Răspuns la scrisoare

Etichete

raspuns, scrisoare

Îi mulțumesc D-lui Ministru al Afacerilor Externe al Italiei, care prin intermediul Directorului Central Min. Plen. Roberto Vellano mi-a răspuns azi cu multă căldură la scrisoarea pe care i-am adresat-o recent. Problema pe care i-am semnalat-o va fi rezolvată.

Întrucît nu-mi este permisă reproducerea publică a întregului text, reiau aici doar un singur pasaj care m-a impresionat: “La Sua lettera testimonia l’interesse che il nostro patrimonio culturale e linguistico – in particolare gli studi danteschi – suscita all’estero. È grazie all’impegno degli insegnanti come Lei che la nostra attività a supporto dell’insegnamento dell’italiano all’estero può attecchire e produrre risultati positivi”. (“Scrisoarea Dvs. mărturisește interesul pe care patrimoniul nostru cultural și lingvistic – mai ales studiile dantești – îl stîrnește în străinătate. Mulțumită acestei dăruiri a profesorilor ca Dvs., activitatea noastră de sprijinire a predării limbii italiene în străinătate poate să prindă rădăcini și să dea rezultate pozitive.”)

Publicitate

Scrisoare

Etichete

Italia, scrisoare

Domnului Ministru al Afacerilor Externe
și al Cooperării Internaționale
al Republicii Italiene
Enzo Moavero Milanesi

Excelență,

Numele meu este Laszlo Alexandru, predau din 1991 limba și literatura italiană în cadrul Colegiului Național “G. Barițiu” din Cluj, în România. Școala mea statală este inclusă pe lista liceelor bilingve sprijinite de Statul Italian, pe baza Memorandum-ului semnat între Italia și România.

În aceste decenii la catedră, cu entuziasm și energie, m-am dedicat difuzării limbii, literaturii, culturii și civilizației italiene. Elevii mei au participat la diverse competiții și au cîștigat zeci de premii la olimpiadele naționale. Eu am susținut conferințe de prezentare a unor mari autori italieni, în fața publicului din diverse localități din România și la Universitatea din Chișinău, în Republica Moldova: Eta Boeriu – Bringing Italian Literature into Romania (2006), Dante – Infernul (2007), Dante – Purgatoriul (2012), Dante – Paradisul (2018), G. Coșbuc traducător al “Divinei Comedii” (2006, 2015), G. Coșbuc comentator al “Divinei Comedii” (2008), Alessandro Manzoni văzut azi (2010), Cum să predăm limba italiană? (2010), “Lectura Dantis” ca spectacol literar (2014) etc.

Cărțile mele – și publicațiile mele din presa literară – au reflectat un interes profesional constant: Memorator de limba italiană. Gramatică practică (trei ediții: 2007, 2015, 2018), Antologia di letteratura italiana per le scuole (2018), A revedea stelele. Contribuții la studiul operei lui Dante (două ediții: 2013, 2018), Prin pădurea întunecată. Dialoguri despre Dante (2011), Per la selva oscura. Dante parlato (versiune italiană: 2013), Dicționar italian-român și român-italian (1999; 2003 – reluat de Editura Știința a Academiei Moldovei în două ediții augmentate: 2006, 2016).

Am avut aceste succese, de-a lungul anilor, ca rezultat al implicării personale, fără a cere și fără a obține nimic din partea Institutului Italian de Cultură din București. Ba dimpotrivă, diferite persoane mi-au comunicat ciudata recomandare verbală, primită de la ultimii doi directori, să mi se refuze orice sprijin. Și vorbim despre oameni care iau un salariu lunar pentru difuzarea limbii, literaturii și culturii italiene.

Într-un asemenea context profesional i-am văzut pe elevii mei cîștigînd Premio Straordinario per l’Impegno, la prima ediție a concursului internațional “Uno, nessuno e centomila”, organizat de Ministerul Afacerilor Externe al Italiei pentru aniversarea lui Luigi Pirandello (1 iunie 2017). Am participat alături de elevii mei, cu mare bucurie – și anumite dificultăți materiale – la festivitățile de premiere de la Agrigento și am cunoscut oameni extraordinari, foarte dăruiți. În anul următor elevul meu Robert Apa a cîștigat Premio Speciale “Città di Agrigento”, la a doua ediție a aceluiași concurs literar (15-18 mai 2018). Organizatorii din Agrigento au apelat de această dată la ajutorul generos al Ministerului Afacerilor Externe al Italiei pentru decontarea cheltuielilor noastre de ședere în timpul festivităților de premiere. În scurtă vreme am fost contactat de Ambasada Italiei la București (doamna Maria Luisa Lapresa mi-a transmis cu amabilitate formularul de cerere pentru finanțare, pe care trebuia să-l completez), de Institutul Italian de Cultură (doamna Adina Teodorescu mi-a oferit excelente sfaturi și m-a asigurat că cererea mea de decontare a cheltuielilor a fost deja semnată și aprobată de domnul ambasador).

