Şi cu “Tribuna” cum rămîne?

Etichete

Consiliul Judetean Cluj, coruptie, cultura, Horea Uioreanu, Mircea Arman, Revista Tribuna, scandal

Abia ce s-a eliberat juniorul lui Horea Uioreanu din puşcărie, pentru trafic şi consum de droguri, că procurorii l-au înhăţat pe tătîne-său, preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, pentru corupţie. Cică politicianul a şmenuit vreo 700.000 de lei, prin comisionul de 15% pe care-l percepea de la firmele pe care le conectase la ţîţa bugetului naţional. De la schimbul valutei pe trotuar şi pînă la schimbarea leilor, din buzunarul statului într-al său personal, a fost un pas mic, dar gratificant. La ora cînd transmit pe blog acest eveniment şocant din viaţa urbei noastre, anchetatorii studiază carneţelul unde şeful de cabinet a notat lista cu afaceriştii şi sumele prestate. Alte nume de talie se pregătesc să dea cu subsemnatul pe la Anticorupţie.

Nu sînt un pasionat al tapajelor politice sau financiare. Pe mine mă interesează cultura şi, implicit, soarta unei reviste la a cărei dezvoltare am pus umărul cîţiva ani de zile, prin articole de specialitate. Faptul că Horea Uioreanu şi-a drenat nişte bani de la buget i-a afectat indirect pe toţi contribuabilii. Dar faptul că Horea Uioreanu l-a impus pe Mircea Arman la conducerea Tribunei şi l-a susţinut acolo, în ciuda repetatelor scandaluri grobiene, i-a afectat direct pe mulţi iubitori de cultură clujeni.

Înalt prea-arestatul preşedinte judeţean a “rezolvat” concursul prin care un profesor universitar cu 50 de cărţi publicate era dat la o parte, ca fiind neadecvat, iar o nulitate cu ifose şi dosar penal era promovată. Înalt prea-arestatul preşedinte judeţean a muşamalizat protestele sutelor de scriitori, anchetele din presa scrisă şi televiziune, apelul oamenilor politici de la guvernare şi cel al directorului TIFF de-acum un an. Înalt prea-arestatul preşedinte judeţean a îngropat concluziile unei comisii convocate “în regim de maximă urgenţă” şi recomandările de destituire a managerului abuziv, formulate de Comisia de cultură din C.J. A cerut el scuze, în locul filosofului-boxer care, într-o lansare de carte, l-a ameninţat pe-un ziarist că-l aşteaptă la ieşire şi “îi sparge fălcile” – iar după aia n-a făcut nici o brînză administrativă contra scandalagiului.

În decurs de-un an şi jumătate sub cizmele lui Mircea Arman, Tribuna a fost sugrumată. Ea a încetat să mai exprime vocea echilibrată a diverselor grupări artistice şi scriitoriceşti. Lumea bună, în loc să mai dea năvală ca odinioară, acum o taie la sănătoasa oripilată. A rămas doar un grupuleţ resentimentar care-şi face ego-masaje, număr de număr, pe bani publici. Aud că municipiul Cluj-Napoca va deveni curînd ceva capitală a tineretului european. Dacă evenimentul va fi salutat, din coloanele revistei Tribuna, de aceiaşi D.R. Popescu, Andrei Marga şi Grigore Zanc, care împreună au împlinit deja vîrsta de 200 de ani, atunci următoarea candidatură va trebui depusă obligatoriu la Guiness Book.

Publicitate

Haidegăr ce părere are?

Etichete

amenintari, lansare de carte, mahala, Mircea Arman, scandal, Tribuna

Aud că ieri, la Cluj, lansările de carte au căpătat o nouă dimensiune intelectuală, de un subtil rafinament al dezbaterilor. În timp ce Cornel Nistorescu şi Andrei Marga îşi prezentau cîte un volum recent apărut, la Librăria Book Corner, în discuţie a apărut şi Mircea Arman, menajerul revistei Tribuna. Mai întîi el şi-a exprimat inteligenta opinie că fiecare ziarist care scrie lucruri imprecise ar trebui “să meargă la puşcărie, acolo unde îi este locul”. Patronul editurii Compania, Petru Romoşan – cu un trecut furtunos în culisele de idei ale culturii române – i-a ţinut hangul. În schimb alţii, printre care ziaristul Mihai Şoica, au fost de altă părere.

