• Site
  • „E-Leonardo”
  • Volume scrise
  • Volume traduse
  • Articole în presă
  • TV – Radio
  • Lectura lui Dante
  • Pirandello

Laszlo Alexandru

~ writer's blog

Laszlo Alexandru

Arhive lunare: mai 2012

Acum unsprezece ani…

31 Joi mai 2012

Posted by Laszlo Alexandru in Amfiteatru

≈ 4 comentarii

Etichete

intimplare, Katerin Katerinov, lingvist, Perugia, poliglot

La Perugia. Lung dialog ştiinţific pe tema subtilităţilor limbii italiene, acasă la cunoscutul lingvist (de origine bulgară) Katerin Katerinov. Abia apuc să schiţez vreo întrebare că el se grăbeşte să-mi dea ample şi detaliate răspunsuri. Cu date lingvistice, istorice, semantice, agrementate cu exemple în cele mai bizare limbi pentru urechile occidentale. Că în latina clasică era nu ştiu cum, spre diferenţă de latina vorbită, ba chiar şi greaca veche avea acest fenomen, spre deosebire de rusa de azi, din care pînă şi în bulgară s-a păstrat o reminiscenţă etc. Totul cu maximă dezinvoltură şi spontaneitate, fără nimic afectat sau premeditat. După vreo oră de conversaţie, îl întreb cu infinite precauţiuni:

– Scusi, Professore, Lei che parla tante lingue conosce anche qualche parola in romeno?

Iar el, cu aceeaşi naturală distincţie savantă:

– Ma certo: “Futu-ţi dumnezeii mă-tii”.

În faţa stupefacţiei mele hohotitoare, se grăbeşte să adauge:

– Ovviamente, oggi questa parolaccia ha perso il senso originale dei suoi termini e ha ricevuto un valore più banale, quotidiano, che non ha più niente a che fare con l’idea di divinità.

Publicitate

Artificii retorice

30 Miercuri mai 2012

Posted by Laszlo Alexandru in Diverse

≈ Scrie un comentariu

Etichete

Andrea de' Mozzi, artificii, Benvenuto da Imola, Dante, Meister Eckhart, N. Steinhardt, retorica, sacralitate

Ingenioase artificii retorice de persuasiune, folosite în timpul predicii de către doi sacerdoţi medievali. Prima e relatată de N. Steinhardt în Jurnalul fericirii: “Meister Eckhart speria călugăriţele din Colonia – şi-şi scandaliza superiorii – începîndu-şi predicile cu fraze ca: Dumnezeu nu e bun, Dumnezeu nu e drept, Dumnezeu nu e necuprins, Dumnezeu nu e puternic. Urma o pauză de consternare, iar după aceea fraza era reluată: aşa cum nu e nici rău, nici nedrept, nici mic, nici slab; Dumnezeu stă dincolo de aceste subîmpărţiri”.

A doua situaţie e consemnată de Benvenuto da Imola şi se referă la episcopul Andrea de’ Mozzi (personaj amintit şi de Dante în Divina Comedie). Epitetele negative ale cronicarului trebuie luate ca semn de nepricepere şi ca lipsă de gust în faţa paradoxurilor retoricii: “Bărbatul acesta simplu şi prostănac predica adesea poporului spunînd multe lucruri ridicole; între altele spunea că providenţa divină era asemenea şoarecelui care stînd pe grindă vede tot ce se petrece sub sine în casă şi nimeni nu-l vede pe el. Mai spunea că harul divin este ca balega caprelor, care, căzînd de sus, se răspîndeşte în toate părţile…”.

O culme a demagogiei

29 Marți mai 2012

Posted by Laszlo Alexandru in Cestiunea zilei

≈ 2 comentarii

Etichete

demagogie, guvernare, ministru

Noul ministru al Agriculturii din România, pe numele său Daniel Constantin, a declarat cu cîteva ore în urmă la Suceava, pe cînd participa la un miting al USL pentru alegerile locale: “România nu mai poate să continue cu această guvernare mincinoasă”.