Din păcate după patru luni situația mea e cu totul diferită. D-na Teodorescu îmi transmite la telefon că decontarea cheltuielilor pe care le-am făcut deja este în sarcina MAE, nu a Institutului. D-na Lapresa îmi răspunde la mesajul e-mail că așteaptă ulterioare clarificări de la MAE. Directorul Ezio Peraro îi transmite doamnei Marina Lenza din Minister că Institutul este în imposibilitatea de a-mi onora cererea.

Excelență,

Ca un cercetător constant al vieții și al operei lui Dante Alighieri, am învățat că a îndura două condamnări la moarte pentru zel și dăruire culturală li se poate întîmpla chiar și spiritelor mărețe. Dar îmi vine să zîmbesc strîmb cînd primesc la cină, pe același platou, fructele și veninul.

În speranța că veți izbuti să limpeziți contradicțiile din comportamentul unor funcționari ai Statului Italian,

Cu distinse salutări,

prof. dr. Laszlo Alexandru

Cluj-Napoca, România
01/10/2018

Prietenului din Florenţa

Etichete

atitudine, exil, Florenta, iertare, justitie, penitenta, raspuns, scrisoare

Cea mai impresionantă dintre scrierile danteşti considerate “minore” este scrisoarea adresată prietenului din Florenţa (All’amico fiorentino). Să reamintesc pe scurt contextul în care a fost elaborată. După ce facţiunea politică a guelfilor albi a fost învinsă şi alungată din Florenţa, Dante, ca important conducător guelf, a fost acuzat pe nedrept de furt din avutul public (baratteria). A fost condamnat în absenţă de adversarii săi politici la o amendă, iar apoi la moarte. După cincisprezece ani de exil şi peregrinări pe la curţi străine, Dante este pus în situaţia de-a opta. Trebuie să-şi ceară iertare în cadrul unui ceremonial pentru o greşeală inexistentă şi să plătească o sumă simbolică. Astfel ar urma să fie reprimit la Florenţa. Sau să refuze umilitoarea ofertă, perseverînd în atitudinea de intransigenţă morală care-l făcuse celebru, chiar cu riscul de a nu-şi mai revedea niciodată patria. Scrisoarea de mai jos vine să completeze admirabilul profil moral, întemeiat pe respingerea jumătăţilor de măsură în plan etic, care l-a caracterizat pe marele poet italian.

Din scrisorile de la Domnia Voastră primite, cu respectul şi afecţiunea ce vă datorez, am aflat cu suflet recunoscător şi harnică atenţie cît de mult vă îngrijiţi de întoarcerea mea în patrie şi deci cu atît mai mult mă obligaţi [să vă răspund] cu cît rareori li se întîmplă celor exilaţi să-şi găsească prieteni. Dar răspunsul la conţinutul lor [al scrisorilor], deşi nu va fi cel dorit de josnicia unora, vă cer cu afecţiune ca înainte de-a fi judecat, să fie cîntărit de înţelepciunea Domniei Voastre.

Iată aşadar ce mi-a fost anunţat, prin scrisorile nepotului Vostru şi al meu şi ale altor prieteni, despre ordonanţa de puţin timp apărută la Florenţa, privitor la iertarea exilaţilor, că dacă aş vrea să plătesc o anumită sumă de bani⁽¹⁾ şi aş vrea să îndur ruşinea închinării⁽²⁾, aş putea fi iertat şi pe dată să vin acasă. În care ordonanţă, prietene sfătuitor, două lucruri sînt demne de rîs şi neghioabe⁽³⁾; spun neghioabe din vina celor care au anunţat astfel de lucruri, întrucît scrisorile Voastre, pline de bunăvoinţă şi prudenţă, nu conţineau nimic asemănător.