În această etapă a workshop-ului, sufletul gazetei culturale a izbucnit în injurii şi ameninţări împotriva jurnalistului: “Îţi arăt eu, eu fac culturism, am făcut box, ce ai putut scrie de mine, minciuni.Te aştept când ieşi”, “îţi sparg fălcile”. Ulterior s-a fălit cu forţa sa fizică invidiabilă: “ridic 180 de kilograme”.

Probabil că Heidegger ar fi fost mîndru să-l audă pe consilierul traducătorului său pe româneşte. Nu ştiu de ce scriitori ca Alexandru Vlad ori Vasile Gogea au simţit nevoia de-a legitima cu prezenţa lor asemenea şuste de bodegă mică, rău famată. Pesemne pîndeau ziua cînd Clujul va fi proclamat capitală culturală europeană.

“Nu mă cunoşti, mă duc în nebunie, nu am nimic de pierdut” (12)

Etichete

Consiliul Judetean Cluj, cultura, esec, faliment, Horea Uioreanu, Mircea Arman, neghiobii, Tribuna

Există în viaţă situaţii tragice, cînd chirurgul îl deschide pe bolnavul aflat pe masa de operaţie, constată cancerul generalizat şi e nevoit să-l închidă la loc, fără a-l mai putea ajuta. Nu cred totuşi că cineva ar împinge cinismul pînă la a trimite pacientul acasă, bătîndu-l amical pe umeri şi spunîndu-i surîzător: “felicitări, amice, de-acuma eşti sănătos!”.

Iat-o pe Cosmina Fernoagă, şefă a unei mărunte asociaţii de jurnalişti, titrînd recent într-o gazetă locală: Cum se încheie scandalul de la Tribuna. Ei, cum se încheie? Le-a cerut cineva scuze scriitorilor seniori expediaţi de Arman la cimitir? Le-a răspuns cineva sutelor de intelectuali care au semnat două proteste ale Uniunii Scriitorilor? A dat curs cineva dezacordului formulat de PEN Club România ori solicitării exprimate de direcţiunea festivalului TIFF? A pus cineva capăt pierderilor provocate de managementul catastrofal pe bani publici la Tribuna? L-a îndepărtat cineva din funcţie pe condamnatul penal care trimite mesaje de ameninţare? Le-a dat cineva clarificări publice politicienilor Mircea Jorj şi Aurelia Cristea, membri ai arcului guvernamental? Nimic din toate acestea. După încheierea anchetei ordonate în regim de maximă urgenţă, cineva a decis fără minimă decenţă: “să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica”.

Aşa că Mircea Arman se întoarce la birou să caute soluţii, începînd cu penalizarea financiară a subordonaţilor. Iar Cosmina vieţii se avîntă să proclame că scandalul s-a încheiat! Atunci cînd şefa jurnaliştilor îşi abureşte cititorii, servindu-i culant pe potentaţii locului, şi îi asigură surîzător pe colegii ei ziarişti că tocmai s-au însănătoşit, e vremea să ne facem o cruce largă şi să sunăm la pompele funebre. Tribuna e încă o instituţie culturală care a murit din cauza lipsei de scrupule şi a abuzului de putere.

“Nu mă cunoşti, mă duc în nebunie, nu am nimic de pierdut” (11)

Etichete

Consiliul Judetean Cluj, cultura, esec, faliment, Horea Uioreanu, Mircea Arman, neghiobii, Tribuna

După ce-a căzut la pace cu şefii săi ierarhici, care-au negociat două zile pentru a-l convinge să se răzgîndească (!), Mircea Arman a revenit la birou însufleţit de disponibilitatea de-a căuta soluţii. Vocaţia sa pacifistă a ouat Decizia nr. 38 din 20 iunie 2013, prin care “se îndreaptă eroarea materială din Decizia nr. 24 din 16 aprilie 2013 în sensul în care angajatului Ovidiu Petca i se reţine 10% din salariu pe o perioadă de 3 luni începînd cu data de 1 mai 2013. Restul conţinutului deciziei mai sus precizată rămîne neschimbat”. Minunata dispoziţie managerială care, la 20 iunie, decide reţineri salariale de 10% cu începere din 1 mai, bate toate recordurile privind caracterul neretroactiv al unei hotărîri.

