Acum vreo săptămînă Dan Sociu a fost desemnat cîştigător al Premiului de Poezie distribuit de Institutul Cultural Român. Spre surpriza protipendadei, autorul a refuzat onorificenţa şi 3.000 lei, cu o argumentaţie de zile mari: “mi-ar fi prins bine banii, dar nu pot să iau un premiu de la icr-ul ăsta şi de la ministerul ăsta al culturii, ţine de un guvern prea scîrbos, care nu respectă contractele cu noi, e compus din mincinoşi patologici, a încălcat (le-a răsturnat) toate promisiunile (şi doctrina social-democrată), a bătut şi a hărţuit ţărani şi protestatari, dispreţuieşte săracii, e arogant şi unsuros, crede că poate face ce vrea din legi şi altele, după cum le ştim”.
Institutul s-a reorientat în viteză, ca să nu rămînă cu premiul pe stoc, şi l-a scos din buzunar pe Andrei Dósa. Numai că, să vezi şi să nu crezi, neo-premiatul le-a servit o tiflă reîncălzită: “nu observ nici o îmbunătățire în ceea ce privește activitatea și strategiile Ministerului Culturii, respectiv a ICR. Așadar refuz premiul, dar aș vrea ca banii să fie donați lui Grigore Leșe, Ștefan Hrușcă sau altor cantautori, fanfare, ansambluri folclorice sau trupe de călușari”.
Din depărtarea unui Cluj social-democrat-liberal-naţional îmburghezit şi blazat, aş vrea să le transmit lui Dan Sociu şi Andrei Dósa că îşi binemerită calitatea de poet şi îi asigur de sincera mea admiraţie.
Gestul demn al celor doi poeți, care au ales să ignore orice argument ce ar tine de ”real politik” a avut darul să-mi încălzească inima la acest început de iarnă scandinavă. Felicitări lor și tuturor poeților care, în sinele lor, știu că ar fi făcut la fel.
Meritoriu gestul celor doi.
Din păcate, am auzit azi la România Cultural un pupinpontist pe nume Chivu care încerca să ne explice că banii nu au culoare politică, că juriul e tânăr, deci nu e vorba de conflict de generaţii (de parcă poeţii refuznici ar fi spus că e conflict de generaţii, nu aversiune faţă de mafie) şi că gestul lor ar fi chiar un fel de veleitarism.
Chivu palpează banu’ cu mîna, nu cu obrazul. La ce să te aştepţi de la un funcţionar în lumea scriitorilor? Bleah…
O fi Chivu? O fi Chifu? Cine-i mai ştie?
Sper că aţi remarcat ironia implicită din termenul cantautor.