Exmatricularea lui Pirandello

Etichete

exmatriculare, incident, La Sapienza, Luigi Pirandello, profesor, rector, Roma, universitate

Am scris pe acest blog nu de mult despre două incidente, din vremea studenţiei mele, cu profesori pe care i-am surprins scăpînd mărunte neatenţii în timpul cursului. Ambii au avut puterea de-a se corecta în public, de-a face amendă onorabilă. Asta a constituit pentru mine o lecţie etică mai admirabilă decît orice detaliu ştiinţific pe care mi l-ar fi putut ei transmite. Citesc între timp, în cartea lui Camilleri dedicată vieţii lui Pirandello, despre o situaţie asemănătoare, dar cu un deznodămînt diferit, de-o nedreptate grosolană.

Pe vremea studiilor începute la Universitatea La Sapienza din Roma, tînărul Pirandello asista la cursurile rectorului Onorato Occioni, personaj solemn, cu barbă şi morgă, dar de un profesionalism îndoielnic. “Într-o zi, pe cînd profesorul Occioni traducea dintr-o comedie a lui Plaut, i s-a întîmplat să facă o greşeală grosolană. Lucruri care li se pot întîmpla tuturor, dar, cum se ştie, elevii sînt de-o cruzime extremă faţă de profesori, nu le iartă nimic. Trebuie spus că Occioni, aproape imediat, şi-a dat seama de greşeală şi a încercat s-o repare. Dar era prea tîrziu. Un tînăr ştrengar, care stătea în prima bancă lîngă Luigi, l-a împins uşor cu cotul pe colegul său pentru a sublinia greşeala lui Occioni şi-a scăpat un hohot de rîs, pe care poate că nici n-a încercat să-l oprească. Văzîndu-i gestul batjocoritor, profesorul parcă şi-a ieşit din minţi.

A coborît de la catedră, l-a atacat pe tînărul ştrengar ca un cîine turbat, avînd însă mare grijă să nu dezvăluie motivul indignării sale. Dacă vreunul dintre studenţi nu şi-a dat seama de greşeala pe care a făcut-o, n-avea rost să i-o spună chiar el.

Pînă în acest moment al confruntării dintre profesor şi ştrengar, Luigi nu fusese deloc amestecat, putea foarte bine să se dea la o parte, să nu participe la scandal, de altfel doar primise şi întorsese o mică lovitură cu cotul, nu se apucase să rîdă de greşeala lui Occioni. Doar că trăsătura impulsivă, care fireşte că-i aparţine lui Don Stefano [tatăl lui Pirandello], dar nu fiului schimbat, îl face să sară în picioare, ca una dintre acele păpuşi cu arc, care ţîşnesc atunci cînd deschizi capacul. În faţa colegilor care îl ascultau uimiţi şi cu toate că Occioni încerca să-l acopere cu vocea lui tunătoare, Luigi povesteşte de-a fir a păr ce s-a întîmplat, îl acuză pe profesor de ipocrizie, fiindcă n-a vrut să dezvăluie că totul s-a datorat greşelii sale de traducere. Iar apoi, terminînd de vorbit, iese din amfiteatru. Furia lui Occioni şi-a găsit o altă ţintă, acum se concentrează toată asupra lui Luigi. Concluzia a fost că, după şedinţa de consiliu a facultăţii şi după cea a comisiei de disciplină, tînărul Pirandello a fost exmatriculat din Universitate.”

Luigi Pirandello a absolvit studii de filologie romanică la Universitatea din Bonn, în Germania. În 1934 a cîştigat Premiul Nobel pentru literatură.

Publicitate

“Hard to Kill” – reloaded

Etichete

Andrei Marga, ministru, rector, salarii-diurne-bonificatii-pensii

Am aflat de la un binevoitor de pe internet că Andrei Marga a primit ca rector la UBB, numai în cursul anului 2010, suma de 247.497 RON/an, “adică mai mult decît cîştigă, împreună, preşedintele şi primul-ministru al României”. Presa completează că, în anul succesiv, 2011, el “a încasat de la UBB, din salariul din funcția de bază de rector, precum și din resurse bugetare și extrabugetare, suma de 122.091 lei. Pentru alte activități din cadrul UBB, Marga a încasat 98.233 lei”. În aceste condiţii ocuparea fotoliului de ministru la Externe înseamnă pentru vigurosul pensionar o simpatică ascensiune în carieră, dar o severă deprivare financiar-contabilă. Păcat de el. La salariul şi diurna de ministru se cumulează oare salariul sabatic şi pensia de bătrîneţe?

Hard to Kill

Etichete

Acum, Andrea Ghiţă, Andrei Marga, rector, UBB

Un articol semnat de Andrea Ghiţă în revista electronică Acum repune pe tapet, în tonalităţi compătimitoare, eliminarea lui Andrei Marga de la Universitatea “Babeş-Bolyai”. Meritele fostului rector în deschiderea internaţională a instituţiei, în diversificarea liniilor de studii, în creşterea patrimoniului imobiliar şi a efectivelor de studenţi au fost incontestabile. Tot atît de evident a fost şi stilul draconic, despotic al politicii sale “interne”, răsfrînt în perioada de agonie managerială prin vociferante şi vituperante intervenţii în mass-media. Părea că întreg universul înconjurător complotează pentru ca profesorul să-şi privească în sfîrşit, cu ochi lucizi, data naşterii înscrisă în buletinul de identitate.

Pentru a fi devorat de acidulata comunitate academică autohtonă era nevoie de mai puţine valuri şi resentimente decît a fost capabil să stîrnească Andrei Marga. Totuşi imaginea de victimă nu cadrează cu omul care a deturnat sau a strivit, în ultimele două decenii, multe evoluţii profesionale în jurul său. Cel care a pus instituţia şi zidurile clădirilor mai presus de persoanele care-l înconjurau, în folosul exclusiv al puterii sale discreţionare, nu are a se aştepta la judecăţi prea clemente acum, la final de partidă.

Vine, pentru toată lumea, momentul în care se trage linia şi se face socoteala. Un prim pas e realizat de profesorul universitar american Peter Manu care notează, în comentariile de subsol ale articolului menţionat, că “din declaraţia de avere a profesorului Andrei Marga (2010) rezultă că a primit de la Universitate 247.497 RON/an (salariu de 136.441 RON şi alte indemnizaţii în valoare de 111.056 RON), adică mai mult decât câştigă, împreună, preşedintele şi primul ministru al României. Veniturile dânsului din conferinţe, cărţi etc. erau incomparabil mai mici. Mai substanţiale erau cele provenite din chiria unora din cele 4 apartamente pe care le posedă în Cluj”. Doctoranzii şi asistenţii care munceau din greu pe moşia jupînului fără a fi retribuiţi vor fi avînd acum un oarecare sentiment de scîrbă.

Rolul pistolarului justiţiar din “Hard to Kill” nu i s-a potrivit sub nici o formă celui care umbla crăcănat din pricina buzunarelor doldora.