi ale ţării, un motiv de mîndrie şi o permanentă sfidare de autodepăşire.

Scrisoare

Etichete

Italia, scrisoare

Domnului Ministru al Afacerilor Externe
și al Cooperării Internaționale
al Republicii Italiene
Enzo Moavero Milanesi

Excelență,

Numele meu este Laszlo Alexandru, predau din 1991 limba și literatura italiană în cadrul Colegiului Național “G. Barițiu” din Cluj, în România. Școala mea statală este inclusă pe lista liceelor bilingve sprijinite de Statul Italian, pe baza Memorandum-ului semnat între Italia și România.

În aceste decenii la catedră, cu entuziasm și energie, m-am dedicat difuzării limbii, literaturii, culturii și civilizației italiene. Elevii mei au participat la diverse competiții și au cîștigat zeci de premii la olimpiadele naționale. Eu am susținut conferințe de prezentare a unor mari autori italieni, în fața publicului din diverse localități din România și la Universitatea din Chișinău, în Republica Moldova: Eta Boeriu – Bringing Italian Literature into Romania (2006), Dante – Infernul (2007), Dante – Purgatoriul (2012), Dante – Paradisul (2018), G. Coșbuc traducător al “Divinei Comedii” (2006, 2015), G. Coșbuc comentator al “Divinei Comedii” (2008), Alessandro Manzoni văzut azi (2010), Cum să predăm limba italiană? (2010), “Lectura Dantis” ca spectacol literar (2014) etc.

Cărțile mele – și publicațiile mele din presa literară – au reflectat un interes profesional constant: Memorator de limba italiană. Gramatică practică (trei ediții: 2007, 2015, 2018), Antologia di letteratura italiana per le scuole (2018), A revedea stelele. Contribuții la studiul operei lui Dante (două ediții: 2013, 2018), Prin pădurea întunecată. Dialoguri despre Dante (2011), Per la selva oscura. Dante parlato (versiune italiană: 2013), Dicționar italian-român și român-italian (1999; 2003 – reluat de Editura Știința a Academiei Moldovei în două ediții augmentate: 2006, 2016).

Am avut aceste succese, de-a lungul anilor, ca rezultat al implicării personale, fără a cere și fără a obține nimic din partea Institutului Italian de Cultură din București. Ba dimpotrivă, diferite persoane mi-au comunicat ciudata recomandare verbală, primită de la ultimii doi directori, să mi se refuze orice sprijin. Și vorbim despre oameni care iau un salariu lunar pentru difuzarea limbii, literaturii și culturii italiene.

Într-un asemenea context profesional i-am văzut pe elevii mei cîștigînd Premio Straordinario per l’Impegno, la prima ediție a concursului internațional “Uno, nessuno e centomila”, organizat de Ministerul Afacerilor Externe al Italiei pentru aniversarea lui Luigi Pirandello (1 iunie 2017). Am participat alături de elevii mei, cu mare bucurie – și anumite dificultăți materiale – la festivitățile de premiere de la Agrigento și am cunoscut oameni extraordinari, foarte dăruiți. În anul următor elevul meu Robert Apa a cîștigat Premio Speciale “Città di Agrigento”, la a doua ediție a aceluiași concurs literar (15-18 mai 2018). Organizatorii din Agrigento au apelat de această dată la ajutorul generos al Ministerului Afacerilor Externe al Italiei pentru decontarea cheltuielilor noastre de ședere în timpul festivităților de premiere. În scurtă vreme am fost contactat de Ambasada Italiei la București (doamna Maria Luisa Lapresa mi-a transmis cu amabilitate formularul de cerere pentru finanțare, pe care trebuia să-l completez), de Institutul Italian de Cultură (doamna Adina Teodorescu mi-a oferit excelente sfaturi și m-a asigurat că cererea mea de decontare a cheltuielilor a fost deja semnată și aprobată de domnul ambasador).

