Zacuscă (3)

Etichete

convorbiri, cultura, Daniel Cristea-Enache, diversitate, internet, literatura, Nicolae Manolescu, scriitori

Temele abordate sînt dintre cele mai diferite, de la o conversație la alta, în virtutea strategiei de-a lua cititorul pe nepregătite. Șeful breslei scriitorilor analizează importanța cuvîntului scris și evoluția sa, de la tăbliță la tabletă; caracteristici ale cenzurii comuniste; compromisuri ale scriitorilor în comunism; metoda critică manolesciană; bătrînețea sa debordantă în dinamism social și profesional; șirul de evenimente istorice la care Manolescu a avut privilegiul biografic de-a asista; sărbătorile din vremea comunismului; amintiri din tinerețe ale profesorului (cursuri, inspecții) și ale autorului (relația de la începuturi cu Uniunea Scriitorilor); impresii la lectura propriului dosar de urmărire, întocmit de Securitate; activitatea de cronicar literar; avantajele democrației; însemnări despre mentorul G. Ivașcu; opinii despre derivele ideologice periculoase ale unor scriitori din tînăra generație (Marius Ianuș îl elogiază cu spume pe Corneliu Zelea Codreanu – Paul Cernat laudă “strategic” cartea lui Marius Ianuș); amintiri autobiografice despre arestarea părinților și aventurile dosarului personal, în perioada studiilor; detalii privind ascendența familială; adeziuni politice interbelice ale părinților; amănunte despre cei doi copii ai săi; nevoia de revizuiri în literatură; imperativul de-a spune mereu ceea ce crezi; întîlniri cu G. Călinescu; gustul călătoriei și destinațiile turistice internaționale; avîntul de publicare în toată presa; configurarea canonului literar; culise ale activității de ambasador la UNESCO; meditații despre clasa politică autohtonă; canonul școlar și ofensiva douămiistă; viața literară în comunism; prietenia cu Alexandru Ivasiuc; tipologii narative din volumul Arca lui Noe; sarcasme memorialistice despre Marin Preda; metoda scrierii istoriei literare etc.

Poate fi surprinzător – față de sprinteneala cronicarului aflat mereu în mișcare, în căutarea unghiului potrivit de analiză a unei noi opere literare – reflexul de inerție al intelectualului, confruntat cu schimbarea vremurilor. Năvala internetului, care modifică strategiile de comunicare, este percepută ca un bîzîit iritant, de fundal: “greutatea cuvîntului nu se poate face simțită decît pe hîrtie”. Noile raporturi dintre oameni, îmbogățite, prin intermediul comunicării electronice, cu un dinamism sporit și un elan de democratizare, sînt persiflate cu scepticism: “Cei mai mulți internauți își închipuie că, dacă au la dispoziție acest mijloc uriaș de comunicare, nu e nevoie să se verifice prin alții și nu contează dacă au cu adevărat ceva de spus sau dacă posedă măcar limbajul potrivit. Așa că preferă nume de împrumut, ca niște măști, adică anonimatul. O dau anonimă, ca eroii lui Caragiale. Se bagă în vorbă, cum spune o expresie populară. Și se află în vorbă”. Probabil că băgatul în vorbă al anonimilor habarnamiști este o trăsătură generalizată a realităților de azi. Însă e totuși de preferat, în locul tăcerii respectuoase a publicului smerit, ce aspira lumina cunoașterii prin unicul filtru autorizat, pe vremea comunismului. Alternativa la debandada valorică și la inflația opiniilor de-acum o constituie doar seceta publicistică și dirijismul cu panaș de odinioară, pe care puțină lume stă să le mai regrete.

Lansare de carte

Etichete

blog, carte, internet, Jurnal, lansare de carte, Stari de spirit

Drepturi. Și strîmburi

Etichete

carti, copyright, corespondenta, internet

Notificare
Către Universitatea BIOTERRA
Str. Hangarului, nr. 8, Buzău
tel. 0788-790935; 0722-338673

Subsemnatul prof. dr. Laszlo Alexandru constat cu neplăcere că două cărți ale mele au fost expuse, în acces liber, pe site-ul universității Dvs. Este vorba despre:
– Laszlo Alexandru, Între Icar și Anteu, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1996, ISBN 973-35-0582-X – la adresa: ……
– Luigi Accattoli, Karol Wojtyla. Omul sfîrșitului de mileniu, traducere de Laszlo Alexandru, Cluj, Casa de Editură Viața Creștină, 1999, ISBN 973-9288-21-9 – la adresa: …….
Vă informez că paginile scrise și traduse de mine sînt protejate prin legea drepturilor de autor. Vă rog ca în următoarele 30 de zile să îndepărtați aceste cărți de pe site-ul universității Dvs.
În absența unei opțiuni clare și rapide, vă rog să considerați acest mesaj ca notificare prealabilă în vederea procesului în instanță.
prof. dr. Laszlo Alexandru
Cluj-Napoca,
11 februarie 2017