Aceasta este, oare, frumoasa îndreptare a greşelii prin care e rechemat în patrie Dante Alighieri, care a suferit exilul timp de aproape trei luştri? Aşa e răsplătită nevinovăţia ce sare în ochii tuturor? Aşa – sudoarea şi îndelunga ostenire întru studiu? Departe să stea de un cunoscător de filosofie o asemenea nătîngă josnicie sufletească încît să se vîre singur, ca un ocnaş legat, în tagma unui Ciolo⁽⁴⁾ şi a altor infami! Departe să stea, de un om care predică dreptatea, gîndul ca, după ce a îndurat injuriile, să plătească din banii lui celor care îl injuriaseră, de parcă ei ar şi merita-o!

Nu aceasta este, dragul meu sfătuitor, calea întoarcerii în patrie, dar dacă, mai întîi, Domnia Voastră, sau mai apoi alţii vor găsi o alta, care să nu păteze onoarea şi faima lui Dante, o voi primi cu paşi grăbiţi; căci dacă numai aşa se poate intra în Florenţa, eu în Florenţa nu voi intra niciodată. Şi ce dacă? Oare nu voi vedea oriunde lumina soarelui şi a stelelor? Oare nu voi putea oriunde, sub bolta cerului, să cercetez preadulcile adevăruri, fără să vin, ca un nedemn şi un mîrşav, în faţa locuitorilor Florenţei? Cu siguranţă nu-mi va fi pîinea de lipsă.

Note: (1) De altfel nu exagerată (o sută de florini mici).

(2) Exilaţii se adunau la închisoare, de unde se deplasau în cortegiu pînă la capela San Giovanni, unde erau “închinaţi” patronului oraşului. Desigur acceptarea acestor condiţii echivala cu recunoaşterea propriei vinovăţii.

(3) Adică tocmai cortegiul umilitor şi plata unei despăgubiri de către cei “iertaţi”.

(4) Potrivit unor comentatori, e vorba de un escroc faimos (condamnat în 1291), care îşi arsese propriile registre într-un incendiu, prezentîndu-se apoi drept creditor al mai multor familii. Potrivit altora, e puţin probabil ca Dante să se refere aici la fapte petrecute cu peste douăzeci de ani înainte. Oricum antiteza evidentă l-a condus pe G. Coşbuc la memorabila formulă: “Acesta a fost Dante. Florentin din naştere, nu prin obiceiuri şi nu un oarecare Ciolo”.

“Teaching is not performance”

Etichete

extrema dreapta, Kris Shaffer, Nae Ionescu, profesor, scrisoare, spectacol

Un profesor de teorie muzicală de la Universitatea Colorado-Boulder, Kris Shaffer, le adresează o scrisoare deschisă studenţilor săi. Îşi propune să le detalieze cîteva principii care îi configurează munca în amfiteatru, aspecte pedagogic-filosofice pe care ei nu le vor întîlni în cursul litografiat. Aproape fiecare problemă atinsă acolo ar merita confirmată şi detaliată prin experienţa mea personală de-a lungul anilor. Mă opresc aici la un singur punct delicat, însă de importanţă primordială. Activitatea la catedră nu trebuie făcută (doar) de dragul spectacolului, pentru a se măguli în mod narcisist personalitatea profesorului. Scopul fundamental trebuie să fie instaurarea contextului propice, care să ducă la dezvoltarea intelectuală a elevilor/studenţilor. Nicidecum la amenajarea unei rezervaţii, pe care să hălăduiască eul hipertrofiat al Maestrului Spiritual. “Teaching is not performance. My goal is not to dazzle you with my intellect or to blow your mind with the course content. Nor is it to entertain you or to charm you with my personality (though I may). Instead, my goal is to create an environment that is conducive to your musical and intellectual growth.”

Din această acerbă observaţie se poate deduce că, în interbelicul românesc, Nae Ionescu a fost totuşi un profesor prost. Spectacolele lui de personalitate – în cadrul cursurilor – erau concepute să seducă publicul tînăr pentru a-i atrofia spiritul critic. “Vorbea azi despre o superioritate a fiziocraţilor asupra tuturor şcolilor economice moderne. Prea amplu ca să transcriu aici notele mele de curs. Vorbea avîntat, cu un accent de violenţă, care promitea o întorsătură bruscă în şirul argumentelor. (Are asemenea efecte de cabotin inteligent.) Aşteptam intrigat deznodămîntul – cînd, deodată, a izbucnit sub ferestrele noastre un marş militar. O companie cu drapel care trecea. / A sărit de la catedră, s-a repezit la fereastră, a deschis-o şi a rămas acolo să privească şi să ritmeze cu capul bătaia tobei mari. / Pe urmă s-a întors către noi. / – Vouă nu vă place strada?” (M. Sebastian, De două mii de ani…).