Cititori

28 Luni mai 2012

Posted by Laszlo Alexandru in Diverse

≈ Scrie un comentariu

Etichete

accesari, blog, trafic

Postările pe acest blog au stîrnit de vreo două zile un trafic uluitor, deşi eu unul n-am depus eforturi suplimentare: nici anunţuri lansate prin mail-uri pe la cunoscuţi sau necunoscuţi, nici forme paralele de publicitate agresivă. În ciuda acestui fapt, situaţia din ultimele 24 de ore se prezintă astfel.

Total accesări: 535
Romania: 379
United Kingdom: 44
Israel: 21
United States: 16
Italy: 15
Germany: 9
France: 8
Japan: 8
Canada: 6
Moldova: 5
Netherlands: 5
Necunoscute: 19

Mă gîndesc cu tristeţe că am avut cărţi publicate şi în tiraje sub 500 de exemplare. Iată însă că blogul, într-o singură zi de accesări, poate depăşi orice previziune. Vă mulţumesc pentru interes şi vă invit să citiţi în continuare.

Icoana porcului

27 Duminică mai 2012

Posted by Laszlo Alexandru in Moralităţi

≈ 3 comentarii

Etichete

Adrian Paunescu, Eugen Simion, Neculai Ontanu, protest, statuie

Spune-mi la ce icoană te cruceşti, ca să-ţi spun cine eşti. Academicianul Eugen Simion nu scapă nici un prilej de-a se face de cacao. El s-a evidenţiat lamentabil, cu cîteva luni în urmă, cînd le-a acordat unor turnători patentaţi ai Securităţii ceauşiste – Ioan Groşan şi Ioan Es. Pop – premii de talent la proză şi poezie. Pentru a-şi reconfirma nesimţirea etică, a venit acum cîteva ceasuri să inaugureze statuia lui Păunescu, ridicată în parcul Grădina Icoanei din Bucureşti.

Adrian Păunescu a fost individul care, după cum ştie o ţară-ntreagă, a recunoscut el însuşi – la televizor, la oră de maximă audienţă – că a fost un porc. Şi-a croit drumul în viaţă şi în carieră exaltînd binefacerile dictaturii comuniste, mobilizînd masele de sclavi să înalţe imnuri de veneraţie şefului gîngav. S-a distins prin neruşinarea limbilor mătăsoase într-o misivă din 1986. Sîrguinţa de a-şi recăpăta dreptul la linguşeală era stupefiantă. “Stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu, (…) Mă-nchin dumneavoastră pentru fantastica, surprinzătoarea capacitate de a redescoperi adevărul, îmi pare rău că rănile pe care le port nu-mi îngăduie să susţin o campanie publică de analiză şi subliniere a ideilor pe care le-aţi esenţializat în cuvîntarea din 6 februarie 1986. Pot doar să vă mulţumesc şi să sper că mă va găsi viu momentul în care eventual ar mai fi nevoie de mine. Vă vrea ţara, aşa vă iubim noi, aşa ne faceţi să ne ridicăm şi din morţi, pentru a dovedi că, într-adevăr, cum spuneţi, o ţară nu se face cu justificări, ci cu fapte. / Să trăiţi, Măria Voastră! Şi să nu lăsaţi pe cei ce se ascund sub justificări demagogice să compromită în vreun fel această Adresare Către Naţiune care, în ciuda conciziunii ei, are valoarea unui adevărat Raport de Epocă. Să fiţi sănătos, omule bun şi drept, pentru a putea scoate de guler din scena politică fariseii şi pentru a ne conduce cu geniul dumneavoastră izbăvitor.” Ne mai mirăm oare că revoluţionarii din decembrie ‘89 l-au umplut de scuipaţi?