–––––––––––––––––––––

În atenția dl. prof. dr. Laszlo Alexandru,

Referitor la notificarea dumneavoastră din data de 11 februarie 2017 privind expunerea pe site-ul universității noastre a două cărți ce vă aparțin (luate din mediul online), am decis imediat îndepărtarea acestora, sancționând totodată persoana responsabilă.
Ținând cont de acest fapt vă rog să acceptați scuzele noastre pentru prejudiciul creat.
Vă mulțumim pentru înțelegere.
Cu stimă,
Prof. univ. dr. Manolache Constantin
14.02.2017

Dante pe americăneşte

Etichete

America, blog, Dante, internet, lectura, Lectura Dantis, Rod Dreher, self-help book, Wall Street Journal

Acum două săptămîni a apărut în The Wall Street Journal un articol simpatic despre Divina Comedie văzută ca “the most astonishing self-help book ever written”. Autorul, Rod Dreher, este un ziarist dinamic, pasionat de teme culturale, gastronomice şi religioase, colaborator constant la The American Conservative.

Gazetarul nu se dezminte în strategiile de atragere a publicului spre ce are el de zis. Tonul exaltat, incendiar, cu care vorbeşte despre Dante ca despre explozia conductei de gaz din centrul oraşului, sau ca despre accidentul de maşină de pe strada de-alături, îşi are beneficiile sale de simpatie. Important e să-ţi aduci subiectul spre zilele noastre, să-l scoţi pe poetul italian din conul de umbră baroc-medievală, pentru a-l transforma într-un Superman sau Spiderman postmodern. “He writes a book about his to-hell-and-back trek, and it’s an instant best-seller, making him beloved and famous.” (În fapt Dante a murit exilat şi cu averea confiscată, la Ravenna. Capodopera lui a circulat în primele două secole fragmentar şi aleatoriu, prin manuscrise. Nu exista pe vremea aceea tiparul, aşadar nici noţiunea de best-seller editorial.) Înflăcărarea jurnalistului continuă pe pasaje întinse. Informaţiile de popularizare se împletesc cu hiperbola senzaţionalistă: “In its day, it’s worth recalling, the poem was a pop-culture blockbuster. Dante wrote it not in the customary Latin but in Florentine dialect to make it widely accessible. He wasn’t writing for scholars and connoisseurs; he was writing for commoners. And it was a hit”. Poemul medieval prezentat ca o baladă rock sau ca un pop hit are toate elementele să ne contrarieze.

Discursul începe să sune mai autentic şi convingător acolo unde autorul vine către propriile sale experienţe: s-a întors după mulţi ani în orăşelul natal, pentru a fi alături de sora lui bolnavă de cancer. Ajuns într-o situaţie limită, îşi pune întrebări despre drumul în viaţă, reuşitele şi eşecurile pe care le-a avut, opţiunile pe care a trebuit să le facă. “The tale of my sister Ruthie’s grace-filled fight with cancer and the love of our hometown that saw her through to the end changed my heart – and helped to heal wounds from the teenage traumas that had driven me away. But things didn’t work out as I had expected or hoped. By last fall, I found myself struggling with depression, confusion and chronic fatigue – caused, according to my doctors, by deep and unrelenting stress. My rheumatologist told me that I had better find some way to inner peace or my health would be destroyed.” A intrat într-o librărie, a deschis la nimereală cartea lui Dante şi a constatat surprins că, şi acolo, eroul principal se confruntă cu o criză existenţială, tipică pentru jumătatea vieţii. Îi taie calea trei animale fioroase, protagonistul ar vrea să urce spre lumină dar nu mai poate, e disperat şi nu ştie încotro s-o apuce. “Dante’s search for deliverance propels him on a purpose-driven pilgrimage from chaos to order, from despair to hope, from darkness to light and from the prison of self to the liberty of self-mastery.”

Rod Dreher s-a scufundat în lectura cărţii, care l-a ajutat să-şi reechilibreze viaţa. I-a dat sugestii cum să privească mai atent în jur, pentru a cunoaşte realitatea în consistenţa sa autentică. Unele sfaturi pe care Dante le primeşte de la mentorul său Virgiliu seamănă izbitor cu cele primite de gazetarul confruntat cu primejdia depresiei. “At our first meeting, my therapist told me that I couldn’t control other people or events, but, by the exercise of my free will, I could control my response to them.” Studierea Divinei Comedii i-a oferit medicamentul artistic ideal.