Din păcate după patru luni situația mea e cu totul diferită. D-na Teodorescu îmi transmite la telefon că decontarea cheltuielilor pe care le-am făcut deja este în sarcina MAE, nu a Institutului. D-na Lapresa îmi răspunde la mesajul e-mail că așteaptă ulterioare clarificări de la MAE. Directorul Ezio Peraro îi transmite doamnei Marina Lenza din Minister că Institutul este în imposibilitatea de a-mi onora cererea.

Excelență,

Ca un cercetător constant al vieții și al operei lui Dante Alighieri, am învățat că a îndura două condamnări la moarte pentru zel și dăruire culturală li se poate întîmpla chiar și spiritelor mărețe. Dar îmi vine să zîmbesc strîmb cînd primesc la cină, pe același platou, fructele și veninul.

În speranța că veți izbuti să limpeziți contradicțiile din comportamentul unor funcționari ai Statului Italian,

Cu distinse salutări,

prof. dr. Laszlo Alexandru

Cluj-Napoca, România
01/10/2018

Lettera

Etichete

Italia, Lettera

Al Ministro degli Affari Esteri
e Cooperazione Internazionale
della Repubblica Italiana
Ill.mo Enzo Moavero Milanesi

Eccellenza,

Il mio nome è Laszlo Alexandru, insegno dal 1991 lingua e letteratura italiana presso il Colegiul Național “G. Barițiu” di Cluj, in Romania. La mia scuola statale si ritrova sull’elenco dei licei bilingui sostenuti dallo Stato Italiano, in base al Memorandum concluso tra l’Italia e la Romania.

In questi decenni in cattedra, con entusiasmo ed energia, mi sono dedicato alla diffusione della lingua, letteratura, cultura e civiltà italiane. I miei studenti hanno partecipato a diverse competizioni e hanno vinto decine di premi alle olimpiadi nazionali. Ho sostenuto conferenze di presentazione di grandi autori italiani, davanti al pubblico di diverse località in Romania e all’Università di Chișinău, in Repubblica Moldavia: Eta Boeriu – Bringing Italian Literature into Romania (2006), Dante – L’Inferno (2007), Dante – Il Purgatorio (2012), Dante – Il Paradiso (2018), G. Coșbuc traduttore della “Divina Commedia” (2006, 2015), G. Coșbuc commentatore della “Divina Commedia” (2008), Alessandro Manzoni visto oggi (2010), Come insegnare l’italiano? (2010), “Lectura Dantis” come spettacolo letterario (2014) ecc.

I miei libri – e le mie pubblicazioni sulla stampa letteraria – hanno rispecchiato un costante interesse professionale: Memorator de limba italiană. Gramatică practică (tre edizioni: 2007, 2015, 2018), Antologia di letteratura italiana per le scuole (2018), A revedea stelele. Contribuții la studiul operei lui Dante (due edizioni: 2013, 2018), Prin pădurea întunecată. Dialoguri despre Dante (2011), Per la selva oscura. Dante parlato (versione italiana: 2013), Dizionario italiano-romeno e romeno-italiano (1999; 2003 – ripreso dalla Casa Editrice Știința dell’Accademia di Moldavia in due edizioni aumentate: 2006, 2016).

Ho avuto questi successi, lungo gli anni, come risultato dell’impegno personale, senza chiedere e senza ottenere niente da parte dell’Istituto Italiano di Cultura in Bucarest. Anzi diverse persone mi hanno comunicato la strana raccomandazione verbale, ricevuta dagli ultimi due direttori, che mi venisse negato qualsiasi sostegno. E parliamo di gente che prende uno stipendio mensile per la diffusione della lingua, letteratura e cultura italiane.

