Parliamo italiano!

Etichete

doctorat, festivitate, impostura, Italia, italofon, limba italiana, masterat, plagiat, Victor Ponta

În fruntea listei cu personalități recent premiate de Ambasada Italiei din București cu legitimația de italofon, care atestă “profunda cunoștință a limbii și culturii italiene”, îl găsim pe Victor Viorel Ponta – Primo Ministro di Romania.

Situația este în măsură să ne surprindă. Omul era deja acuzat, din toate direcțiile, că și-a plagiat teza de doctorat. De parcă asta n-ar fi fost de-ajuns, acum doi ani izbucnise un scandal și cu masteratul. V.V.P. își trecuse în autobiografie titlul de master, obținut la Universitatea din Catania. Pe valul anchetelor de presă, președintele respectivei instituții italiene a declarat-o limpede: “pot să vă confirm că Victor Ponta nu a fost niciodată masterand la Universitatea noastră”.

Delicata situație a fost disecată de mama primului-ministru, în februarie 2013, într-o emisiune de la Antena 3. Ea a ținut să ne comunice că masteratul din Catania există bine mersi și-a fost obținut de talentata progenitură printr-un miracol lingvistic: “lucrarea şi-a susţinut-o în italiană deşi nu ştia limba, dar s-a străduit să înveţe toată lucrarea în italiană”. O asemenea metodă de exprimare într-o limbă străină pe care, deși n-o cunoști, o înveți pe de rost, eu n-am mai pomenit.

Nu știu în ce idiom a mulțumit politicianul pentru legitimația de italofon, la festivitatea de la ambasadă. Sper doar că nu s-au produs gafe diplomatice și n-a fost invitat la microfon cu formula: prego, dottor Ponta.

Publicitate

O lege pentru liniştea mea

Etichete

lege, neghiobie, plagiat, Victor Ponta

Nu cu multă vreme în urmă, Karl-Theodor zu Guttenberg, pe atunci Ministru al Apărării în Germania, a fost dovedit că şi-a plagiat doctoratul şi, în mod operativ, a demisionat din funcţie. Lîngă noi, Schmitt Pál, pe atunci Preşedintele Ungariei, s-a confruntat cu aceeaşi acuzaţie de plagiat în lucrarea sa de doctorat şi, mai de voie, de nevoie, şi-a înaintat demisia “de onoare”. Primul-ministru al României, Victor Ponta, a fost acuzat de presa internaţională că şi-a plagiat teza de doctorat. În urma unei expertize ştiinţifice, situaţia a fost confirmată în 2012 de Universitatea din Bucureşti şi de forul de specialitate în domeniu: Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU). În loc să demisioneze, cum au făcut colegii săi din politica europeană, al nostru, ca bradu’, a-nceput răfuiala cu comitetele de specialişti din subordine, pe care ba le-a dizolvat, ba le-a diluat, pînă cînd i-au dat lui o decizie pe plac.

Politicianul român şi-a continuat vijelios marşul prin străchini. După eşecul de la prezidenţiale (alţi plagiatori au coborît, al nostru măcar n-a urcat), V. Ponta i-a adresat o scrisoare rectorului Universităţii Bucureşti, prin care îi notifica (!) renunţarea la titlul de doctor. Rectorul a trimis mai departe misiva către Ministerul Educaţiei, solicitînd în mod firesc revocarea diplomei. Întrucît măsura echivala cu o sancţiune şi cu recunoaşterea oficială a infracţiunii, ministrul a inventat soluţia de-a se modifica legea educaţiei. Astfel s-a ajuns azi la o ordonanţă de urgenţă măcar bizară, de nu cumva hilară: cei ce-au căpătat titlul ştiinţific de doctor pot să renunţe la el.

Aştept cu interes ordonanţa de urgenţă prin care toţi cei care au fost prim-miniştri ai României şi şi-au numărat ouăle în localitatea Cornu au dreptul să restituie bibelourile chinezeşti pe care le-au primit ca mită. Sau ordonanţa de urgenţă prin care toţi cei care au fost preşedinţi ai României şi-au chemat minerii la Bucureşti pentru a ciomăgi populaţia civilă au dreptul să le mulţumească oficial mardeiaşilor.