Spirit altruist şi extravertit, Rod Dreher a trecut să-şi împărtăşească experienţele danteşti cu cititorii pe blog. Într-un şir amplu de însemnări, s-a apucat să descîlcească versurile din Purgatoriu, pe care l-a tratat ca pe-un volum de uz gospodăresc. Ideea lui e izbitor de simplă. Aşa cum învăţăm dintr-o carte de bucate să gătim, iar dintr-o carte de grădinărit să plantăm copaci, putem deprinde şi de la Dante arta de-a trăi frumos şi curat. Divina Comedie nu e despre trecut, ci despre viaţa noastră de-acum, ne îndeamnă să avem curajul de-a ne schimba în bine. Rezultatele n-au întîrziat să apară. Răspunsurile entuziaste şi comentariile publicului s-au înteţit. “One reader wrote to say that she quit a three-decade smoking habit while reading Purgatory over Lent, saying that the poem helped her to think of her addiction as something that she could be free of, with God’s help. ‘I’ve had the sensation of maddeningly stinging, prickling skin during the nicotine withdrawal phase when I’ve tried to quit before’, she said, ‘but reading Dante helped me to imagine the sensation as a cleansing fire’.”

După Dante politician, poet, istoric, filosof, teolog, lingvist, ezoteric sau erou de roman poliţist, iată acum o nouă faţetă a sa, descoperită de cititorii de peste ocean: Dante ca autor de “self-help book”. Aplicaţiile în viaţa practică americană din secolul XXI ale unor învăţăminte incluse în terţinele medievale italiene ne arată că marea literatură e capabilă de drumuri foarte lungi, în timp şi spaţiu, ajungînd unde nici nu ne închipuim.

Cu jula

Etichete

cultura, internet, ipocrizie, revista, sparleala, traducere

În zilele trecute, pe cînd voiam să văd cine mă mai pomeneşte pe internet, am dat accidental peste revista Nomen Artis. Nu auzisem în viaţa mea de această publicaţie, de redactorii sau colaboratorii ei. Admit că aspectul său grafic din mediul virtual încîntă privirile. Dar nici conţinutul nu m-a lăsat indiferent, din moment ce numărul 24/2013 îl anunţă pe Stefano Benni pentru prima dată în România, în prezentarea şi traducerea lui Laszlo Alexandru. O paranteză menţionează că e vorba despre o continuare din numărul precedent. Am dat o raită şi-am văzut că, într-adevăr, o halcă de texte în traducerea mea fusese publicată şi mai-nainte, cu două vorbe de formă (“mulţumiri traducătorului”).

La şase pagini de revistă, şparlite, două cuvinte complezent azvîrlite pot fi o bună afacere. Mai amuzant e că, pe ultima copertă, redactorii ameninţă cu rigorile legii orice altă editură sau tipografie care îndrăzneşte să preia materiale de la ei fără un acord prealabil. De-aici şi savoarea inconfundabilă a zicalei româneşti: “Fă ce zice popa, nu ce face popa!”.

Shoulder to shoulder

Etichete

Colin Powell, Corina Cretu, idila, internet, Ion Iliescu, NATO, politica, spionaj

Presa occidentală a mai găsit un subiect picant despre România. Demnitarul american Colin Powell a fost nevoit să ofere explicaţii publice, legate de relaţiile sale cu Corina Creţu, fosta purtătoare de cuvînt a lui Ion Iliescu. Hackerul “Guccifer” a spart conturile de mail ale generalului american şi-a găsit acolo, cu surprindere, o serie de mesaje tandre, venite de-a lungul anilor de la focoasa politiciancă româncă. Fotografii în costum de baie, suspine duioase, tot tacîmul: “Nu aş fi crezut că, la 43 de ani, pot plînge după un bărbat ca o adolescentă”; “Nu spune nimeni să mergem în pat. Vreau doar să te văd, nimic altceva”; “Te-am iubit prea mult, prea mulţi ani. TU ai fost cea mai mare iubire a vieţii mele”.

Între anii 2001-2005, Colin Powell a fost secretar de Stat şi mîna dreaptă a preşedintelui american. În acea perioadă George W. Bush a vizitat Bucureştiul şi-a participat la un miting triumfalist, alături de Ion Iliescu, în Piaţa Revoluţiei. Mi-a rămas în minte una din frazele lui entuziaste, la adresa omologului român ce nu ezitase să-i folosească pe mineri în ciomăgirea electoratului rebel: “Here we stand today, shoulder to shoulder…”. După o ezitare de cîteva secunde a răsunat, peste piaţa plină de lume, vocea tremurată de emoţie a translatorului: “Stăm astăzi aici, şold lîngă şold”.