In tale contesto professionale ho visto i miei ragazzi vincere Il Premio Straordinario per l’Impegno, alla prima edizione del concorso internazionale “Uno, nessuno e centomila”, organizzato dal Ministero degli Affari Esteri per l’anniversario di Luigi Pirandello (1 giugno 2017). Ho partecipato accanto ai miei studenti, con grande gioia – e con alcune difficoltà materiali – alle premiazioni di Agrigento e abbiamo conosciuto persone straordinarie, molto dedicate. L’anno successivo il mio studente Robert Apa ha vinto Il Premio Speciale “Città di Agrigento”, alla seconda edizione dello stesso concorso letterario (15-18 maggio 2018). Gli organizzatori agrigentini si sono appellati questa volta al generoso aiuto del Ministero degli Affari Esteri per il rimborso delle nostre spese di permanenza alle premiazioni. In poco tempo sono stato contattato dall’Ambasciata Italiana a Bucarest (la dott.ssa Maria Luisa Lapresa mi ha trasmesso gentilmente il modulo di richiesta del finanziamento, che dovevo completare), dall’Istituto Italiano di Cultura (la dott.ssa Adina Teodorescu mi ha offerto ottimi consigli e mi ha assicurato che la mia domanda di rimborso spese era già firmata e approvata dall’illustre ambasciatore).

Purtroppo dopo quattro mesi la mia situazione è ben diversa. La dott.ssa Teodorescu mi trasmette al telefono che il rimborso spetta al MAE, non all’Istituto. La dott.ssa Lapresa risponde al mio messaggio e-mail che aspetta ulteriori chiarimenti dal MAE. Il direttore Ezio Peraro trasmette alla dott.ssa Marina Lenza del Ministero che l’Istituto è nell’impossibilità di onorare la mia domanda.

Eccellenza,

Da costante studioso della vita e dell’opera di Dante Alighieri, ho imparato che subire due condanne a morte per lo zelo e per l’impegno culturale può succedere anche a spiriti eccelsi. Ma mi viene strambo sorridere quando ricevo a cena, sullo stesso piatto, la frutta e il veleno.

Con la speranza che riuscirà a chiarire le contraddizioni di comportamento di alcuni funzionari dello Stato Italiano,

Porge distinti ossequi,

prof. dr. Laszlo Alexandru

Cluj-Napoca, Romania
01/10/2018

Povești din Sicilia (2)

Etichete

Agrigento, Italia, Luigi Pirandello, Sicilia, vizita

“Sicilienii sȋnt cu toții niște bandiți!”, mi-a urlat furioasă profesoara italiană care venise cu grupul de elevi din Paris. Căuta un taxi care s-o transporte noaptea ȋn centru, pȋnă la autobus. Dar taxiul nu putea fi comandat decȋt prin recepția hotelului și nimeni n-o ducea fără 50 de euro. Ȋn mod normal, după ceasul taxator, nu costa mai mult de 30. “Ăștia s-au pus de-acord! Ȋi jumulesc pe bieții turiști ca pe puișori! Este incalificabil! O să-i spun primarului localității, și-așa ne ȋntȋlnim cu el la teatru!”.

Eu i-am văzut altfel pe necunoscuții de pe stradă, cȋnd am mers să cumpăr ziarul sau să-ntreb unde-i farmacia. Stăteau apatici la umbră și mă priveau zȋmbitori. Ȋncepeau prin a mă lăuda ce bine vorbesc italiana. Le spuneam că e normal, fiindcă o predau de mulți ani ca profesor. De-acolo curgeau ȋntrebările: unde anume? și ce caut aici? și ce părere am de locurile astea? Ȋn schimbul unei povești senine și amuzante, de trei minute, despre lume și viață, ȋmi dădeau apoi toate informațiile necesare. Dar niciodată relația n-a fost unilaterală: eu să ȋntreb, ei să-mi spună, eu să plec mai departe. Dacă evitam interacțiunea, eram ignorat.

O singură dată am fost surprins neplăcut. Balerinul filfizon, care făcea pe scenă oficiile de amfitrion, m-a prezentat hohotind de bucurie, mi-a strȋns mȋna, a declarat că-i ȋncȋntat să mă cunoască. După ce-am ieșit amȋndoi ȋn fața teatrului, l-am ȋntrebat pe unde se merge spre Piazza Castelli, la autobus. S-a uitat prin mine, a șoptit “habar n-am” din vȋrful dinților și mi-a ȋntors spatele.