Primarul sectorului 2, Neculai Onţanu, nănaşul întregului zaiafet de ieri după-amiază, e doar un traseist politic fără scrupule, alunecat pe rînd prin PCR, FSN, PSD şi UNPR, încît nu-i de mirare că i-a stat mintea-n loc de veneraţie după marele arivist care-a fost Adrian Păunescu. Dar intelectualii ce induc cu deliberare modele publice toxice în substanţa vitală a societăţii nu pot invoca circumstanţe atenuante. La Judecata de Apoi a scriitorilor, lui Eugen Simion cel imperturbabil va trebui să i se ruleze în replay pe ecranul minţii crucea de admiraţie pe care a lăbărţat-o la icoana porcului.

Alte ţepe de la RAO

26 Sâmbătă mai 2012

Posted by Laszlo Alexandru in Moralităţi

≈ 11 comentarii

Etichete

Cerasela Barbone, RAO, traduceri, tzepe

Cerasela Barbone, harnică traducătoare şi colegă de breaslă din Bucureşti, mă roagă să fac cunoscut următorul său protest. Las impresiile şi comentariile pe seama cititorilor.

Scrisoare deschisă Directorului Editurii RAO.

Nu vă cunosc personal şi, cu siguranţă, nici nu-mi doresc să se ivească o astfel de ocazie. Am vorbit doar o dată la telefon, pe 2 februarie 2012, cînd m-aţi sunat să mă rugaţi, după ce v-aţi pus cenuşă în cap fiindcă nu m-aţi plătit pentru cărţile traduse pentru editura RAO, să vă trimit un CV şi să vă restitui originalul ultimei cărţi pentru a putea aplica la un proiect de finanţare a traducerilor. V-am răspuns cordial, v-am trimis CV-ul aproape imediat şi a doua zi am făcut un efort să mă întîlnesc cu un trimis din partea editurii să-i dau cartea, înţelegînd că doriţi să reluaţi colaborarea cu mine, iar eu spunîndu-vă că ea este posibilă numai în condiţiile în care primesc toţi banii. M-aţi asigurat că acest lucru se va întîmpla.

Singurul lucru care s-a întîmplat de atunci a fost că în martie, prin doamna de la contabilitate, mi-aţi propus o eşalonare de plăţi, care s-ar fi întins cam pe un an de zile şi care presupunea achitarea unei rate lunare, iar singura rată pe care am primit-o pînă acum a fost jumătatea sumei propuse pentru luna martie, respectiv contravaloarea a 10% din suma totală pe care mi-o datoraţi.

Colaborarea noastră a început în decembrie 2007 şi, iniţial, lucrurile s-au desfăşurat normal. Primele trei contracte, cred, au fost semnate şi de mine şi de dumneavoastră, eu v-am predat traducerile, uneori cu mult înainte de termenul limită, dumneavoastră mi-aţi plătit cu o întîrziere care varia de la 3 luni la 1 an. Apoi eu am continuat să semnez contractele şi să predau la termen traducerile, dumneavoastră nu le-aţi mai semnat şi nu m-aţi mai plătit. Şi, ca urmare, nu v-am mai predat ultima traducere (este vorba de Durante de Andrea De Carlo, pe care ar fi trebuit să v-o predau pînă pe 15 octombrie 2010) şi atunci s-a încheiat şi colaborarea noastră.

Comiteţi două abuzuri pentru care nu sînteţi sancţionat. Faptul că vă permiteţi să nu semnaţi un contract este un abuz şi abuzaţi de încrederea pe care traducătorii, unii de dragul muncii, alţii de dragul banilor, alţii de dragul amîndurora, continuă să v-o acorde. Şi nu semnaţi pentru că astfel nu puteţi fi dat în judecată de traducătorii pe care nu-i plătiţi. Şi pentru că ştiţi că nu-i veţi plăti, vă asiguraţi spatele nesemnînd contractele. Nici o instanţă nu se uită la noi, traducătorii, fără să avem acele hîrtii la mînă care, desigur, par o formalitate, dar care devin extrem de importante în eventualitatea unui litigiu. Pe care îl evitaţi cu şmecherie, cu fofileală, cu băgat capul în nisip.

