Etichete
Citesc recenzia din presă la lucrarea lui Stan V. Cristea, Constantin Noica. Repere biobibliografice. Pare o contribuţie temeinică, punînd în lumină momentele succesive ale filosofului de la Păltiniş: studiile din tinereţe, simpatia legionară, autoizolarea în locaţiile provinciale, mentoratul faţă de unii tineri, proiectele de cercetare (“l-a umanizat pe Hegel, l-a revalorizat pe Eminescu şi a impulsionat cercetarea limbii autentice româneşti în direcţia degajării şi formulării viziunii filosofice cuprinsă în expresii specifice ale limbii române vechi”).
Frapează împrejurările absurde ale morţii, pînă acum trecute mai curînd sub vălul unei tăceri pioase: “Constantin Noica a încetat din viaţă la 4 decembrie 1987, la Spitalul Clinic din Sibiu, în urma unor complicaţii ivite după ‘accidentul stupid petrecut la 27 nov. 1987, la Păltiniş, cînd, vrînd să alunge din cameră un şoarece, s-a împiedicat de covor şi a căzut, fracturîndu-şi şoldul’”.
O ilustrare pe invers a zicalei: parturiunt montes, nascetur ridiculus mus.
Laszlo Alexandru 