Cu asemenea viclenii didactice nu-i de mirare că, în afara lui Mihail Sebastian însuşi, aproape toţi studenţii lui Nae Ionescu au eşuat în militantismul de extremă dreaptă. Profesorul nu şi-a propus să obţină, mai presus de toate, o “intellectual growth” printre discipolii săi, ci modelarea sufletească a unor adepţi fanatici. Deturnarea frauduloasă a misiunii profesorale e flagrantă.

Tenacitate

Etichete

Dante, Petrarca, scrisoare, tenacitate

Petrarca, într-o scrisoare, despre Dante: nici injuriile din partea concetăţenilor, nici exilul, nici sărăcia, nici frămîntarea din cauza disputelor, nici iubirea datorată soţiei, nici mila faţă de copiii săi n-au izbutit să-l devieze de la calea pe care şi-a ales-o (“non le ingiurie arrecategli dai concittadini, non l’esilio, non la povertà, non l’assillo delle contese, non il debito amore per la sposa, non la pietà dei figli valsero a farlo deviare dalla strada che s’era scelta”).

Tactica cavaleriei (9)

Etichete

adeziuni, criza, intelighentia, lovitura de stat, scrisoare, UE

Luarea de poziţie a intelectualilor români le-a fost adresată unor oameni politici de la vîrful sistemului: Președintele Consiliului European, Herman Achille Van Rompuy, Președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso, Vice-Președintele Comisiei Europene, Viviane Reding, Comisarul European pentru Afaceri Interne, Cecilia Malmstrom, Secretarul General al Comisiei Europene, Catherine Day. Cum a fost ea primită?

Vreo două zile mai tîrziu, în cadrul unei conferinţe de presă, vicepreşedintele Viviane Reding a fost întrebată dacă a citit misiva intelighenţiei carpatice. Răspunsul ei a fost cît se poate de clar. Mesaje scrise se primesc zilnic, în număr copleşitor. Oficialităţile Comisiei Europene aşteaptă fapte, nu vorbe: punerea în practică a celor 11 puncte, pe care preşedintele Barroso i le-a comunicat premierului Ponta şi din care încă nu s-a realizat nimic.

Propaganda pe bază de contrafacere şi răstălmăcire poate fi interesantă, cînd e orientată spre opinia publică neinformată. Dar ea este complet inutilă, atunci cînd îi vizează pe funcţionarii care lucrează în fiecare zi tocmai cu respectivele informaţii. Cîţi dintre semnatarii neadevărurilor vor retracta? Cîţi dintre ei se vor jena (măcar în sinea lor)? Sîntem la porţile Orientului şi aici nimic n-ar trebui să fie surprinzător. Nici lovitura de stat dată de-un plagiator şi-un repetent arogant. Nici demagogia şi cinismul celor care-i susţin fluturîndu-şi titlurile ştiinţifice.

Tactica cavaleriei (8)

Etichete

adeziuni, criza, intelighentia, lovitura de stat, scrisoare, UE

Mă aşteptam ca mesajul internaţional semnat de numeroşi oameni de vază, al căror nume e precedat de specificaţia “prof. dr.”, să fie impecabil măcar din punctul de vedere al limbii române. Din păcate n-a fost să fie. Am rămas visător în faţa amfibologiei din primul alineat: “Mulți dintre noi nu sunt implicați în niciun fel în politică; unii au afilieri și simpatii dintre cele mai diferite”. Mdeh, împrejurarea că unii au afilieri şi simpatii dintre cele mai diferite nu e în măsură să le umple demersul de credibilitate.

Anacolutul îşi ocupă locul proeminent în al doilea alineat al textului: “Sperăm ca această scrisoare să ajute la clarificarea oricăror concepții eronate cu privire la situația curentă și va deschide un dialog în legătură cu viitorul”. Sperăm ca această scrisoare să ajute şi… va deschide… nu e cea mai fericită exprimare a frustrărilor politice. Nu mă convinge nici adjectivul nehotărît “oricăror” la plural. Era de preferat: “clarificarea oricărei concepţii eronate” sau “clarificarea tuturor concepţiilor eronate”.