Vorba lui Romain Gary: “Legea e făcută pentru a-i apăra pe oamenii care au ceva de apărat împotriva celorlalţi”.

Pinocchio în acţiune (2)

Etichete

candidatura, minciuni, plagiat, politica, scandal, sofisme, Victor Ponta

Minciuna directă, flagrantă, e destinată să-l ia de piept pe ascultător şi să-l lase perplex. E cazul afirmaţiei că Ponta a plătit politic (şi moral!) pentru plagiatul său. Să ne amintim cîteva situaţii asemănătoare. Ministrul Apărării din Germania, Karl-Theodor zu Guttenberg, a fost acuzat că şi-a plagiat teza doctorală, iar la scurt timp politicianul cu perspective a fost nevoit să demisioneze, să dispară de pe scena publică. Preşedintele în exerciţiu al Ungariei, Schmitt Pál, a fost dovedit că şi-a plagiat doctoratul şi, după o serie de eschive, s-a retras din funcţiile statale. În plan autohton, miniştrii Mang şi Dumitrescu au plecat de la Educaţie, după acuzaţiile de plagiat. Singur Victor Ponta a rămas neclintit la şefia partidului şi a guvernului, pregătindu-şi chiar ascensiunea, printr-o nouă candidatură. Care a fost, prin urmare, “plata politică” (şi morală!) pentru greşeala făptuită “în urmă cu 16 ani”?

În realitate Ponta n-a formulat niciodată scuze publice pentru grava fraudă ştiinţifică şi etică pe care a comis-o. El n-a renunţat în mod limpede şi neechivoc la titlul academic obţinut prin înşelăciune. Nu şi-a retras cărţile plagiate de pe piaţă, să le dea la topit. După o tăcere de doi ani pe acest subiect – combinată cu manevre de culise pentru “rezolvarea” situaţiei –, iese acum la suprafaţă cu un şir de viclenii. “O parte a opiniei publice mă consideră vinovat” reprezintă o strategie de focusare a adevărului. În fapt eroarea sa stigmatizantă, amplu mediatizată de cele mai prestigioase mijloace de informare, l-a aruncat pe primul-ministru român în penumbra internaţională. Din stirpea unui Adrian Severin (politician european care a fost filmat în timp ce primea avantaje necuvenite, dar care a refuzat cu obstinaţie să demisioneze pînă cînd i-a expirat mandatul), performanţa externă a lui Victor Ponta frizează penibilul, din cauza lipsei de credibilitate etică.

Probabil consilierii de imagine i-au recomandat acum să recurgă la sofismul ad misericordiam, să caute adeziunea electoratului prin stîrnirea milei pentru situaţia sa tristă (“M-a afectat foarte tare, aş minţi să spun că nu m-a afectat tot acest scandal şi acuzaţia aceasta repetată”). Omul e mîhnit, ar fi bine să-l votăm. După o escrocherie, altă viclenie. După o şmecherie, altă pungăşie. Aşa se construieşte o carieră de politician, urcîndu-se treptele duplicităţii şi ale contrafacerii. Pînă cînd?

Pinocchio în acţiune (1)

