O lege pentru liniştea mea

Etichete

lege, neghiobie, plagiat, Victor Ponta

Nu cu multă vreme în urmă, Karl-Theodor zu Guttenberg, pe atunci Ministru al Apărării în Germania, a fost dovedit că şi-a plagiat doctoratul şi, în mod operativ, a demisionat din funcţie. Lîngă noi, Schmitt Pál, pe atunci Preşedintele Ungariei, s-a confruntat cu aceeaşi acuzaţie de plagiat în lucrarea sa de doctorat şi, mai de voie, de nevoie, şi-a înaintat demisia “de onoare”. Primul-ministru al României, Victor Ponta, a fost acuzat de presa internaţională că şi-a plagiat teza de doctorat. În urma unei expertize ştiinţifice, situaţia a fost confirmată în 2012 de Universitatea din Bucureşti şi de forul de specialitate în domeniu: Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU). În loc să demisioneze, cum au făcut colegii săi din politica europeană, al nostru, ca bradu’, a-nceput răfuiala cu comitetele de specialişti din subordine, pe care ba le-a dizolvat, ba le-a diluat, pînă cînd i-au dat lui o decizie pe plac.

Politicianul român şi-a continuat vijelios marşul prin străchini. După eşecul de la prezidenţiale (alţi plagiatori au coborît, al nostru măcar n-a urcat), V. Ponta i-a adresat o scrisoare rectorului Universităţii Bucureşti, prin care îi notifica (!) renunţarea la titlul de doctor. Rectorul a trimis mai departe misiva către Ministerul Educaţiei, solicitînd în mod firesc revocarea diplomei. Întrucît măsura echivala cu o sancţiune şi cu recunoaşterea oficială a infracţiunii, ministrul a inventat soluţia de-a se modifica legea educaţiei. Astfel s-a ajuns azi la o ordonanţă de urgenţă măcar bizară, de nu cumva hilară: cei ce-au căpătat titlul ştiinţific de doctor pot să renunţe la el.

Aştept cu interes ordonanţa de urgenţă prin care toţi cei care au fost prim-miniştri ai României şi şi-au numărat ouăle în localitatea Cornu au dreptul să restituie bibelourile chinezeşti pe care le-au primit ca mită. Sau ordonanţa de urgenţă prin care toţi cei care au fost preşedinţi ai României şi-au chemat minerii la Bucureşti pentru a ciomăgi populaţia civilă au dreptul să le mulţumească oficial mardeiaşilor.

Vorba lui Romain Gary: “Legea e făcută pentru a-i apăra pe oamenii care au ceva de apărat împotriva celorlalţi”.

Publicitate

Sancta simplicitas

Etichete

cititoare, literatura, Marcel Proust, neghiobie, rezumat, simplitate

“Proust a fost obligat să plătească el însuşi publicarea operelor sale. Dar acuzaţia de verbozitate n-a fost trecătoare. La sfîrşitul anului 1921, cînd lucrarea lui era deja amplu elogiată, Proust a primit o scrisoare de la o americancă tînără, care spunea că are douăzeci şi şapte de ani, trăieşte la Roma şi este extrem de frumoasă. Ea mai explica de asemeni că şi-a petrecut ultimii trei ani exclusiv citind cartea lui Proust. Totuşi exista o problemă: ‘Eu nu înţeleg nimic, dar absolut nimic. Dragă domnule Marcel Proust, vă rog să nu mai pozaţi atîta şi să coborîţi cu picioarele pe pămînt. Spuneţi-mi în două rînduri ce anume voiaţi să ziceţi’” (Alain De Botton, How Proust Can Change Your Life).

Naţionalismul unui aeroport internaţional

Etichete

aeroport, Avram Iancu, Cluj, Decebal, nationalism, neghiobie

Botezarea ca “Avram Iancu” a aeroportului internaţional din Cluj a lăsat perplexă multă lume. Eu unul zic că mai bine-i şedea ca “Decebalus per Scorilo”. Ăsta da nume adînc înfipt în spiritualitatea neamului, strîns legat de zborul în cosmos. Negocierile politice de rebotezare se cuvin grabnic reluate. Fibra naţională a dacilor liberi urlă după dreptate.

O “burtă” liberală

Etichete

admiratie, Alina Gorghiu, liberali, maresalul Antonescu, model, neghiobie

Observ întîmplător pe blogul Alinei Gorghiu că fotogenica deputată se entuziasmează de programul pentru sănătate al mareşalului Antonescu. “Militarii graşi nu aveau ce căuta în armata lui Antonescu, iar verificările se făceau la… kilogram. Normali, discutabili şi obezi… Cei din urmă riscau plecarea din armată dacă nu făceau ceva în privinţa greutăţii.”