Deşi era o intervenţie cantitativ restrînsă, am remarcat în ea vreo patru virgule în faţa conjuncţiei copulative “şi”.

– “Articolul 95 al Constituției României este explicit, și [sic!] definește procedura de suspendare…”.
– “Ni se repetă constant – în ecou cu declarațiile Președintelui – că idealul european al unei societăți care garantează o viață decentă pentru toți este perimat, și [sic!] ar trebui să fie înlocuit de o societate ‘competitivă’…”.
– “Apreciem din toată inima timpul și preocuparea pe care le cheltuiți pentru examinarea contextului pe care l-am evocat, și [sic!] care privește climatul politic al României…”.
– “Sperăm că declarațiile Dvs de susținere a democrației în România vor reflecta de asemeni aceste fapte complexe, și [sic!] că, împreună, putem continua să lucrăm…”.

Tactica cavaleriei (7)

Etichete

adeziuni, criza, intelighentia, lovitura de stat, scrisoare, UE

După răstălmăcirea faptelor petrecute ori a prevederilor constituţionale, apelul devine foarte eliptic în privinţa altor pasaje legislative: “Articolul 95 al Constituției României este explicit, și definește procedura de suspendare, de la inițierea ei la sfârșitul procesului”. Şi ce-o fi spunînd, atît de explicit, articolul 95? El prevede condiţiile în care şeful statului poate fi penalizat cu suspendarea: “În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută”. Ce uită să precizeze epistola intelectualilor este că Parlamentul a respectat detaliile procedurale şi a implementat suspendarea, dar n-a demonstrat faptele grave cu care Preşedintele a încălcat Constituţia. Printr-o imensă formă fără fond, a fost declanşată o maşinărie care implica decizia a milioane de oameni, fără să fi existat motivaţia sa intrinsecă.

Atunci cînd aşa convine, misiva intelighenţiei e prea sumară cu detaliile – altele însă le deformează prin suprainterpretare. Curtea Constituţională a fost sesizată de Parlament, în legătură cu presupusele infracţiuni ale Preşedintelui. Organul judecătoresc a constatat printre altele, în paginile avizului său consultativ: “Faptul că Preşedintele României, prin comportamentul său politic, şi-a asumat public iniţiativa luării unor măsuri economico-sociale, înainte ca acestea să fie adoptate de către Guvern, prin asumarea răspunderii, poate fi reţinut ca o încercare de a diminua rolul şi atribuţiile primului ministru”. Cum e transpus pasajul cu pricina, de către intelectualii români, în atenţia comisarilor europeni? “Curtea Constituţională a recunoscut că, substituindu-se Primului Ministru, Președintele Băsescu a încălcat principiul fundamental al separației și echilibrului puterilor.” Rea-credinţa patentă a autorilor scrisorii evoluează pe distanţa dintre “încercarea de a diminua” (cum stătea scris) şi “a încălcat principiul fundamental al separaţiei” (cum au citit ei).

Judecata Curţii Constituţionale mai cuprinde şi alte pasaje instructive. “Cu privire la celelalte declaraţii ale preşedintelui României, Curtea constată că acestea sunt simple afirmaţii, fără să constituie acte sau fapte care să conducă la încălcări grave ale Constituţiei.” Asemenea observaţii fireşte că nu şi-au mai găsit locul în epistola intelectualilor români către Uniunea Europeană. Esenţa manipulării aplicate de ei pendulează între minciună, răstălmăcire şi prezentare parţială a informaţiei.

Tactica cavaleriei (6)

Etichete

adeziuni, criza, intelighentia, lovitura de stat, scrisoare, UE

E de lăudat precizarea înfiptă în capul textului, de către autorii care susţin că “toți suntem apărători fervenți ai valorilor europene” şi “singurul nostru scop este acela de a apăra principiile democratice și statul de drept, așa cum am făcut-o mereu începînd din decembrie 1989”. Ceea ce convinge mai puţin este felul cum prezintă ei situaţia politică din România, pentru uzul cancelariilor străine. Contradicţia plasată la temelia discursului celor vreo 100 de intelectuali e în măsură să îngreuneze înţelegerea lucrurilor. Căci, pe de o parte, am avea un preşedinte atotputernic şi abuziv, care nu ţine seama de puterea legislativă, încît “Parlamentul a tins să devină o cochilie vidă”. Pe de altă parte, cînd se rememorează fapte recente, se admite că “în 2009, Parlamentul a votat o moțiune de cenzură împotriva guvernului, care a fost demis în conformitate cu legea”. A considera o “cochilie vidă” puterea care, totuşi, votînd liber demite guvernul ţării parcă nu prea sună a evaluare coerentă.