P.S. Organizatorii concursului din Agrigento au citit pe internet aceste rînduri. Au luat legătura cu mine și m-au rugat să le traduc în italiană mai ales ultimele pasaje. Au rămas neplăcut surprinși de cele aflate și m-au asigurat de deplina lor solidaritate. La cîteva zile distanță, personajul cu pricina mi-a scris în privat un lung mesaj de scuze.

America văzută ca o femeie (3)

Etichete

America, analiza, Cesare Pavese, femei, Italia, Lawrence G. Smith

Pavese are impresia marelui triumf. Entuziasmul său e fără limite. “E aşa de bună, de liniştită, de răbdătoare. Atît de potrivită pentru mine. Şi după toate astea, ea e cea care m-a căutat.” Trec zilele de relaş la munte şi femeia se întoarce la Roma, iar apoi în America. El îi scrie poezii în engleză şi lungi scrisori afectuoase. O cere de nevastă. Un nou eşec, din care izvorăşte poezia Va veni moartea şi va avea ochii tăi.

Cesare Pavese se sinucide cîteva luni mai tîrziu. Într-un Torino toropit în căldura de august şi în vacanţa generalizată, îşi închiriază o cameră la Hotelul Roma de lîngă gară. Dizolvă peste douăzeci de plicuri cu somnifer într-o cană. Bea lichidul şi se întinde pe spate în pat, aşteptîndu-şi moartea. Ca ultim semn de politeţe, se descalţă pentru a nu murdări cuvertura şi stinge becul pentru nu consuma curentul. Scrie un mesaj pe pagina de gardă a volumului său Dialoguri cu Leucò: “Îi iert pe toţi şi tuturor le cer iertare. E bine aşa? Şi fără prea multe bîrfe, vă rog.” (Perdono tutti e a tutti chiedo perdono. Va bene? Non fate troppi pettegolezzi.)

Lawrence G. Smith încearcă să formuleze, în cartea sa, o explicaţie pentru desprinderea afectivă treptată a lui Pavese de cultura americană, pe care o admirase în tinereţe, o comentase şi o tradusese la maturitate, dar pe care părea s-o fi neglijat în ultimii ani. America şi femeia iubită s-au suprapus şi au format o imagine unitară în mintea autorului. El i-a predat lecţii de engleză primei amante, Tina Pizzardo, împreună cu care a citit romane americane. A iniţiat-o în literatura nord-americană pe Fernanda Pivano, care a devenit apoi traducătoare şi specialistă reputată în domeniu. S-a îndrăgostit fatal de Connie, actriţa searbădă de peste ocean. Eşecul relaţiei cu femeile i-a stins şi iubirea pentru America.

Totuşi poate că, înainte de-a aluneca pe toboganul ipotezelor abisale, ar fi mai util să examinăm situaţia de la suprafaţă. Din 1945 Pavese s-a înscris la comunişti şi-a activat o vreme în ziarul partidului, l’Unità. Noua lui opţiune politică este evidentă în volumul Tovarăşul. America a pălit în mintea şi preocupările sale, atunci cînd iluzia comunismului şi-a găsit o breşă. Nu e mai puţin adevărat că, scriitor nonconformist, filosof sensibil şi gînditor subtil, a fost privit cu neîncredere şi marginalizat de colegii lui, avîntaţi în construirea noii societăţi. Falimentul activismului social şi dezastrul pariului conjugal l-au dus la sinucidere. Literatura nu i-a mai fost de-ajuns.

America văzută ca o femeie (2)

Etichete

America, analiza, Cesare Pavese, Italia, Lawrence G. Smith, monografie

Bianca Garufi este o siciliancă isteaţă şi frumoasă, angajată la filiala din Roma a Editurii Einaudi. Îndată după terminarea războiului, Pavese se implică în viaţa politică, prin adeziunea la Partidul Comunist, şi în viaţa culturală, prin eforturile de reorganizare a editurii cu care colaborase îndelung. Stabilit pentru o vreme în capitală, începe flirtul cu mai tînăra sa colegă. După cîteva luni o cere în căsătorie, dar tot fără succes. Se întoarce la Torino şi îşi consemnează eşecurile sentimentale, prin note deprimate, parţial încriptate, în Meseria de a trăi.