Etichete

candidatura, minciuni, plagiat, politica, scandal, sofisme, Victor Ponta

S-au împlinit doi ani de cînd premierul Victor Ponta a fost acuzat de prestigioasele publicaţii Nature şi Frankfurter Allgemeine Zeitung că şi-a plagiat teza de doctorat. Informaţia a fost reluată pe tot globul de Agenţia Reuters, Agenţia France Presse, Agenţia Associated Press, El Mundo, Washington Post, The Guardian, Global Post, Le Figaro, Chicago Tribune, Radio Kossuth Budapesta, ba chiar şi de portalul nigerian PM News. În acest răstimp s-a succedat o serie de frămîntări politico-ştiinţifice, pe faţă sau prin culise. Chestionat la Bruxelles asupra situaţiei sale, Ponta le-a declarat în iunie 2012 ziariştilor spanioli că va demisiona dacă se dovedeşte că a plagiat. În paralel subordonatul lui, antologicul Liviu Pop, desfiinţa Consiliul Naţional de Etică, doar cu cîteva ore înainte ca acesta să se pronunţe; schimba componenţa Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor Universitare, care tocmai voia să constate plagiatul. Decanul Facultăţii de Drept îşi prezenta subit demisia, ceea ce n-a împiedicat Universitatea din Bucureşti să declare public stabilirea şi reprobarea plagiatului.

Pregătindu-şi terenul pentru alegerile prezidenţiale, alaltăieri pricinaşul şi-a recunoscut strategic isprăvile ştiinţifice. E o premieră care merită consemnată. Ce-a avut de zis? “Eu am o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care mă absolvă de această acuzaţie. Mai mult decît atît nu pot decît să mă duc, nu ştiu, la Tribunalul de la Haga. Deci, strict instituţional acesta este răspunsul meu.” De fapt ICCJ a decis în luna martie că Victor Ponta nu va fi urmărit penal pentru fapta sa, nicidecum că ea nu s-ar fi produs, ori că făptaşul ar fi inocent. Argumentaţia politicianului a continuat: “Al doilea răspuns, care e cu caracter personal: sunt acuzat de ceva ce am făcut rău, am greşit în urmă cu 16 ani. Dacă omoram pe cineva, după 16 ani cred că eram pus în libertate. Cred că am plătit preţul politic, moral. M-a afectat foarte tare, aş minţi să spun că nu m-a afectat tot acest scandal şi acuzaţia aceasta repetată. Am o întrebare: cam cîte zeci de ani trebuie să plătesc pentru ceva ce, sigur, justiţia a zis că sunt nevinovat, dar o parte a opiniei publice mă consideră vinovat?”

O frecventă viclenie de argumentaţie aruncă în desuetudine faptele incomode care sînt dezbătute, pentru a le goli de semnificaţie. “Am greşit în urmă cu 16 ani” este o afirmaţie nerelevantă, atîta vreme cît, după doctoratul contestat, au apărut şi alte cărţi cu semnătura autorului Victor Ponta, acuzate că includ ample pasaje plagiate. Printre acestea se află Răspunderea în dreptul internaţional umanitar, tipărită în 2010 şi aflată pînă azi în vînzare. Lucrarea li “se adresează, în egală măsură, atît studenţilor, teoreticienilor, cît şi tuturor celor interesaţi de problematica dreptului internaţional umanitar şi a celui internaţional deopotrivă”. Departe de-a fi vorba despre o eroare uitată, a unui autor pocăit, asistăm la o falsificare ştiinţifică flagrantă, care îşi continuă efectele în prezent.

Vocea poporului

Etichete

Afganistan, campanie electorala, comentarii, diversiune, Facebook, propaganda, Victor Ponta

Am aflat ieri de pe Mediafax că Victor Ponta s-a dus să viziteze trupele din Afganistan. Îndată ce-a ajuns la baza românească din Kandahar, militarii au declanşat alarma împotriva unui atac aerian, iar premierul şi miniştrii au fost adăpostiţi rapid în buncăr. Un asemenea eveniment e important nu doar ca întîmplare publică, ci şi prin comentariile pe care le generează. Citez primele păreri ale cititorilor, de pe pagina de Facebook a agenţiei de ştiri.