Au mai trecut zece ani pînă cînd opinia publică internaţională a aflat că poziţia “shoulder to shoulder” a fost experimentată şi de subordonaţii celor doi preşedinţi, în pregătirea întîlnirii istorice. Să le fie de bine! Între miliardele suplimentare, contractate cu prietenii americani pentru o autostradă cît o centură de ocolire, sau primirea reparatorie în NATO, parafată cu un preşedinte post-neo-comunist, s-a găsit locşor şi pentru tipul de idilă lucrativă descrisă în orice broşură de spionaj.

Iată un bun subiect cinematografic. În loc să-i promoveze în spaţiul filosofic ondulator deal-vale pe nişte lipoveni cu sînge-n instalaţie, care-au dat cu jula în detrimentul lui Picasso la Rotterdam, era preferabil pentru Tudor Giurgiu şi echipa lui de specialişti să se aplece oleacă asupra piţipoancei care ne-a băgat în NATO, prin fuziunea cu specialiştii ei militari.

De ce nu apare “Tribuna” pe internet?

Etichete

Consiliul Judetean Cluj, cultura, internet, Mircea Arman, neghiobie, Tribuna

Ne-o explică managerul într-un interviu cu presa: pentru că redactorii au fugit cu parola site-ului! “A fugit acela cu parola. Omul cu care am desfăcut amiabil contractul de muncă avea o nevastă care punea articolele pe site contra unei sume de bani. El a plecat cu parolele cu tot. Pot să aduc martori în acest sens. Nu putem intra în site.”

Păi dacă a fugit omul cu parola, de ce nu l-a urmărit managerul cu maşina aia, la care şi-a schimbat două lămpi din banii de la revistă?

P.S. Dacă omul dat afară “amiabil” i-a luat parolele, ce-o să-i ia oamenii daţi afară abuziv? Izmenele?

“E-Leonardo” (degetul în minus) sau românul cu nouă degete

Etichete

Alexandre Stanesco-Mouron, cultura, E-Leonardo, internet, revista

Amicul Alexandre Stanesco-Mouron îmi trimite din Elveţia aceste gînduri legate de dispariţia revistei “E-Leonardo”, pe care am coordonat-o în ultimii zece ani. Îi mulţumesc pentru vorbele bune.

Prieteni din RO sau de pe alte meleaguri, vă informez despre un act ce va avea loc în curînd, dispariţia unei reviste electronice de cultură. Nu putem fi decît trişti, fără nici o exagerare sau vreun dramatism “mioritic”. Persoana ce a creat-o a decis a înceta publicarea ei pe internet.

Problema noastră, a românilor de peste tot, este una tragică, nu am avut ocazia de a aprecia realul act cultural, doar efemerul unei mass-media imparţiale şi puţin interesate de adevăratul efort intelectual făcut de unii români. Nu am avut şansa de a fi educaţi într-un spirit de respect reciproc, am fost – pe undeva – lobotomizaţi, cultura de pe timpul “acela” implica un dulce (soft) fanatism, atitudine ce o acceptam, erau momente de nano-secunde în care ne simţeam… liberi. Am fost de asemenea “educaţi” în spiritul unui refuz sistematic al oricărei efuziuni “elitare” (“elitiste”?), doar cei ce urlau în rime aveau drept la… cetate, la un minim de existenţă spirituală.

Revin la dispariţia în chestiune, pare-se că există o dinamică nefastă a înecării actelor culturale, totul depinde de BANI. Nu critic pe nimeni, dar anumite guverne din UE n-au realizat încă impactul decisiv al dezvoltării culturii (da, mari politicieni, chiar şi cultura “aduce bani!”, dacă sînteţi obnubilaţi de acest aspect).

Cum sînt stîngaci (şi ambidextru), îmi va dispărea un deget, deci voi avea nouă degete. Chiar dacă decizia este irevocabilã, îi mulţumim lui Da Vinci, lui Dante…

Într-o cultură animistă din Australia, cele zece degete trebuie păstrate, fiecare reprezintă un dialog posibil cu sacralitatea (sînt agnostic, nu vorbesc de Dumnezeu S.A.!). Sînt pertinamente conştient că voi rămîne cu nouă degete, dar nu e tragic, vom fi.