Ultima lovitură o primeşte Cesare Pavese din partea actriţei Constance Dowling. Ea a venit în Italia pentru roluri de figuraţie, împreună cu sora sa, Doris, după eşecuri artistice repetate în America. Singurul domeniu unde impresionase a fost în relaţiile cu bărbaţii. Elia Kazan, prin jurnalul său, îşi aminteşte superlativ scenele sexuale, în diversitatea lor scenografică: “în nopţile reci, sprijinindu-ne de caloriferul din holul clădirii în care se afla apartamentul ei; în prima zi nesperat de caldă de primăvară, în spatele coşurilor de pe acoperiş. Hoinărind pe străzile întunecate ale oraşului, puteam să intrăm pe neaşteptate pe o alee îngustă dintre clădirile înalte. Sau, cînd nu ne mai puteam abţine, ne întîlneam într-o lojă la Belasco înainte de intrarea publicului, iar gemetele noastre erau înăbuşite de greutatea cortinei. Chiar şi în timpul spectacolului (eu nu jucam în primul act al piesei Golden Boy), o făceam sprijiniţi de balustrada din spatele orchestrei, sau, rapid, în holul de jos. După-amiezele aveam mai mult timp şi ne întîlneam prin camerele unor prieteni binevoitori – aveam o listă – sau, cînd reuşeam să economisim nişte bani, ne luam o cameră la un hotel ieftin, puţin mai jos de intersecţia Străzilor 8 cu 46, şaisprezece dolari bine cheltuiţi”. Nu lipsesc amănuntele fizice: “E atît de flămîndă! Mereu dornică. Parcă o văd stînd nemişcată în faţa mea, cu sînii ei mici şi plini, cu picioarele ei perfecte, cu abdomenul ei care se arcuia senzual, asemenea femeilor Renaşterii italiene pe care obişnuiam să le studiem la ora de artă…” etc.

Regizorul n-a fost singurul beneficiar al farmecelor actriţei. Biograful american al lui Pavese îi consemnează minuţios isprăvile. “În timpul relaţiei cu Kazan, Dowling s-a întîlnit şi cu alţi bărbaţi. Capa a cerut-o în căsătorie. O dată i-a tras clapa lui Kazan plecînd pentru weekend la ţară cu John Houseman, care la vremea aceea era cunoscut ca partener de afaceri al lui Orson Welles la înfiinţarea companiei de teatru Mercury. Kazan n-ar fi trebuit să se arate surprins. Houseman regizase în 1941 musical-ul Liberty Jones, şi ca beneficiu profesional îi oferise un rol lui Constance. Ea i-a povestit lui Kazan despre un bărbat de pe bancheta din spate a unui Pontiac şi, odată, cînd a venit să o viziteze pe neaşteptate, a surprins-o intrînd în casă cu un bărbat necunoscut, despre care el a presupus că este un ‘intelectual’, o specie periculoasă în opinia lui. Ea a avut o scurtă relaţie cu Charles Boyer. În 1945, la cîteva zile după despărţirea definitivă de Kazan, se culca cu Helmut Dantine, frumosul actor de origine austriacă, protagonisul din Edge of Darkness (1943), cunoscut milioanelor de cinefili din Casablanca (1942), unde interpreta rolul tînărului refugiat bulgar pe care Humphrey Bogart îl lasă să cîştige la ruletă pentru ca soţia lui să nu fie nevoită să se culce cu şeful poliţiei, căpitanul Claude Reims.”

Ajunsă în Italia cu asemenea antecedente bogate, Constance acceptă o scurtă relaţie – inclusiv trupească – alături de celebrul prozator.

America văzută ca o femeie (1)

Etichete

America, analiza, Cesare Pavese, Italia, Lawrence G. Smith, Marina Socol, monografie

Relaţia lui Cesare Pavese cu America şi cea cu femeile sînt potecile urmate de Lawrence G. Smith în cartea sa (trad. rom. Marina Socol, Buc., Pavesiana, 2008). Este o lucrare amplu documentată, care îşi urmăreşte ţintele pînă în cele mai mici detalii. Argumentele, ipotezele se sprijină pe o pletoră de surse publice – cărţi, articole, interviuri, comentarii – sau (semi)confidenţiale – scrisori, jurnale intime, mărturii.