• nu-i mai adapostiti atat…
• hmm
• sa-i atace aia :)) pe toti ministrii si sa-i extermine… ca si asa tin umbra degeaba pamantului
• Lasati-l pe Ponta afara!
• Vai, dar nu muri acum… ca să te transforme ăștia în erou!
• de ce??? lasa-l liber!
• Puteau sa nu se grabeasca…
• era sa ne loveasca norocul!!
• ne-a ratat norocul mai degraba :)))
• Ce atac fratilor? A inceput Ramadanul si sunt lihniti de foame… de atacuri le arde alora!? :))
• Hmmmmn….
• sa mori tu? ponta suge pixu
• Dar cum sa nu ii adaposteasca pe nenorociti! Si eu la randul meu i-as adaposti intr-un loc sigur, de unde sa nu mai iasa!!! As avea nevoie de o bomba sau 2 grenade…
• Au mutat circul in Afganistan, stiind ca o televiziune le face reclama.
• cat l-a costat pe ponta sa-si comande o alarma in direct?
• ma bucur ca i-a prins alarma acolo… asa simt si ei pe pielea lor frica de moarte
• N-avem noi norocul asta
• poate-l rapesc si scapam de ponta.
• rascumpararea o negociaza basescu
• Niciodată nu trebuie să vrei răul altuia că vei avea tu parte de el.
• hai va rog…
• Dar… ponta era deja in buncar… buncarul MAPN
• HEI INAMICU’, Victoras e in buncarul ala, stii tu care…
• Bagamias… au ratat 😦
• Asteptam poza selfie cu obuzul pe facebuciul lui Ponta
• lasati-i afara… va rog eu!
• Doamne ajuta! Hai Talibanii!!!
• A venit stirea peste ei ca faceau aia trafic de influenta in cabinetului lui „dotore”???? Cred ca daca se ascund in buncar… nu ii gaseste justitia???
• Repetir la rapirea din Irak??!! Cine scoate banii de rascumparare, Mondialu’ ??!!
• Haisam e pe-aproape, pe-acolo ??!!
• Sa-l lase pe Ponta afara santinela…
• S.a cacat ponta en pantaloni sigurr
• Poporul Roman, prin vointa nationala il indeamna pe DOMNUL PRIM MINISTRU STIMATUL VIOREL VICTOR sa iasa cu un steag alb si in chiloti pentru negocieri. Platim noi din bugetul de stat!!
• o punem de un party sau ba? cu coliva, sobor de preoti… tot ce trebe.
• Băse a pus totul la cale. (sursa / antena 3)
• Iar minte Ponta!!!
• Omul asta poarta ghinion pe unde trece!
• asta-i vrajeala menita sa-l ajute pe ponta sa mai iasa in fata fraierilor cu niste aparitii „shock”….
• au mutat circul in Afganistan
• Bomba este in cabinetul lui Ponta!!!
• Punem mana de la mana si va platim sa ii ziditi acolo!
• Eu cred ca e doar propaganda pt „eroii” de opereta Ponta&Co. Si, orice ar fi, n-avem noi norocul asta!
• I-a scapat? Vaaaai ce pierdere.
• N-avem noi asa noroc
• au dat alarma de rachete pt ca ponta este petarda… scria clar… nu intrati cu petarde in baza militara!!! (nu avem noi noroc sa il trosneasca vreo racheta pe ponta, desi intentiile talibanilor erau foarte bune… incercau sa il trimita pe circarul sef in locurile muuult mai calde…)
• Acum chiar își va muta biroul in bunkerul de la ministerul apărării, dar totul va fi in zadar, Toba a vorbit!
• Cata vrajeala aveti
• Pacat…
• lasati ministrii si pe po(a)nta afara, iar militarii la adapost
• Cred ca basescu a dat alarma.

M-am oprit cu sinteza reacţiilor după prima oră. Stau şi mă întreb: omul ăsta va candida oare să devină preşedintele României?

Dicţionar de idei rumegate (4)

Etichete

ministri, ratiune, somn, Victor Ponta

Somnul raţiunii generează monştri – somnul naţiunii generează miniştri. În frunte cu Ponta.