Al doilea este faptul că nu plătiţi. Aşa se face că ajungeţi să nu respectaţi efortul traducătorilor, cărora le oferiţi nişte tarife mizerabile (de cînd colaborez şi cu alte edituri, ştiu că ale editurii RAO sînt printre cele mai mici de pe piaţă) şi pe care fie nu-i plătiţi deloc, fie îi plătiţi cu întîrzieri inadmisibile. Fie îi plătiţi ca să stingeţi un scandal de o amploare considerabilă în mediul online, dar nu şi pentru că vă revine această obligaţie.

Există Copy.ro (cu care am semnat şi eu, de curînd, un mandat de gestiune a drepturilor de autor) care ar trebui să vă preseze să vă respectaţi obligaţiile contractuale, şi ştiu că fac acest lucru, dar nici ei, în absenţa contractelor semnate de editură, nu ne pot reprezenta în instanţă.

În concluzie, vă recomand să vă fie ruşine. Că îndrăzniţi să vă lăudaţi cu faptul că “De mulţi ani, RAO se menţine în topul celor mai bine cotate edituri din România”, cînd ştiţi că înşelaţi şi minţiţi, că închiriaţi unul dintre cele mai mari standuri la Tîrgul Gaudeamus, dar nu vă plătiţi traducătorii, că vă situaţi, după eveniment, în top zece vînzări, dar nu vă plătiţi traducătorii.

Ştiu că n-o să vă cutremuraţi citind aceste rînduri şi că veţi continua să patronaţi o afacere construită pe înşelătorie şi minciună, nepăsîndu-vă că noi, traducătorii, muncim pentru dumneavoastră fără să fim plătiţi. Ce afacere profitabilă, nu?

Şi fiindcă nu puteţi fi sancţionat printr-un proces juridic pentru înşelătoria pe care o practicaţi cu dezinvoltură, eu am obligaţia morală să vă trec prin furcile caudine ale unui proces public, prin care să-mi apăr, chiar şi numai simbolic, drepturile de autor.

Cu lipsă de admiraţie,
Cerasela Barbone

Joc de cuvinte

25 Vineri mai 2012

Posted by Laszlo Alexandru in Diverse

≈ Un comentariu

Etichete

joc de cuvinte, Stefano Benni

Replică memorabilă din Stefano Benni: “Beati coloro che hanno fame e sete di giustizia perché saranno giustiziati” (Fericiţi cei înfometaţi şi însetaţi de dreptate, căci ea îi va duce la pierzanie).

Exasperare

24 Joi mai 2012

Posted by Laszlo Alexandru in Diverse

≈ Un comentariu

Etichete

Alexandru Macedonski, incomod, protest, testament

Alexandru Macedonski a fost un tip bizar, care a reuşit performanţa de-a fi antipatizat pe scară largă. Şi-a urmărit calea în viaţă, fără a fi excesiv de prudent să nu-i incomodeze pe cei din jur. Asta i-a atras o serie de neplăceri uşor de bănuit. Aşa se face că undeva pe la treizeci şi cinci de ani, în 1889, a redactat un muşcător testament protestatar. Din fericire pentru el, şi-a continuat viaţa încă vreo trei decenii. (Textul său a fost publicat şi comentat de Simona Cioculescu în România literară, nr. 47/dec. 2004, de unde-l preiau.)

“Ultime voinţe

Simţindu-mi moartea apropiată, pun sub paza lui Dumnezeu pe copiii mei prea iubiţi cu credinţa că el le va fi mai folositor de cît am putut să le fiu eu. Rog pe prea iubita mea consoartă să nu-i înveţe carte multă, ci să caute să-i îndemîneze la un meşteşug, ori-care ar fi el, spre a putea să-şi cîştige hrana zilnică în ori-ce ţară. Dela copiii mei prea iubiţi cer, cînd ei vor fi vîrstnici, să părăsească ţara unde am suferit şi să caute să-şi facă o patrie nouă. Regret că versurile mele le-am scris în româneşte, dar am fost născut şi crescut aici şi mi-am iubit ţara mai presus de mine. Nu cer distrugerea lor, pentru că va veni poate o zi, cînd modul cum am înţeles eu frumosul va fi folositor pentru înălţarea inimelor. Doresc României fericire, cu toate că m-a adăpat cu amar şi că a fost pentru mine o mamă cu adevărat vitregă.