La vederea mirabilului document expus pe Facebook, vicepreşedintele Consiliului Judeţean, dl. Vákár István, îşi iese din pepeni şi comentează: “incredibil”. Iar imediat mai apoi: “îmi pare nespus de rău pentru lungile ore de discuţii cu o astfel de persoană, eu sunt un om care cred că aproape orice conflict se poate rezolva pe cale amiabilă mai ales între oameni ‘cu şcoală’ îmi cer public scuze pentru buna mea intenţie”. Din fericire mai trec două zile şi, într-un material de presă locală, indignatul domn Vákár István, vicepreşedintele cu pricina, ne declară imperturbabil că managerul are partea sa de dreptate, deşi poate că a fost cam inabil în a şi-o impune: “Domnul Arman nu a ştiut cum să gestioneze relaţiile cu oamenii din redacţia Tribuna. Asta nu înseamnă că în mod normal el nu are dreptul să-şi impună propria strategie pentru ca revista aceasta să meargă foarte bine. Ca atare, eu nu pot să spun decît atît: fiecare parte a avut dreptate, într-un anumit fel, şi managerul şi redactorii. În ce ne priveşte, interesul nostru este ca activitatea revistei să nu aibă de suferit şi sper că pe moment am reuşit să stabilizăm lucrurile”. Vai de stabilizarea aia, prin managerul reconfirmat pe funcţie şi subordonaţii cu banii storşi din buzunar! Dar important e că avem oameni optimişti la cîrma judeţului, care-şi imaginează că, după toate cîte s-au petrecut, activitatea de la Tribuna nu are de suferit.

“Nu mă cunoşti, mă duc în nebunie, nu am nimic de pierdut” (10)

Etichete

Consiliul Judetean Cluj, cultura, esec, faliment, Horea Uioreanu, Mircea Arman, neghiobii, Tribuna

Comisia constituită “în regim de maximă urgenţă” pentru a verifica problemele legate de funcţionarea revistei Tribuna şi-a încheiat lucrările, şi-a înaintat concluziile către Comisia de învăţămînt, cultură, artă şi religie din cadrul Consiliului Judeţean Cluj. A mai trecut o săptămînă. Organismul de lucru în domeniul cultural a luat act de situaţia existentă şi-a recomandat demiterea managerului abuziv. Lucrurile se îndreptau spre o rezolvare naturală, cu detensionarea aşteptată de toată lumea. În zilele următoare – o nouă lovitură de teatru. Gazetele anunţă senin: Conducerea Consiliului Judeţean a căzut la pace cu managerul revistei “Tribuna”. Informaţia era oarecum distorsionată. Nu părea să fi existat un conflict între părţile care s-au reconciliat ci, tocmai, o lungă şi tandră complicitate: de la organizarea concursului, la muşamalizarea gafelor, tergiversarea destituirii, ignorarea protestelor extinse, nesocotirea concluziilor anchetei, omiterea deciziei stabilite în forul de specialitate.

Cu totul bizar e tonul relatărilor privind relaţiile dintre o instituţie publică locală şi un subordonat dezastruos. “După două zile de negocieri, conducerea CJ pare să-l fi convins pe managerul revistei Tribuna, Mircea Arman, de faptul că deciziile de concediere a celor trei redactori – Ştefan Manasia, Claudiu Groza şi Pavel Azap – trebuie anulate. ‘Am această disponibilitate, dar trebuie să găsim o soluţie care să ne permită şi din punct de vedere juridic să facem acest lucru’, a precizat Arman pentru Făclia.” Cine a mai pomenit una ca asta: angajatorul să se aşeze “la negocieri” cu managerul care, la instituţia de presă pe care a preluat-o în administrare, i-a insultat şi i-a gonit pe colaboratori, i-a destituit abuziv pe angajaţi, a produs un prejudiciu naţional şi internaţional de imagine?! Iar specialistul lu’ peşte, care îţi dă brînci către faliment, cică are o disponibilitate, dar trebuie să mai caute soluţii… De parcă se duceau tratative între China şi Rusia, cînd de fapt întîlnirea era între Coreea de Nord şi Vînjul Mic.