E regretabil că, în descrierea panoramei interne, scrisoarea deschisă a celor mai buni dintre concetăţenii noştri contrazice realitatea. Citim cu mirare că democraţia de la noi e periclitată de faptul că “Guvernul României nu a mai răspuns în fața Parlamentului, așa cum se întâmplă în toate statele democratice din Uniunea Europeană, ci în fapt în fața Președintelui”. Faptele arată însă cu totul altfel. Guvernul condus de Emil Boc s-a prezentat în faţa Parlamentului cu peste 10 angajări de răspundere, care l-ar fi putut costa oricînd demiterea. Guvernul condus de Mihai Răzvan Ungureanu a fost demis – tocmai – printr-o moţiune de cenzură iniţiată de Parlament. Despre ce vorbeşte minunata epistolă?

Atunci cînd nu deformează frontal adevărul, mesajul internaţional al intelectualilor români stîlceşte litera şi sensul actelor legislative. Pentru a se ilustra activitatea abuzivă a şefului statului, se notează că “Președintele a refuzat să accepte propunerea majorității, cum se cuvenea, și nu l-a desemnat drept Prim Ministru pe dl. Klaus Johannis, Primarul Municipiului Sibiu, susținut de o largă majoritate, ci a prelungit mandatul guvernului demis”. Textul Constituţiei României, articolul 85, al. 1 prevede limpede că “Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament”. Se constată că, pe baza legii fundamentale, rolul Parlamentului este de-a vota sau de-a nu vota încrederea pentru un candidat pe care Preşedintele l-a desemnat – şi nicidecum de a-i impune Preşedintelui un prim-ministru pe care acesta ar fi obligat să-l accepte. Cu alte cuvinte, potrivit prevederii legislative, Preşedintele nu e ţinut în acest domeniu să execute recomandarea Parlamentului, ci are deplină libertate de acţiune. A-i reproşa faptul că şi-a exercitat-o este aberant.

Tactica cavaleriei (5)

Etichete

adeziuni, criza, intelighentia, lovitura de stat, scrisoare, UE

Reacţia fără precedent a diplomaţiei occidentale şi repercusiunile economice grave pe plan intern au fost întîmpinate de conducătorii loviturii, Crin Antonescu şi Victor Ponta, nu prin măsuri concrete de reintrare în limitele statului de drept, ci prin promisiuni deşarte, alternate cu declaraţii agresive. În acest context încordat, un grup de intelectuali români a simţit nevoia de a-şi expune opinia în faţa autorităţilor internaţionale, printr-o “Scrisoare către Uniunea Europeană, Bruxelles”. Semnatarii iniţiali, la care s-au mai adăugat şi alţii, au fost:

