Etichete
De unde şi de la ce fel de principii a pornit Gheorghe Grigurcu, tocmai am văzut. Unde a ajuns el în ultimii ani am avut, din păcate, prilejul să tot constat. Motiv de stupoare mi-a stîrnit pirueta sa în jurul scriitorului evreu Mihail Sebastian. De unde îl admira pentru autenticitatea şi profunzimea lui, a sfîrşit prin a-i persifla moartea atroce. De parcă ar putea fi cineva culpabil pentru modul în care moare! Bravura lui Paul Goma a descoperit-o poetul Grigurcu retrospectiv, mai ales de cînd fabulaţionistul din Belleville a cîrmit-o furios către antisemitism. Şi, dacă tot se învîrtea prin zonă, bietul Grigurcu n-a uitat să-i tragă un elogiu scurt şi mareşalului Antonescu care, chipurile, i-a salvat de la pogrom şi lagăr pe evreii din România (vezi replica mea Alt rinocer). Mai trec cîteva săptămîni şi spiritul agitat de la Acolada ni-l restituie, pe uşa din faţă, pe naţionalistul şi antisemitul interbelic N. Davidescu, în dauna lui I.L. Caragiale (vezi replica mea În lături!). Acesta este noul Gh. Grigurcu, pe care cititorii săi e recomandabil să-l cunoască în adevărata sa lumină: inconsecvent, autoritarist, antieuropean, nedemocratic.
Mai lipsea, din colierul de nestemate contrafăcute, spălarea hitleristului Vintilă Horia. In cel mai recent număr al Acoladei, cronicarul literar-ideologic ne asigură că “personalitatea lui Vintilă Horia poate fi caracterizată printr-o potenţare a trăsăturilor generice ale unui anume tip creator: o fiinţă ruptă de umanitatea convenţională, inadaptabilă, nu o dată rebelă faţă de mentalităţile, curentele, cutumele epocii ce-l contextualizează”. Nici pomeneală de aşa ceva! V. Horia a fost chiar foarte conectat la “umanitatea convenţională” a tinereţilor sale, din cale afară de adaptabil. De pildă aspira şi el, ca orice om de bine, să prindă un post în diplomaţie, eventual în Italia. Şi-atunci s-a gîndit că virtutea cea mai sigură de propulsare se află în arpegiile linguşitoare la adresa fascismului: “E cu neputinţă astăzi să desparţi noţiunea de artă de aceea de fascism. Opera lui Mussolini, oricît de abundent şi nedrept a fost criticată, va rămîne peste veacuri mai ales ca o desăvîrşită realizare artistică… Ordinea fascistă înseamnă înainte de toate ordine spirituală. Să nu se uite că acel ce conduce destinele Romei a fost, cîndva, un filosof, un romancier şi un poet… Mussolini rezumă Italia cu prezentul, trecutul şi viitorul ei… Spuneam la început că fascismul e o operă de artă, o nouă renaştere italiană. Şi nu se poate să nu fie aşa, de vreme ce acel ce a creat-o e artistul cel mai genial, născut din fruntea de azur a Romei eterne”. Şi i s-a dat! Vintilă Horia a devenit în iunie 1940 ataşat de presă la Legaţia României din Italia.
Laszlo Alexandru 