Dacă aşa se pune problema, cuvinte generoase pot fi rotunjite şi pe marginea programului de alimentaţie raţională al lui Ceauşescu. Au fost chiar medici care au trudit la asta, numărînd caloriile populaţiei. Iar, pe urmele lor, tovarăşul secretar general repartiza din vîrful condeiului ghearele de pui şi picioarele de porc (marca “Adidas”) pe galantarele patriei.

E instructiv că, în istoria noastră recentă, dictatorii fascişti şi dictatorii comunişti nu s-au limitat doar la puterea politică absolută. Ei şi-au vîrît nasul în cămara cetăţenilor, învăţîndu-i ce şi cum să mănînce. Şi-au strecurat ochii în aşternutul locuitorilor: conform legislaţiei, profesorii din corpul universitar nu se puteau căsători fără aprobarea scrisă a Cîinelui Roşu. Iar nevestele de proletar erau ajutate de Nea Ceaşcă să devină mame eroine, cu o producţie minimă de cinci copii pe cap de familie, prin controale ginecologice obligatorii la locul de muncă.

Ce interesant e să iei un detaliu din viaţa anormală de pe vremea unei dictaturi şi să-l travesteşti în aparenţe luminoase. Nu cred totuşi că politiciana de azi ar fi la fel de entuziastă dacă, o dată pe lună, la intrarea în Parlamentul României, ar fi aşteptată de ginecologul Guvernului.

Limbă de ziarist

Etichete

Andreea Pora, neghiobie, politica, stil

Andreea Pora este o jurnalistă versată, cu o stilistică inflamată. Chiar în fruntea unui comentariu politic de azi, din revista 22, ne asigură cu hotărîre: “Cum o dă, cum o întoarce, Ponta iese prost. Băsescu l-a prins la cotitură şi, din cîte se aude, e doar începutul. A desprins securea războiului din cuiul coabitării şi i-a înfipt-o lui Ponta în moalele capului. Pînă la prăsele”.

Mde, Andreea, o fi cum zici matale. Problema noastră, a cititorilor, este că securea nu are prăsele, ci mîner. Să dai cu toporul, dar să înfigi cuţitul (“pînă la prăsele”), e una din performanţele simpatice ale comunicării ideologice din viaţa publică de azi.

Limba română la Guvern (2)

Etichete

bacalaureat, limba romana, ministru, neghiobie

Remus Pricopie, ministrul Educaţiei Naţionale, explică în felul următor situaţia fraudei la examenul de bacalaureat de ieri: “Nu a (sic!) existat subiecte pe pagina de internet, a existat decît (sic!) un mesaj care nu a fost postat la 8.34…”.

Limba română la Guvern

Etichete

ministru, neghiobie, pleonasm

Ministrul Apărării, Mircea Duşa, ne-a informat despre consecinţele accidentului rutier din Muntenegru în următorii termeni, de-o virtuozitate pleonastică inegalabilă: “trupurile neînsufleţite ale cadavrelor celor decedaţi vor fi transportate în ţară”.

De ce nu apare “Tribuna” pe internet?

Etichete

Consiliul Judetean Cluj, cultura, internet, Mircea Arman, neghiobie, Tribuna

Ne-o explică managerul într-un interviu cu presa: pentru că redactorii au fugit cu parola site-ului! “A fugit acela cu parola. Omul cu care am desfăcut amiabil contractul de muncă avea o nevastă care punea articolele pe site contra unei sume de bani. El a plecat cu parolele cu tot. Pot să aduc martori în acest sens. Nu putem intra în site.”

Păi dacă a fugit omul cu parola, de ce nu l-a urmărit managerul cu maşina aia, la care şi-a schimbat două lămpi din banii de la revistă?

P.S. Dacă omul dat afară “amiabil” i-a luat parolele, ce-o să-i ia oamenii daţi afară abuziv? Izmenele?

Publicitate

Etichete

neghiobie, publicitate, slogan

Prostia ca sursă inepuizabilă de inspiraţie. Noul slogan publicitar de la marginea trotuarului zice aşa: “Ai un chip ca de păpuşă, Aşa că-ţi dau în dar o uşă”. Iar mai jos în colţ: “izolată termic”.

Publicitate

Etichete

neghiobie, publicitate, slogan

Se pare că noua strategie de marketing impune neghiobia amuzantă, ca reţetă pentru atragerea onor clientelei. Pe pancarta uriaşă de la marginea drumului a fost “împrospătat” produsul oferit spre vînzare: “Te iubesc fără măsură Şi-ţi dau un aparat de sudură”. (De ce nu: “şi-un pumn în gură”?)