Doresc ca corpul meu, sau dacă nu se va putea aceasta din cauze materiale, ca rămăşiţele mele, să fie ridicate mai tîrziu şi mormîntate afară din pămîntul românesc. Voiu să fiu mormîntat cu simplitate, dar dupe toate poruncile bisericei. Mor crezînd în Dumnezeu şi în viaţa viitoare, vecinic reînnoită prin moarte. Cer ziarelor care m-au înjurat toată viaţa să nu mă laude dupe moarte. Nu voiesc la înmormîntarea mea să se priimească ca Ministerul Instrucţiunei publice să se reprezinte. Nu voiesc nici-o delegaţiune oficială, nici delegaţiuni de studenţi. Blestem, murind, pe regele şi pe coborîtorii lui neam-de-neam. Iert pe cei care mi-au făcut rău, dar plec dispreţuindu-i. Regret că n-am putut să fac mamei mele prea iubite şi alor mei o viaţă mai fericită. Nu voesc bani ministeriali pentru înmormîntarea mea. Rog pe Alexandru şi pe Nikita, îngerii mei prea slăviţi, să creadă că n-am murit şi că sufletul meu vecinic va veghia asupra lor şi le va insufla binele. Mulţumesc celor cari nu m-au lăsat să mor cu desăvîrşire de foame, căci au fost zile cînd nici eu, nici consoarta mea, nici copiii mei n-am mîncat pînă seara. Adio! copiii mei! Adio iubită mamă! Adio iubită şi virtuoasă tovarăşă a vieţei mele.”

Între doi profesori

23 Miercuri mai 2012

Posted by Laszlo Alexandru in Diverse

≈ Scrie un comentariu

Etichete

amintiri, Jurnal, Marian Papahagi, Tudor Ionescu

De la regretatul Tudor Ionescu am deprins, în anii studiilor universitare, elementele fundamentale ale meseriei de traducător. De la regretatul Marian Papahagi am aflat, în timpul facultăţii, aspecte importante ale limbii italiene, lucruri esenţiale despre Dante, primii paşi în limba portugheză. Ambii au trecut de-atunci în lumea umbrelor. E cu atît mai interesant să am la dispoziţie un pasaj în care unul dintre ei (T.I.) şi-l aminteşte pe celălalt (M.P.).

“La Mezzo cîntă, de o vreme, ceva portughezi sau brazilieni, nu am avut curiozitatea să mă uit; prefer să ascult, să aud, să-i las să zică ei ce au de zis. Ciudată limbă portugheza asta: am impresia că merge numai cîntată; vorbită, aş zice că seamănă cu o limbă ‘în formare’ sau în blîndă şi constantă ‘descompunere’, tinzînd către un fel de murmur aproape monoton, unison, spre un lung geamăt de adio, trist şi împăcat. Marian, tu ce ai zice? Nu ai fi de acord, aşa-i? Măgar am fost că nu am insistat cu prezenţa la orele tale! Cînd a fost asta? Acum vreo treizeci de ani, aşa-i? Deja demult a fost şi plecarea ta; ţi-ai cam căutat-o şi tu puţin, nu-i drept? Poate că nu e foarte frumos, dar nu pot să nu-mi aduc aminte cum în zilele Crăciunului din ‘89 tîrîiai, împreună cu Emil Ciplea, portretele lui Ceauşescu pe coridoarele facultăţii, cum ai ‘descoperit’ tunelul spre Securitate şi încăperea secretă cu hărţi şi alte documente a bietelor ofiţerese! Nu mi-a plăcut deloc. Nu am apreciat deloc. Nici o clipă nu am crezut că poţi fi aşa de naiv sau de tăntălău. Urmăreai cu totul altceva, mizînd pe naivitatea şi pe tîmpenia noastră. Poate că unii au şi fost sau erau. Eu nu. Şi, ca mine, sunt convins că au mai fost. Dar ţi-a ieşit. Te-ai întrebat vreodată cum de? Cred că nu, deoarece nu asta te interesa, ci rezultatul. Dar, vezi? Rezultatul acela, la rîndul lui, a dus la un alt rezultat. Deh, aşa e ‘viaţa’!” (Fragmente de jurnal, în Steaua, nr. 9/2006, p. 43).