Aventura inteligenţei

Etichete

doctorat, inteligenta, ministru, standarde, Victor Ponta

De cînd guvernul e condus de-o persoană despre care presa internaţională a scris, iar două comisii universitare au stabilit că şi-a plagiat lucrarea de doctorat, domeniul cercetării ştiinţifice bălteşte în confuzie. Noroc că ministrul de resort, Mihnea Costoiu, tocmai a lansat la apă o serie de standarde privind elaborarea tezelor de doctorat. Cine ştie dacă le-o fi respectat odinioară chiar şeful lui ierarhic…

Pasajele de ilaritate nu lipsesc din această fanfaronadă. După reglementarea limbii de exprimare şi a imperativului rezumatului lucrării, citim în Consideraţiile generale: “Ca dimensiuni ale tezei, se acceptă 100-150 pagini, din care cel puțin două treimi rezervate cercetărilor proprii. O teză de doctorat care ajunge sau depășește 200 de pagini ridică legitime suspiciuni cu privire la contribuția reală, personală a autorului”. Minunată sclipire a inteligenţei! Oricine are de spus, în domeniul său profesional, mai multe decît încap în 200 de pagini, va suscita “legitime suspiciuni” de fraudă.

Acestei isteţe prevederi îi face pandant o altă recomandare: “Lista bibliografică trebuie să conţină cel puțin 100 de lucrări reprezentative, din categoriile cărţi, articole din reviste de specialitate, lucrări prezentate la manifestări ştiinţifice, brevete, contracte de cercetare, teze de doctorat, cursuri universitare, elaborate în ultimii 10 ani, editate pe suport de hîrtie sau suport electronic, inclusiv pagini web”. Mă întreb dacă teoria relativităţii a inclus, în finalul ei, o bibliografie cu 100 de titluri.

Ideea de ansamblu a “documentului”, contrasemnat de secretarul de stat Gigel Paraschiv (sic!), poate fi rezumată în principiul: “Băieţi, citiţi mult şi scrieţi puţin!”. Cu asemenea reguli mă tem că nu poţi ajunge, în ţara românească, nici măcar prim-ministru.

Ventriloc

Etichete

Catania, doctorat, italiana, mama, masterat, prim-ministru, televiziune, Victor Ponta

Dregerea imaginii publice a politicienilor se desfăşoară acum în etapa “interviul mamelor”. Aşa că mama primului-ministru Victor Ponta a ieşit deunăzi pe micul ecran pentru a-şi lăuda progenitura. Aflăm din partea acestui martor obiectiv că “cea mai mare calitate a lui Victor este că este cinstit”. Mdeh, revistele ştiinţifice internaţionale care au demonstrat, cu lux de amănunte, că omul şi-a plagiat teza de doctorat au fost, pesemne, de altă părere.

Ce ne facem cînd Victor-cel-cinstit pretinde, în CV-ul său, că a susţinut un master la Universitatea din Catania? Mama lui ne detaliază, în emisiunea televizată, că opera “şi-a susţinut-o în italiană deşi nu ştia limba, dar s-a străduit să înveţe toată lucrarea în italiană”. Iată o performanţă în măsură să ne taie răsuflarea. Se mai adaugă şi fleacul dezminţirii oficiale, de la preşedintele universităţii italiene, care arăta în presă: “referitor la solicitarea dumneavoastră, pot să vă confirm că Victor Ponta nu a fost niciodată masterand la Universitatea noastră”.

Cu puţină insistenţă din partea televiziunilor prietene se va demonstra oricînd că doctoratul plagiat a fost o situaţie răstălmăcită de adversarii politici. Masteratul neluat în Catania a fost o poveste exagerată de duşmanii conjuncturali. Toate ca toate, dar individul cinstit (cu mamă telegenică) în stare să susţină o dizertaţie – în limba străină de care habar n-are – merită cu prisosinţă onoarea de prim-ministru al unei prestigioase ţări balcanice.

Mişculaţii

Etichete

Alexandru Petria, Emil Boc, finantare, Nicolae Manolescu, petitie, reviste literare, USR, Victor Ponta

Vestea zilei este că reviste culturale importante, tipărite sub egida Uniunii Scriitorilor, sînt nevoite, din motive economice, să-şi suspende apariţia. Periodice prestigioase ca Viaţa românească, Steaua, Apostrof, Convorbiri literare, Ramuri etc. vor dispărea din chioşcuri. După cum a anunţat Nicolae Manolescu, preşedintele U.S.R., “am avut un program pentru revistele literare, aprobat de guvernul Boc, şi a funcţionat aproape doi ani, după care s-a oprit”.