De ce nu apare “Tribuna” pe internet?

Etichete

Consiliul Judetean Cluj, cultura, internet, Mircea Arman, neghiobie, Tribuna

Ne-o explică managerul într-un interviu cu presa: pentru că redactorii au fugit cu parola site-ului! “A fugit acela cu parola. Omul cu care am desfăcut amiabil contractul de muncă avea o nevastă care punea articolele pe site contra unei sume de bani. El a plecat cu parolele cu tot. Pot să aduc martori în acest sens. Nu putem intra în site.”

Păi dacă a fugit omul cu parola, de ce nu l-a urmărit managerul cu maşina aia, la care şi-a schimbat două lămpi din banii de la revistă?

P.S. Dacă omul dat afară “amiabil” i-a luat parolele, ce-o să-i ia oamenii daţi afară abuziv? Izmenele?

“Nu mă cunoşti, mă duc în nebunie, nu am nimic de pierdut” (9)

Etichete

Consiliul Judetean Cluj, cultura, esec, faliment, Horea Uioreanu, Mircea Arman, neghiobii, Tribuna

Se ştie că, în România, dacă vrei să moşmondeşti ceva, înfiinţezi o comisie. De ce era nevoie de-o anchetă suplimentară pentru a se constata ceea ce vedea o ţară-ntreagă, de la Borş la Calafat? Şi cu ce obraz verifică instituţia – care a depăşit de peste trei ori termenul legal de răspuns la petiţii – pe omul din cauza căruia a eşuat deja în ilegalitate?! Să trecem peste aceste bizarerii, să vedem ce s-a găsit la faţa locului.

– Managerul a fost convocat “prin curier, fax, e-mail, sms” să dea explicaţii în faţa comisiei judeţene, dar în zadar.
– Managerul a fost “suplinit” de corectorul revistei, dar mandatul de reprezentare al acestuia se referea doar la “perioada deplasărilor” şefului, deci era lipsit de valabilitate.
– Managerul solicitase concediu de odihnă şi trecuse la efectuarea acestuia, în lipsa unui răspuns pozitiv din partea superiorului ierarhic.
– Managerul i-a pedepsit pe unii subordonaţi, după ce el însuşi ceruse constituirea comisiei de disciplină, el însuşi fusese membru al comisiei de disciplină şi lui însuşi îi raportase comisia de disciplină rezultatele cercetării.
– Managerul l-a sancţionat pe ziaristul Ştefan Manasia cu reducerea salariului de bază pe 3 luni, “fără a se preciza procentul sau cuantumul sumei”.
– Sancţionarea lui Şt. Manasia se datora neatragerii unor colaboratori sau nerealizării unor abonamente la revistă – obligaţii care nu era clar dacă se află sau nu în fişa postului.
– Managerul l-a sancţionat pe ziaristul Ovidiu Petca prin reducerea salariului de bază pe 3 luni, “fără a se preciza procentul sau cuantumul sumei”.
– Sancţionarea lui O. Petca (decizia managerială 24/2013) se datora neîndeplinirii de către acesta a deciziei manageriale 18/2013, dar care fusese anulată prin decizia managerială 20/2013.
– Managerul a desfăcut contractul de muncă al ziariştilor Ştefan Manasia, Claudiu Groza şi Ioan-Pavel Azap, invocînd Hotărîrea Consiliului Judeţean Cluj nr. 214/2010, care desfiinţa posturile de redactor ocupate de aceştia. În realitate hotărîrea invocată nu desfiinţa posturile, ci le modifica titulatura. Alinierea la noua denumire se putea face printr-un simplu act adiţional.
– Managerul a acţionat divergent, într-un caz similar, solicitînd transformarea unui post de corector în post de secretar de redacţie, fără a mai organiza concurs.
– Managerul periclitează existenţa redacţiei, prin destituirea jurnaliştilor, întrucît OUG nr. 34/2009 împiedică noile angajări.