Se ştie că tînărul Pavese a fost fascinat de literatura şi civilizaţia americană. Admiraţia răzbate din teza lui de licenţă, Interpetare a poeziei lui Walt Whitman. Scriitorul a depus apoi eforturi susţinute, chiar dacă fără succes, pentru a-şi tipări cercetarea în State. La maturitate a scris în presa culturală italiană diverse articole despre Whitman, Sherwood Anderson, Edgar Lee Masters, Melville, Dos Passos, Dreiser, Faulkner, Sinclair Lewis etc. A tradus Moby Dick şi alte trei romane din spaţiul american. Încîntarea pe care i-au provocat-o ideile artistice de peste ocean se regăseşte, printre rînduri, în diversele scrieri originale pavesiene.

O altă direcţie de cercetare, în această monografie, o reprezintă poveştile de iubire ale scriitorului. Tina Pizzardo e o tînără dezinhibată, logodnica lui Altiero Spinelli, un militant comunist condamnat la puşcărie. În aşteptarea eliberării aceluia, îşi petrece vremea între militantismul social de stînga, predarea unor cursuri de matematică, plimbarea cu barca pe Pad, zbenguiala cu tovarăşul Henek, din celula ilegalistă, şi cu Pavese. “Cesarino: era la acea vreme un tînăr înalt, arătos, slab, cu părul cîrlionţat, în sus, à la Pompadour, o frunte îngustă, o faţă fină, o piele maronie cu o uşoară nuanţă roz, dinţi perfecţi. Îmi plăceau ochii lui îndrăgostiţi, poezia lui, conversaţia lui atît de inteligentă, încît am devenit şi eu inteligentă (…). Dar cum puteai să-l iei în serios cînd vorbea de căsătorie şi apoi plîngea cînd spuneam nu; sau cînd încerca să se poarte ca un tip dur şi se entuziasma şi înjura, dar ca un actor prost, încurcînd totul; sau cînd încerca să mă determine să rupem pactul de prietenie ameninţînd că se sinucide?” Tina i se oferă şi apoi fuge. Cînd Cesare se întoarce din exilul la care a fost condamnat pentru prieteniile comuniste, află că iubita lui capricioasă tocmai se mărită cu celălalt pretendent.

Fernanda Pivano e o fostă elevă a profesorului suplinitor Cesare Pavese. Cei doi se reîntîlnesc după cîţiva ani, cînd ea este pe cale să termine facultatea. Fata îi ascultă sfaturile de lectură, îi preia pasiunea pentru literatura americană (pe care o duce mai departe pe cont propriu, devenind o importantă traducătoare) şi îi respinge – de două ori – cererea în căsătorie. Diferenţa dintre cele două iubite este limpede analizată de monograful american. “Pizzardo era cu cinci ani mai mare ca Pavese, Pivano, cu nouă mai tînără. Una studia matematica, cealaltă literatura, muzica şi filosofia. Tatăl lui Pizzardo era funcţionar, al lui Pivano era bancher şi avea o bibliotecă personală de nouă mii de volume. Cele două femei aveau în comun inteligenţa, educaţia şi o dorinţă de a-şi urma propriile înclinaţii – Pizzardo, politic, Pivano, literar. Pivano era de o frumuseţe mai degrabă formală, Pizzardo era de o graţie atletică. Le plăcea înotul ca şi lui Cesare. Tina şi Cesare aveau raporturi sexuale, Nando şi Cesare, nu. Pizzardo l-a părăsit pe Pavese distrus şi el a urît-o pentru acest lucru. Pivano a reuşit să se sustragă relaţiei fără să producă pagube majore.”

Parliamo italiano!