Biblioteca radio

Etichete

emisiune, internet, radio, tutti frutti

Marţi şi joi, de la ora 20, se difuzează pe internet prima emisiune radio „Tutti frutti” realizată de elevii coordonaţi de mine. Din cuprins:

Cartea pe care o citesc
Interviu cu prof. dr. Laszlo Alexandru
Realizator: Maria Luissa Maino
Succese!
Interviu cu Andreea Vişan
Realizator: Pop Mihaela
Tinere talente… talente în devenire
Interpretează: Diana Meheş – voce
Cătălin Pop – chitară
Cinema
Realizator: Alina Capotă
În lumea teatrului: scenetă de I.L. Caragiale
Interpretează: Maria Luissa Maino & Mirela-Alexandra Mocan
Prezentatoare: Mirela-Alexandra Mocan

E-Leonardo 18/2012

Etichete

E-Leonardo, internet, nr. 18/2012, revista

Ultimul număr din E-Leonardo (18/2012) cuprinde o amplă şi diversificată paletă de contribuţii. Laszlo Alexandru semnează editorialul La capăt de drum (în română, engleză şi italiană), precum şi o serie de reflecţii polemice despre literatura română: Play back, La dreapta-mprejur! (despre Gheorghe Grigurcu), Domnul T. (despre Tudor Vianu), Sara pe deal Buciu răsună cu jale (despre monografia pe care Marian Victor Buciu i-o dedică lui Nicolae Manolescu).

Patrizio Trequattrini e prezent cu o serie de proze scurte, în italiană şi în traducere română (Scrisoare către o iubită, Femeile din Cluj, Scrisoare deschisă). Alte pagini de proză sînt oferite de Ovidiu Pecican (Confesional), Alexandru Jurcan (Aruncarea sutienelor la gunoi, Un rol masiv, Gabry şi mătuşa cehoviană) şi Cristina Nemerovschi (Cum am ars-o o lună ca scriitor de succes). O serie de poezii ale lui Dan Dănilă sînt transpuse în limba italiană (Silenzio, La bocca della verità, Motivi, Giorni e notti, La poesia).

Ana Bazac analizează Publicitatea: de la principiul kantian la deformarea mercantilă şi se întreabă, într-un eseu de filosofie optimistă, dacă Vrem într-adevăr să trăim la ţară?. Chris Lawson descrie o interesantă problemă de istorie literară în Europa Centrală: A Hamlet in Poland – the Silesian quarto and Elizabeth of Bohemia. Victor Şonea se apleacă asupra capodoperei lui Leonardo da Vinci, Gioconda sau elogiu vieţii, şi urmăreşte minuţios înrudirile tematice dintre Lamartine şi Eminescu.

Continuă recuperarea textelor publicistice de impact, tipărite de Mihail Sebastian în Cuvîntul din perioada interbelică: Peşti cu număr de ordine, Dunicowski, un simbol, Bravo, d-le Eftimiu!, Ion Trivale, Un “De profundis” vesel. Vlad Solomon scrie despre Comerţ cu evrei pe ruta Bucureşti-Ierusalim, se întreabă dacă sînt Avangardiştii evrei, “venetici sau români? şi oferă o alegorie Despre biciclişti.

Laszlo Alexandru şi Ovidiu Pecican dialoghează în legătură cu Structura Purgatoriului, iar primul publică şi textul conferinţei sale Cu Dante în Purgatoriu. Sînt incluse o serie de eseuri ale lui Laszlo Alexandru pe tema celui mai semnificativ poet italian: Un joc de cuvinte la Dante, Proba traducerii, Şantier dantesc, Dante şi gîndirea “politic corectă”, “Dolce stil novo” n-a existat?, Urmaşii lui Dante, Personaje danteşti, Un exemplu de simetrie la Dante.

Augustin Tătar prezintă o selecţie de lucrări grafice realizate pe computer (Genesis). Laszlo Alexandru scrie despre filmul lui Joachim Trier, Oslo, 31 august, precum şi despre imaginea cinematografică a capitalei italiene: Roma, de la Fellini la Woody Allen. Acelaşi autor compară, în Roman – film – teatru, trei faţete ale unei singure lucrări artistice, cartea La vie devant soi a lui Romain Gary.

Cu acest bogat sumar, după zece ani de activitate, revista E-Leonardo îşi încetează apariţiile. Toate cele 18 numere ale sale rămîn pe site-ul www.eleonardo.tk la dispoziţia publicului interesat de fenomenul artistic. Sperăm că, prin iniţiativa noastră, am oferit noi căi de meditaţie şi expresie în domeniul cultural, am înviorat peisajul românesc de profil şi l-am făcut mai cunoscut peste hotare. Să auzim de bine!