“Nu mă cunoşti, mă duc în nebunie, nu am nimic de pierdut” (8)

Etichete

Aurelia Cristea, Consiliul Judetean Cluj, cultura, esec, faliment, Horea Uioreanu, Mircea Arman, Mircea Jorj, neghiobii, Tribuna

Mircea Arman îşi exercită în mod arbitrar prerogativele manageriale. Sectorul presei este, prin excelenţă, un domeniu al comunicării. Era imposibil să fie ascunsă de ochii publicului o asemenea derivă stalinistă în societatea postcomunistă. Conversaţiile culturale pe internet s-au inflamat. Redactorii Tribunei au adresat un memoriu Consiliului Judeţean Cluj încă de la finele lunii februarie. Filiala Uniunii Scriitorilor a depus la aceeaşi instituţie un alt memoriu, susţinut de peste 500 de semnături. Nici un răspuns. Televiziunea Română a prezentat situaţia, într-un reportaj edificator, în cadrul buletinului de ştiri. Nici o soluţie. Ştefan Manasia a descris în două articole muşcătoare din Observator cultural condiţia lor suprarealistă. A fost chemat la nişte abuzive comisii disciplinare pentru a fi muştruluit că şi-a exercitat libertatea cuvîntului. S-au coagulat în mod spontan două demonstraţii, ale cîtorva zeci de intelectuali clujeni, pe strîmtele coridoare cu birouri, pentru a-i susţine pe scriitorii persecutaţi. Managerul a chemat poliţia, prin numărul telefonic de urgenţă. Claudiu Groza i-a adresat o scrisoare publică preşedintelui C.J., Horea Uioreanu. Nici o reacţie. La deschiderea Festivalului Internaţional de Film TIFF, directorul Tudor Giurgiu s-a solidarizat în mod spectaculos cu cauza jurnaliştilor, solicitînd rezolvarea acestui derapaj ruşinos. Cîteva zile mai tîrziu, trei dintre ziariştii protestatari – Ştefan Manasia, Claudiu Groza şi Ioan-Pavel Azap – au fost concediaţi.

A venit al doilea protest al filialei clujene a Uniunii Scriitorilor, cu o nouă listă de semnături, la care au aderat în primele două zile peste 100 de persoane. L-a urmat îndeaproape protestul PEN Club România, care reclama situaţia frapantă de încălcare a drepturilor omului şi avertiza că va aduce conflictul la cunoştinţa organismelor internaţionale. În replică Mircea Arman s-a dezlănţuit într-un şir de recriminări, a denunţat “agresiunea anti-românească şi anti-creştină a pseudo-jurnaliştilor”, a cerut intervenţia Procuraturii şi a SRI (?!), i-a ameninţat pe cei de altă părere decît a sa cu procese şi cu plata unor daune de un miliard de lei de căciulă. Îndată certăreţul individ a fost exclus din Uniunea Scriitorilor.

Pesemne că altceva tot nu se mai făcea, dacă nu apărea scrisoarea deschisă a şefului PSD Cluj-Napoca, Mircea Jorj, care îi solicita lui Horea Uioreanu “destituirea pe loc a celui care a provocat toată această stare ruşinoasă şi tensionată, o persoană deloc frecventabilă”. Tot atunci s-a publicat şi mesajul de susţinere pe care deputatul PSD de Cluj, Aurelia Cristea, l-a transmis jurnaliştilor de la Tribuna. Aşa că s-a constituit la 10 iunie o comisie internă de control, din partea Consiliului Judeţean Cluj, pentru a se vedea despre ce-o fi vorba oare.

“Nu mă cunoşti, mă duc în nebunie, nu am nimic de pierdut” (7)

Etichete

Consiliul Judetean Cluj, cultura, esec, faliment, Horea Uioreanu, Mircea Arman, neghiobii, Tribuna

Mircea Arman introduce metodele şi limbajul infractorilor în disputa culturală. Un ziar local îi detaliază năravurile. Profesorul Ion Vartic îl favorizase pe Arman în competiţia cu Ovidiu Pecican. Dar apoi nu i-a mai înghiţit grosolăniile la adresa lui Ion Pop şi-a trecut de cealaltă parte a baricadei. În scurtă vreme s-a pomenit cu cele mai incredibile SMS-uri ce năvăleau asupra lui de pe telefonul fostului său protejat.