– Acad. Prof. dr. Nicolae Anastasiu, professor emeritus;
– Prof. dr. Liviu Antonesei, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea “Al. I .Cuza” Iaşi, scriitor, jurnalist;
– Prof. dr. Vasile Astărăstoae, Rectorul Universității de Medicină și Farmacie “Gr. T. Popa”, Iaşi, Președintele Colegiul Medicilor din România;
– Horia Barna, scriitor, traducător;
– Dr. Vlad Bedros, Universitatea Națională de Artă din București;
– Corina Bernic, scriitor, traducător, manager pentru Europa Centrală și de Est a programelor Robert Bosch Stiftung;
– Dr. Andrei Bodiu, scriitor;
– Lect. Dr. Valentin-Victor Bottez, Departamentul de Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei, Facultatea de Istorie, Universitatea din București;
– Prof. dr. Romulus Brâncoveanu, Facultatea de Filozofie, Universitatea din București;
– Bianca Burţa-Cernat, critic literar;
– Anca Calangiu,filolog, traducător;
– Dr. Ileana Cazan, cercetător științific I, director adjunct al Institutului de Istorie “Nicolae Iorga” al Academiei Române;
– Paul Cernat, critic literar;
– Dr. Marius Chelcu, Institutul de Istorie “A.D. Xenopol” al Academiei Române, Iași;
– Conf. Dr. Mihai Chioveanu, Facultatea de Științe Politice a Universității din București, delegat al României în Task Force for International Cooperation on Holocaust Education, Remembrance and Research;
– Conf. Dr. Mirana Cioba, Facultatea de Limbi și literaturi Străine, Universitatea din București, Catedra de limbi Ibero-Romanice;
– Conf. Dr. Alin Ciupală, Departamentul de Istorie a românilor, Facultatea de Istorie, Universitatea din București;
– Dr. Răzvan Constantinescu, Dr. Med., Universitatea de Medicină și Farmacie “Gr.T. Popa”, Iaşi, medic primar, Centrul de Gasteroenterologie și Hepatologie;
– Lect. Dr. Emanuel Copilaş, Ph.D., Facultatea de științe politice, “Universitatea de Vest” Timisoara;
– Marius Costa, Dr. Med.;
– Anni Costa, jurnalist;
– Dr. Ing. Eugen Cuteanu;
– Dorin David, cercetător, Universitatea “Transilvania” Braşov;
– Iarina Demian, actriță, regizor, scriitor;
– Georgeta Dimisianu, editor;
– Nicolae Iordan-Constantinescu, Ph. D., profesor asociat, Universitatea Finanțe-Bănci, Bucureşti;
– Prof. dr. Octavian G. Duliu, Facultatea de Fizică, Universitatea din București;
– Şerban Foarţă, scriitor;
– Ildiko Gabor-Foarţă, psiholog, traducător;
– Dr. Monica Ghetz, scriitor;
– Marius Ghilezan, scriitor;
– Dr. Cristian E. Ghiţă, cercetător post-doctoral, Universitatea din București;
– Prof. dr. Mihai Dinu Gheorghiu, Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi;
– Prof. dr. Mihaela Grancea, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu;
– Andreea Grecu, Ph. D., manager cultural, Asociația Operatorilor Culturali din România;
– Prof. dr. Ladislau Gyemant, Directorul Institutului de Iudaistică, Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj;
– Prof. dr. Constantin Hlihor, Decanul Facultății de Istorie, Universitatea Creștină “Dimitrie Cantemir”, București;
– Octavian Hoandră, scriitor, jurnalist;
– Prof. dr. Adrian Paul Iliescu, Facultatea de Filosofie, Universitatea din București;
– Eugen Ionescu, Dr. Med., Hospices Civils de Lyon;
– Dr. Corina Iosif, cercetător științific, Institutul de Etnografie al Academiei Române, Cluj-Napoca;
– Florin Lăzărescu, scriitor;
– Prof. dr. Ion Bogdan Lefter, critic literar, analist cultural și politic, scriitor, Facultatea de Litere, Universitatea din București;
– Prof. dr. Sabin Adrian Luca, Universitatea “Lucian Blaga”, Director General al Muzeului Brukenthal, Sibiu;
– Prof. dr. Ecaterina Lung, Departamentul de Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei, Facultatea de Istorie, Universitatea din București;
– Prof. dr. Coman Lupu, Facultatea de Limbi și Literaturi străine, Universitatea din București;
– Dr. Alexandru Mamina, cercetător științific, Institutul de Istorie “Nicolae Iorga” al Academiei Române, București;
– Sorin Mărculescu, scriitor;
– Prof. dr. Tudor A. Marian, professor emeritus de Fizică, Universitatea din București;
– Prof. dr. Paulina Marian, profesor de Fizică, Universitatea din București;
– Conf. Dr. Alexandra Mitrea, decanul facultății de Litere și Arte, Universitatea “Lucian Blaga”, Sibiu;
– Lect. Dr. Andrei Muraru, Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi;
– Prof. dr. Oana Murarus, Facultatea de litere, Universitatea din București;
– Prof. dr. Marina Mureşanu Ionescu, Facultatea de limbă și literatură franceză, Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi;
