Etichete
Dante, Divina Comedie, Edgar Papu, Eta Boeriu, istorie literara, Romania literara, traducere, Vlad-Ion Pappu
Nu ştiu cu cîţi bani a fost premiată reputata scriitoare clujeană pentru versiunea ei dantescă, acum 50 de ani, şi acest detaliu zău că nu mă interesează. Ceea ce cunosc însă, din mărturisirile ei publice, este că întîlnirea cu Dante datează din perioada studenţiei anilor ‘40 (vezi Eta Boeriu, Cum am tradus Divina Comedie, în vol. Studii despre Dante, Buc., 1965, p. 257-294). Încă de-atunci îşi exersa îndemînarea pe text, în seminariile de comentarii asupra Purgatoriului, sub coordonarea profesorului Umberto Cianciolo, viitorul ei soţ. La începutul anilor ‘50 avea deja pregătită o variantă românească a canticei respective (care nu reda însă endecasilabul şi terţa rimă din original) şi pe care o supunea atenţiei profesorului D. Popovici. A venit a doua tentativă de traducere a Infernului şi a Purgatoriului, după cîţiva ani; comparativ cu materialul precedent, aici era cuprins şi endecasilabul. Abia a treia versiune, tipărită în 1965, acoperea toate cele trei cantice (Infernul, Purgatoriul şi Paradisul) şi respecta exigenţele formale danteşti, terţa rimă şi endecasilabul. Printre specialiştii care i-au ghidat paşii s-a aflat Lucian Blaga, el însuşi traducător pe-atunci al capodoperei lui Goethe. Varianta integrală, din 1965, a cunoscut apoi ample revizuiri care au mai durat vreo zece ani.
Prin urmare Eta Boeriu n-a simţit nevoia să aştepte ieşirea lui Edgar Papu de la puşcărie, în 1964, pentru a obţine din partea lui, “după trei luni de muncă istovitoare”, traducerea brută a Infernului. Poeta Cercului literar îşi fixase pasiunea, cu douăzeci de ani mai devreme, asupra Divinei Comedii, conturînd trei variante româneşti succesiv ameliorate!
Ipoteza că Edgar Papu – care şi-a ilustrat italiana precară în paginile manuscrisului Estetica lui Dante – ar fi lucrat ca “negru”, ca specialist din umbră, în beneficiul celei mai complexe traducătoare italieniste din cultura noastră, este de-o ilaritate concurată numai de mitocănie. Ucenicul vrăjitorului protocronist continuă cu dezinvoltură isprăvile falsificatoare ale venerabilului său părinte. Sub pretextul că ne restituie adevăruri despre persecuţiile politice ale anilor stalinişti, el ne bombardează cu bube, mucegaiuri şi noroi. Cum e sacul, aşa şi peticul.
Laszlo Alexandru 