Etichete
Dante, Divina Comedie, dolce stil novo, italiana, medieval, poezie
Originea denumirii acestui curent poetic trebuie căutată în cîntul XXIV al Purgatoriului dantesc. Aici protagonistul se află pe cornişa lacomilor şi îl întîlneşte pe Bonagiunta Orbicciani, un adept al poeziei guittoniene. După replicile de întîmpinare, poetul din Lucca îl întreabă pe călător dacă este el cu adevărat cel ce-a lansat noile rime, începînd cu “Donne ch’avete intelletto d’amore” (O, femei, cunoscătoare de iubire – canţona din Viaţa nouă). Eroul îi răspunde: eu sînt unul care, atunci cînd Amorul mă inspiră, notez, şi în felul în care el îmi dictează, merg înainte legînd cuvintele. Iar Bonagiunta: o, frate, acum văd eu nodul care pe Notar şi pe Guittone şi pe mine ne-a reţinut dincoace de dulcele stil nou pe care-l aud! Văd bine cum penele voastre umblă aproape de sentimentul care vă dictează, ceea ce cu-ale noastre desigur nu s-a întîmplat; iar cine admiră din depărtare nu remarcă alte deosebiri între un stil şi altul. Şi aproape mulţumit de cîte a-nţeles, a tăcut.
49. “…‘Ma di’ s’i’ veggio qui colui che fore
trasse le nove rime, cominciando
«Donne ch’avete intelletto d’amore».
52. E io a lui: ‘I’ mi son un che, quando
Amor mi spira, noto, e a quel modo
ch’e’ ditta dentro vo significando’.
55. ‘O frate, issa vegg’io’, diss’elli, ‘il nodo
che ‘l Notaro e Guittone e me ritenne
di qua dal dolce stil novo ch’i’ odo!
58. Io veggio ben come le vostre penne
di retro al dittator sen vanno strette,
che de le nostre certo non avvenne;
61. e qual più a gradire oltre si mette,
non vede più da l’uno a l’altro stilo’;
e quasi contentato, si tacette.”
Laszlo Alexandru 