– Dr. Carmen Muşat, Facultatea de Litere, Universitatea din București, redactor șef “Observatorul Cultural” București;
– Dr. Lucian Nastasă-Kovács, Institutul de Istorie “George Barițiu” al Academiei Române, Cluj-Napoca;
– Prof. Dr. Victor Neumann, Facultatea de Litere, Istorie și Teologie a Universității de Vest din Timișoara, director (din 2008) al Școlii Doctorale Internaționale de Istorie Conceptuală “Reinhart Koselleck” din cadrul Universității de Vest din Timișoara;
– Viorica Nişcov, cercetător, traducător;
– Prof. dr. Gheorghe Vlad Nistor, Departamentul de Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei, Facultatea de Istorie, Universitatea din București;
– Conf. Dr. Cristian Olariu, Departamentul de Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei, Facultatea de Istorie, Universitatea din București;
– Dr. Marius Oprea, directorul Departamentului de Investigații Speciale, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoriei Exilului Românesc;
– Alexandru Pecican, regizor;
– Prof. dr. Ovidiu Pecican, Facultatea de Studii Europene, Universitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, membru în Consiliul Național al Uniunii Scriitorilor;
– Dr. Emanuel Petac, conservator al Cabinetului Numismatic al Bibliotecii Academiei Române;
– Prof. dr. Zoe Petre, professor emeritus de istorie antică, Universitatea din București;
– Dr. Zeno Karl Pinter, membru corespondent al Institutului Arheologic German (DAI), Președintele Comisiei Naționale de Arheologie;
– Prof. dr. Cristian Pîrvulescu, SNSPA, președinte Pro Democraţia;
– Acad. Prof. dr. Ioan-Aurel Pop, Rectorul Universității “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca;
– Prof. dr. Grigore Popescu Arbore, Chief Technology Officer, The National Research Council / CNR, Institute of Marine Sciences / ISMAR, Venice – Italy;
– Lect. dr. Simona Popescu, Ph. D., Facultatea de Litere, Universitatea din București, scriitor;
– Iulia Popovici, critic literar;
– Prof. dr. Mihai Retegan, DHC Universitatea Ovidius, Constanţa, Departamentul de Istorie a Românilor, Facultatea de Istorie, Universitatea din București;
– Prof. dr. Zoltan Rostas, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București;
– Prof. dr. Michael Shafir, professor emeritus, Universitatea “Babeş-Bolyai” Cluj;
– Prof. dr. Cezar Sigmirean, Universitatea “Petru Maior”, Târgu-Mures;
– Conf. Dr. Elena Șaulea, UNATC, București;
– Ovidiu Şimonca, jurnalist, redactor șef adjunct “Observator cultural”;
– Prof. dr. Monica Spiridon, Ph. D., habilit., Universitatea din București, Membru al Academia Europea, Vicepreședinte al International Comparative Literature Association (ICLA), Chair to the Experts Panel of Literature, European Science Foundation (Program ERIH), Membru al The European Pool of Reviewers, Evaluator of the European Research Council (“Bringing Great Ideas to Life”, Panel SH5);
– Prof. Dr. Filip Stanciu, Rectorul Universității “Lumina” din București;
– Cornel Apostol Stănescu, fost Director General al Învățământului Superior și Cercetării, Ministerul Educației;
– Prof. dr. Constantin Stoenescu, Facultatea de Filosofie, Universitatea din București;
– Liviu Ioan Stoiciu, scriitor, publicist;
– Dr. Alexandru Suceveanu, emeritus director adjunct, Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan” al Academiei Române, Bucureşti;
– Prof. dr. Stelian Tănase, Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti, scriitor;
– Prof. dr. Antoaneta Tănăsescu, Facultatea de Litere, Universitatea din București;
– Prof. dr. Nicolae Serban Tanaşoca, Directorul Institutului de Studii Sud-Est europene al Academiei Române;
– Lucian Dan Teodorovici, scriitor;
– Conf. Dr. Zoltan Tibori Szabo, Departamentul de Științe Politice, Administrație și Comunicare, Universitatea “Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca;
– Conf. Dr. Nicolae Toboşaru, Universitatea din Oradea, Masteratul de Studii de Securitate Europeană;
– Prof. dr. Florin Ţurcanu, Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București;
– Dr. Silviu Văcaru, Institutul de Istorie “A.D. Xenopol” al Academiei Române, Iaşi;
– Alexa Visarion, regizor;
– Conf. Dr. Viorel Vizureanu, Ph. D., Facultatea de Filosofie, Universitatea din București;
– Prof. dr. Laurenţiu Vlad, Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București;
– Lect. Dr. Felicia Waldman, Universitatea din București;
– Lect. dr. Daniela Zaharia, Ph. D., Departamentul de Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei, Facultatea de Istorie, Universitatea din București.