Etichete

doctorat, festivitate, impostura, Italia, italofon, limba italiana, masterat, plagiat, Victor Ponta

În fruntea listei cu personalități recent premiate de Ambasada Italiei din București cu legitimația de italofon, care atestă “profunda cunoștință a limbii și culturii italiene”, îl găsim pe Victor Viorel Ponta – Primo Ministro di Romania.

Situația este în măsură să ne surprindă. Omul era deja acuzat, din toate direcțiile, că și-a plagiat teza de doctorat. De parcă asta n-ar fi fost de-ajuns, acum doi ani izbucnise un scandal și cu masteratul. V.V.P. își trecuse în autobiografie titlul de master, obținut la Universitatea din Catania. Pe valul anchetelor de presă, președintele respectivei instituții italiene a declarat-o limpede: “pot să vă confirm că Victor Ponta nu a fost niciodată masterand la Universitatea noastră”.

Delicata situație a fost disecată de mama primului-ministru, în februarie 2013, într-o emisiune de la Antena 3. Ea a ținut să ne comunice că masteratul din Catania există bine mersi și-a fost obținut de talentata progenitură printr-un miracol lingvistic: “lucrarea şi-a susţinut-o în italiană deşi nu ştia limba, dar s-a străduit să înveţe toată lucrarea în italiană”. O asemenea metodă de exprimare într-o limbă străină pe care, deși n-o cunoști, o înveți pe de rost, eu n-am mai pomenit.

Nu știu în ce idiom a mulțumit politicianul pentru legitimația de italofon, la festivitatea de la ambasadă. Sper doar că nu s-au produs gafe diplomatice și n-a fost invitat la microfon cu formula: prego, dottor Ponta.

Caragiale pe italiană (2)

Etichete

I.L. Caragiale, Italia, Momente si schite, Roma, traducere

Giustizia

Giudice di provincia: Dunque voi, vedova Leanca, commerciante di alcolici…

Leanca: Alla locanda del Diavolo…

Giudice: Lo so… Fatemi domandare…

Leanca: Paghiamo la licenza, signor giudice…

Prevenuto: Ammazza!

Giudice: Silenzio!

Leanca: Ahimè, signor giudice…

Giudice: Fatemi domandare…

Leanca: Vabbè…

Giudice: Dunque voi, vedova Leanca, commerciante di alcolici, che pretendete dal prevenuto Iancu l’Imbianchino?

Leanca (con sempre più grande emozione): Signorsì, bacio le mani, signor giudice, sono una poveraccia, Dio sa come faccio a guadagnare un pezzo di pane… Perciò mi sono messa in mente di lasciare il negozio, da San Giorgio in poi, che la gente mica può mangiare un pezzo di pane con i tempi che corrono e non possiamo pagare più la licenza…

Prevenuto: A te la licenza te la paga signor Mitica.

Leanca: Signor Mitica?… ma vada al diavolo chi dice le bugie?

Giudice: Silenzio! Nessuno ha il diritto di parlare senza permesso.

Leanca: E se quello dice che signor Mitica… Io, signor giudice, bacio le mani, posso anche giurare che ci ho l’anima pulita!

Giudice: Non si tratta di questo!… Dite come sono andate le cose e che pretendete dal prevenuto?

Leanca: Io, signor giudice, pretendo, scusate, il mio onore, perché mi ha bestemmiato, e la caraffa di tre chili con mastica di prima qualità, ché ero appena venuta in carrozza dal signor Marinescu il Fabbricante al mercato, e anche il signor Tomita diceva di prenderla in carrozza…

Giudice: Chi dovevate prendere in carrozza?

Leanca: La caraffa… perché diceva…

Giudice: Chi diceva?

Leanca: Il signor Tomita… si rompeva…

Giudice: Chi si rompeva?

Leanca: La caraffa, signor giudice!

Giudice (impaziente): Comare, che state balbettando?… Rispondete chiaramente a quello che vi sto domandando! Che pretendete ora dal prevenuto?