22 februarie: “Vă sparg domnule profesor. Vă demontez. Mircea Arman nu are schelete în dulap. Vă sparg, repet, nu sînt aşa de prost cum credeţi, am ştiut de la început. Te provoc, boule.”
15 mai: “Eşti o nulitate absolută cum spunea Breban, băiete. Cu mine te-ai întîlnit geniule, care nu ai scris nimic. Domnule, nu mă cunoşti, mă duc în nebunie, nu am nimic de pierdut. Nu ai operă, 3 cărţi pînă la 70 de ani e nimic, crede-mă. Şi ce cărţi? Ai habar ce însemnă traducerea lui Heidegger, băiete? Generaţia noastră vă termină. Sînteţi 0 băieţi.”
Tot 15 mai: “Domnule profesor. Nu aveţi nicio şansă. Încep atacul. Va fi un cutremur. Atît dvs cît şi prietenii.”
22 mai: “Ce faci gunoiule”.

Pasajele puteau fi absolut consternante, dacă alte ziare n-ar fi relatat că, în persoana lui Mircea Arman, avem de-a face cu un delincvent condamnat recent la un an de închisoare cu suspendare, pentru conducerea maşinii sub influenţa alcoolului şi sustragerea de la recoltarea probelor biologice. În urma unor tertipuri, pedeapsa i-a fost apoi comutată într-o amendă administrativă de 700 lei. Se sparie gîndul ce personaj dubios a fost propulsat de Horea Uioreanu să conducă revista culturală cea mai reprezentativă a Clujului! Te pomeneşti că, într-un final, dacă-şi va lua inima-n dinţi să-l ejecteze din funcţie, va primi şi el niscaiva mesaje tandre: mult stimate domnule preşedinte, vă sparg, boule!

“Nu mă cunoşti, mă duc în nebunie, nu am nimic de pierdut” (6)

Etichete

Consiliul Judetean Cluj, cultura, esec, faliment, Mircea Arman, neghiobii, Tribuna

Mircea Arman neglijează pierderile financiare provocate de voluntarismul său. În cadrul proiectului de management cu care a obţinut şefia Tribunei, candidatul a promis că va plasa “abonamente la nivelul a 50-150 bucăţi reviste la nivelul unor mari firme româneşti: Eon Energy Romania, Rompetrol, Hidroelectrica, Hidroserv, etc., în virtutea relaţiilor personale ale managerului”. Se preconiza astfel o ameţitoare creştere de tiraj şi, implicit, succesul economic pe plan cultural. Presa a comentat maliţios că angajamentul cu pricina, într-un document oficial, echivala cu traficul de influenţă asumat făţiş. Dar să trecem! Fapt este că, de cîte ori am plătit lumina sau gazul, de cîte ori am făcut plinul de benzină, am tot căutat Tribuna, şi n-am zărit-o. Cîte sute de abonamente a contractat oare managerul şef? Singura sa contribuţie în domeniul marketing se pare că e coperta lucioasă (la un conţinut extirpat) cu preţul majorat (de la 3 la 4 lei). Oare ce tiraj mai vinde azi Tribuna lui Arman, edificată după principiul “afară e vopsit gardul, înăuntru-i leopardul”?!

Impunerea deliberată a unor consistente pagube financiare e reclamată, cu argumente credibile, în memoriul întocmit de înşişi redactorii revistei. “Refuzînd să asume o continuitate editorială, dl Arman a eliminat din activitatea Tribunei două direcţii care ne-au adus în ultimii ani o recunoaştere internaţională: expoziţia Tribuna Graphic – ediţia din 2012 fiind dedicată graficienilor polonezi, conform tradiţionalei colaborări dintre Consiliul Judeţean Cluj şi regiunea Malopolska –, precum şi publicarea albumelor prin care editura revistei s-a impus pe piaţa de carte de artă. De asemenea, s-a stopat buna colaborare cu comunităţile scriitoriceşti şi artistice din Turda şi Huedin, prin renunţarea la suplimentele publicate periodic în revistă. Aceste decizii au şi consecinţe economice, proiectele în cauză fiind finanţate şi constituindu-se ca venituri proprii ale revistei. Lucrările expoziţiilor Tribuna Graphic, donate Muzeului de Artă din Cluj, au o valoare estimată de aproape 45 000 de euro, iar albumele editate în ultimii ani au adus revistei venituri de circa 400 000 lei. De asemenea, suplimentele au fost bugetate de Consiliile Locale din Huedin şi Turda.”