Expresie

22 Marți mai 2012

Posted by Laszlo Alexandru in Diverse

≈ Un comentariu

Etichete

dictionar, expresie, traducere

Savantă traducere, într-un dicţionar român-italian, a unei pitoreşti expresii autohtone: “a tăcea ca porcu-n cucuruz = tacere per autocensura” (!).

← Articole mai vechi

Accesări

  • 108.115 views

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te celorlalți 145 de abonați.

Articole recente

  • Luigi Pirandello, „Nuvele pentru un an”, vol. 9 și 10
  • Memorator de limba italiană – ediția a patra
  • Simfonia lumii (3)
  • Simfonia lumii (2)
  • Simfonia lumii (1)

Comentarii recente

Laszlo Alexandru la Poezia științei în “Parad…
Cristina-Alice TOMA la Poezia științei în “Parad…
Laszlo Alexandru la Inimaginabil
ourzica la Inimaginabil
Laszlo Alexandru la Etica neuitării
Horia Puscuta la Etica neuitării
Ioana Haitchi la Conspirația familiei Pazzi
Laszlo Alexandru la Luigi Pirandello, „Nuvel…
vicuslusorum la Luigi Pirandello, „Nuvel…
Ioana Haitchi la Scrisoare despre Dante
Laszlo Alexandru la Scrisoare despre Dante
Ioana Haitchi la Scrisoare despre Dante

Cele mai bune

  • Pater incertus (7)
  • Luigi Pirandello, "Nuvele pentru un an", vol. 9 și 10
  • Rugăciune franciscană
  • Rugăciune de sfînt
  • Umbre și lumini în “Divina Comedie”
  • George Coșbuc, primul traducător integral al “Divinei Comedii” în română

Categorii

  • Amfiteatru
  • Anunţuri
  • Cestiunea zilei
  • Dante
  • Despre mine
  • Diverse
  • Italienistică
  • Moralităţi
  • Neghiobii
  • Pirandelliana
  • Polemici
  • Uncategorized

Calendar

mai 2012
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  
« apr.   iun. »

Arhive

Meta

  • Înregistrare
  • Autentificare
  • Flux intrări
  • Flux comentarii
  • WordPress.com

Etichete

amintiri analiza Andrei Klein antisemitism arhive biografie blog Bucuresti carte carti Cluj colaboratori colaborator Securitate competente comunism conferinta Consiliul Judetean Cluj credinta cultura Cuvintul Dante demisie dezbatere dialog disident Divina Comedie Dumnezeu evrei Evul Mediu extremism fascism film Freud Gabriel Andreescu Holocaust imagine intelectual interbelic internet interviu ironie istorie Italia Jurnal lansare de carte literatura Luigi Pirandello manipulare Marta Petreu Mihail Sebastian Mircea Arman Mircea Zaciu neghiobie Nicolae Manolescu Ovidiu Pecican Paradisul Paul Goma plagiat poezie poliglot politica premiu profesor propaganda scandal scriitor scriitori Securitate traducere trecut Tribuna turnatori universitate Victor Ponta ziarist

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Chateau de Ignacio Ricci.

Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
  • Urmărește Urmăresc
    • Laszlo Alexandru
    • Alătură-te altor 145 de urmăritori
    • Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
    • Laszlo Alexandru
    • Personalizare
    • Urmărește Urmăresc
    • Înregistrare
    • Autentificare
    • Raportează acest conținut
    • Vezi site-ul în Cititor
    • Administrează abonamente
    • Restrânge această bară
 

Încarc comentariile...
 

Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.