Noroc că, în paralel, vreo cîteva zeci de scriitori pilotaţi de Alexandru Petria s-au gîndit să-i trimită o petiţie primului-ministru, prin care să-i ceară bani pentru revistele literare. Mi-a rămas în minte mai cu seamă următorul pasaj: “Stimate domnule Victor Ponta, suntem siguri că nu doriţi, fără a avea personal vreo vină, dar aşa o să perceapă opinia publică, ca numele dumneavoastră să fie legat de închiderea publicaţiilor, ca al lui Emil Boc de închiderea spitalelor”. E din cale-afară de subtilă pieptănarea celui ce-ar trebui să binevoiască să continue să acorde finanţarea – şi faultarea, la schimb, a celui ce-a acordat-o deja fără fasoane timp de doi ani. Dar cacofonia înşurubată în corpul cererii trimise unui plagiator se hlizeşte ca tichia de mărgăritar aşezată pe căpăţîna unui chel.

Dialog

Etichete

absurd, Cintareata cheala, degringolada, dialog, recensamint, referendum, Victor Ponta

“Doamna Martin: Eu sînt în măsură să cumpăr un briceag pentru fratele meu, dumneavoastră nu puteţi cumpăra Irlanda pentru bunicul dumneavoastră.
Domnul Smith: Se umblă cu picioarele, dar încălzirea se face cu electricitate sau cu cărbuni.
Domnul Martin: Cel care vinde azi un bou, mîine va avea un ou.
Doamna Smith: În viaţă, trebuie să priveşti pe fereastră.
Doamna Martin: Te poţi aşeza pe scaun, cînd scaunul n-are perspectivă.
Domnul Smith: Trebuie să te gîndeşti întotdeauna la toate.
Domnul Martin: Tavanul e sus, podeaua e jos.
Doamna Smith: Cînd spun da, e un fel de a vorbi.
Doamna Martin: Fiecare cu soarta lui.
Domnul Smith: Luaţi un cerc, mîngîiaţi-l, va deveni vicios!
Doamna Smith: Învăţătorii îi învaţă pe copii să citească, pisica îşi alăptează puii cînd sînt mici.
Doamna Martin: Pe cînd vaca ne dă cozile.
Domnul Smith: Cînd sînt la ţară, îmi plac singurătatea şi liniştea.
Domnul Martin: Încă nu sînteţi de-ajuns de bătrîn pentru asta.
Doamna Smith: Benjamin Franklin avea dreptate: sînteţi mai puţin liniştit decît el.”

Cam la nivelul ăsta se poartă dialogul din societatea autohtonă, copleşită de Cîntăreţe Chele. CCR i-a cerut Guvernului să-i pună la dispoziţie listele actualizate, în baza cărora s-a desfăşurat referendumul din 29 iulie 2012 pentru demiterea preşedintelui Băsescu. În reacţie guvernul a anunţat că va începe un mini-recensămînt, cu interval de 3 secunde pe gospodărie, unde Lelea Măria va fi întrebată dacă Popescu Gheorghe trăieşte sau ba.

CCR a revenit azi cu o misivă de clarificări, în care zice foarte limpede că a solicitat “listele actualizate”, nu “actualizarea listelor”. Adică vrea să vadă situaţia aia care era în iulie, nu asta cum va fi tricotată în august. Cîteva ore mai tîrziu, premierul Victor Ponta încă o ţinea ca gaia-maţu cu “apelul către aleşii noştri locali de a sprijini actualizarea listelor electorale permanente, aşa cum ne-a fost cerut de către Curtea Constituţională”.

Din toată frămîntarea absurdă a verii toride va rămîne doar un titlu jurnalistic inspirat: Doi papagali numără inutil ouăle poporului.