Leanca (con volubilità): Il mio onore, signor giudice, perché questo mi ha bestemmiato, scusate, li mortacci tua, e mi ha rotto la caraffa, che non vuole pagare… (Con astio.) Sono una poveraccia, è peccato!, arriva il signorotto bagnato e diventa fradicio e poi, se ho voluto chiamare il vigile, il signorotto ha detto che mi buttava addosso il nerofumo e ha voluto svignarsela, ma è caduto sulla bancarella e si è fatta a pezzi.

Giudice: Cosa si è fatto a pezzi?

Leanca: La caraffa con la mastica; e poi ha voluto scappare.

Giudice: Chi?

Leanca: Il signorotto.

Giudice: Allora che pretendete?

Leanca: Il mio onore e tre chili di mastica di prima qualità…

Giudice: Va bene; mettetevi giù e state zitta.

Leanca: Perché arriva il signorotto…

Giudice: State zitta!

Leanca: Zitta sto.

Giudice: Ma state zitta!

Leanca: Vabbè.

Giudice: Iancu l’Imbianchino! Che cosa avete da rispondere contro le pretese della denuncia?

Prevenuto (è brillo e pronuncia balbettando): Io, signor giudice, quella diceva, scusate, sei venuto ancora, porco? perché quella manca sempre di rispetto ai clienti. E io dicevo… se il signor Mitica…

Giudice: Chi è il signor Mitica?

Leanca: Signor giudice, guardate, bacio le mani, questo anche adesso è ubriaco…

Giudice: State zitta! non lo chiedo a voi. (Al prevenuto:) Chi è il signor Mitica?

Prevenuto: Il signor Mitica?… non conoscete il signor Mitica? (Ride con ironia.) Ammazza, signor Mitica!

Giudice: Parlate chiaro! Chi è il signor Mitica?

Prevenuto: Dunque il signor Mitica delle imposte. (Con un sorriso a proposito.) Capite ora le mie parole.  (Gli strizza l’occhio.)

Giudice: Che c’entra il signor Mitica?

Prevenuto: Ma se le ha pagato la licenza.

Leanca: Vada al diavolo chi…

Giudice: State zitta! (Al prevenuto:) Non si tratta della licenza, si tratta della caraffa con la mastica.

Prevenuto: È caduta dalla bancarella, signor giudice; era sul margine.

Giudice: Chi l’ha spinta?

Prevenuto: Il malocchio, perché quella diceva che chiamava il vigile… Io non volevo, che sono commerciante…

Leanca (facendo lo sberleffo): Commerciante di puttane.

Giudice: State brava! qui non vi permetto di fare lo sberleffo!

Prevenuto (allegro): Bravo, signor giudice! avete visto che canaglia è quella?

Giudice: Qui non vi permetto la mancanza di rispetto!… (severo) Mi sono spiegato?

Leanca (allegra) Ahahah! bravo, signor giudice!… quello ci deve dire che tipo di commercio sta facendo…

Giudice (più severo): State zitta, vi butto fuori!

Prevenuto: Ahahah! bravo…

Giudice (molto severo): Rispondete! Che commercio fate voi?

Prevenuto: Sono stato imbianchino di case, signor giudice, romeno… Se ho visto che mi uccideva la concorrenza degli stranieri, ho aperto una tombola di oggetti al mercato.

Giudice: Ma il nerofumo che c’entrava?

Prevenuto: Ho voluto solo spaventarla (strizza l’occhio) che le faccio brutta faccia…

Leanca: Hai voluto spaventarmi? Ma non sei venuto una volta con le tasche piene di nerofumo?

Prevenuto: Lascia stare! è un altro paio di maniche! (Al giudice:) Era solo per la politica… ma che ne sa lei… una femmina…

Giudice: Va bene, ho capito, ma voi perché venite ubriaco al giudizio?

Prevenuto (pieno di tristezza): E se mi manca il coraggio, signor giudice?…

Giudice: Basta.

(Condanna il prevenuto Iancu l’Imbianchino a pagare sette lei per il risarcimento del danno e due lei per le spese giudiziarie.)

Leanca: Ma, signor giudice, bacio le mani, come faccio per il mio onore non risarcito?

Prevenuto (malizioso:) Lascia stare! Te lo risarcisce il signor Mitica!