Etichete

, , , , , ,

A fost dusă la spitalul psihiatric, unde a rămas internată un an şi jumătate. Cînd a fost vizitată de fetiţa ei, a izbucnit în lacrimi. “- De ce plîngi? o întrebă Jaffa. / – Sunt tristă şi mă doare inima, răspunse Lea. Mă doare inima cînd mă gîndesc ce o să fie cu noi! / – De ce rămîi în acest spital? continuă fetiţa. / – Pentru că nu am asigurare medicală şi aici nu costă bani. Fraţii mei nu au fost de acord să plătească pentru alt spital.”

Între timp familia se mobilizează şi începe să dezbată în scrisori încrucişate această situaţie de criză extremă. Soţul infidel aruncă toată vina asupra cumnaţilor şi o asigură ipocrit de iubirea lui constantă: “Sunt îngrozit de faptul că tu eşti în spital şi copila noastră se află în mîinile unor persoane care nu au fost în stare sau nu au vrut să-şi ajute sora la nevoie şi disperare. (…) Dorul de voi mă macină şi te rog din suflet să mă crezi şi să ai încredere că singurul meu scop în viaţă este să pot pleca la voi”. În aceeaşi perioadă Laci a depus o cerere oficială de renunţare la emigrare.

familyPentru gestul disperat, sora Mariska îl culpabilizează pe soţul şarlatan: “Tu chiar nu înţelegi multe lucruri. Lea a primit de la tine doar şase scrisori. Eu ştiu că ţi-a răspuns la două şi un bileţel pe care şi eu l-am văzut. De cînd a sosit în Israel, te tot aşteaptă. În mintea ei există doar o imagine, a ta. A fost foarte tristă, nu venea în vizită, nu am reuşit s-o duc nici la cinematograf. Pentru că tu nu-i scriai, viaţa ei a devenit urîtă şi monotonă. Nu voia să mănînce, spunea că tu acolo rabzi de foame. Lumea ei s-a prăbuşit la vestea că tu trăieşti cu o altă femeie. Ruptura de tine i-a distrus viaţa. Te iubeşte la nebunie şi visa la clipele reîntîlnirii. Eu mă simt total nevinovată pentru suferinţele dînsei”.

Soţul Laci îi răspunde muşcător cumnatei care încearcă să se fofileze: “Spui că nu ai nici o vină în situaţia creată şi că nu ai nici o obligaţie faţă de nimeni ca să trebuiască să suferi toată pacostea asta şi mă învinuieşti că numai eu aş fi singurul vinovat. Să lămurim şi asta! Ne-am căsătorit din dragoste, îmi iubesc familia. Am lucrat şi am făcut tot posibilul ca să putem trăi bine chiar după naţionalizarea tipografiei mele. A venit febra emigrării, dar eu nu am primit paşaport, în schimb tu ai chemat-o să meargă repede pînă nu e prea tîrziu. Probabil ai făcut asta din dragoste de soră, iar eu am lăsat-o din dragostea unui soţ îngrijorat de viitorul familiei. Nu poţi spune acuma că nu cunoşteai starea ei de sănătate, cînd rudele din Cluj ţi-au povestit în toate scrisorile starea în care era după întoarcerea acasă. Ştiai că după lagăr a fost bolnavă, slăbită fizic şi mintal, că nu mai are putere de muncă. Dar noi am iubit-o aşa cum era, acomodîndu-ne posibilităţilor ei. Tu, dragă cumnată, în scrisori săptămînale ai tot chemat-o, ai forţat pînă cînd noi cu toţii am crezut în tine şi că nu va dura mult ca să mă pot şi eu alătura familiei. Plecarea era bazată pe promisiunile tale de ajutor, fără să visăm măcar că o vor arunca peste noapte într-o cămară întunecată în fundul curţii şi în compania unui cîine. După un astfel de comportament la ce te aşteptai de la sufletul şi nervii ei?”

Fratele Marci se străduieşte s-o consoleze pe Lea şi propune soluţii: “Dragă surioară, nu vreau să-ţi fac reproşuri, dar trebuie să-mi exprim uimirea că din cauza unor persoane care nu te îndrăgesc şi pentru că un altul a făcut un pas greşit, ai ales să-ţi iei viaţa, tu, care ai luptat pentru viaţa ta în lagărele hitleriste. Ai uitat că atunci, alături de alte milioane de oameni, ne agăţam şi de un fir de pai ca să rămînem la suprafaţă şi să nu murim? Aşa eşti de disperată? Nimeni nu te obligă să rămîi lîngă ‘fraţii tăi iubitori’. De ce nu te duci într-un kibuţ, unde se primesc noi membri şi unde sunt sigur că te-ai putea încadra, iar Jaffa ar putea creşte într-o atmosferă şi o societate sănătoasă, măcar pînă cînd Laci poate să ajungă la voi.”

Sora Rózsi analizează circumstanţele complicate şi pune cu asprime degetul pe rană. “Scumpa mea Lea, / Am primit scrisoarea ta de adio. Am fost consternată de ceea ce ai făcut. / Chiar dacă situaţia era aşa de gravă, trebuia să te gîndeşti în primul rînd la copila ta. Lea dragă, înţeleg perfect starea ta sufletească şi ştiu şi marea dezamăgire pe care ţi-a provocat-o bărbatul adorat, care în mod mîrşav te-a dus în eroare şi te-a înşelat în toate felurile. / Pe de altă parte, comportamentul fraţilor noştri este de neînţeles pentru mine. Conform promisiunilor trebuiau să te menajeze şi să te ajute să treci peste greutăţile de acomodare, să-ţi asigure prin orice mijloace măcar o cameră decentă, dacă au simţit că le eşti o povară. Nu pot să înţeleg cum două femei, care şi ele sunt mame, au fost în stare să despartă o altă mamă de copilul ei. Oare Sidi i-ar da copilul lui Mariska? / Ai scris despre lucruri oribile înfăptuite de fraţii noştri, numai o parte din ele ar fi de ajuns pentru a fi dispreţuiţi. Mă mir mai puţin de Mariska, ea nu a trecut prin ororile lagărului şi ale acelor ani de prigoană, nu a văzut starea ta la întoarcerea la Cluj, dar ce s-a întîmplat cu Jenő, care te-a văzut şi a avut şi el de suferit în desfăşurarea acelor evenimente tragice? Nu se gîndesc că avînd un astfel de comportament pîngăresc memoria scumpilor noştri părinţi, care au făcut mari sacrificii ca să ne crească, să ne hrănească şi care ne spuneau mereu să fim uniţi? Părinţii noştri ne-au educat să ne iubim şi să ne ajutăm unii pe alţii fără egoism. E drept că Jenő era altfel şi atunci, dar chiar nu a învăţat nimic din viaţa reală? De unde atîta cruzime? / Îmi pare nespus de rău că nu am putut fi în apropierea ta ca să putem să te oprim de la fapta ta îngrozitoare. Lea dragă, trebuie să vrei să te însănătoşeşti, să trăieşti pentru Jaffa şi pentru tine. Meriţi să fii fericită, dar pentru asta în primul rînd tu trebuie să faci eforturi.”

Anunțuri