Etichete

, , , , ,

Stimate Domnule Prim-Ministru Dacian Cioloş,

Vă scriu într-o problemă de etică publică, a cărei rezolvare impune o decizie de natură administrativă. Ambele aspecte cad, în acest moment, în sarcina Dumneavoastră.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc este “o structură guvernamentală înfiinţată în 2005 şi aflată în coordonarea Primului Ministru”. Site-ul instituţiei anunţă celebrarea lui Vintilă Horia, miercuri, 30 martie 2016, ora 17, la Jockey Club din Bucureşti.

Am avut ocazia, ca scriitor preocupat de totalitarismele din secolul XX, să studiez presa interbelică. Am constatat, cu o neplăcere care sporea la fiecare aprofundare, că Vintilă Horia a desfăşurat în tinereţe o frenetică activitate extremistă. Încă din primii săi ani ca ziarist, s-a pus în slujba facţiunii reprezentate de A.C. Cuza şi Nichifor Crainic. A fost mereu cu un ton mai sus, pe lîngă ceilalţi propagandişti din pagina de ziar, în dorinţa de a-şi rotunji cariera. După jumătatea anilor ‘30 a fost fascist: “E cu neputinţă astăzi să desparţi noţiunea de artă de aceea de fascism. Opera lui Mussolini, oricît de abundent şi nedrept a fost criticată, va rămîne peste veacuri mai ales ca o desăvîrşită realizare artistică… Ordinea fascistă înseamnă înainte de toate ordine spirituală. Să nu se uite că acel ce conduce destinele Romei a fost, cîndva, un filosof, un romancier şi un poet… Mussolini rezumă Italia cu prezentul, trecutul şi viitorul ei… Spuneam la început că fascismul e o operă de artă, o nouă renaştere italiană. Şi nu se poate să nu fie aşa, de vreme ce acel ce a creat-o e artistul cel mai genial, născut din fruntea de azur a Romei eterne” (1937); “Apariţia lui Benito Mussolini este un eveniment epocal” (oct. 1937). Vintilă Horia a fost răsplătit cu postul de ataşat de presă la Legaţia României din Italia.

Revenit în ţară, s-a făcut hitlerist. “Adolf Hitler e o genială minte politică” (2 februarie 1941); “Führerul a aşezat armata şi poporul german în fruntea capitolelor eroice ale lumii moderne” (27 februarie 1941); “Adolf Hitler şi nu Napoleon este primul om politic al epocii moderne care merită calificativul de Mare European” (5 iulie 1941); “Naţional-socialismul este asemănător, ca forţă şi ca întindere, religiei în Evul Mediu şi artei în timpul Renaşterii” (17 decembrie 1941).

Pe prima pagină a ziarului Sfarmă-Piatră, Vintilă Horia a justificat Pogromul de la Iaşi, la cîteva zile după producerea sa: “Revoluţia mondială pe care o clamează cu furie purtătorii de cuvînt ai comunismului nu e de fapt decît trambulina supremă a unei universale dictaturi evreieşti. (…) Peste cîteva săptămîni radio Moscova, deasupra căreia va flutura alt steag, va răspîndi pe căile aerului o formulă care va suna astfel: Creştini din toate ţările, uniţi-vă! Şi lumea va redeveni liberă, pentru că Izrael va înceta să existe” (2 iulie 1941). Alte notaţii ale sale merg în aceeaşi direcţie: “Israel voia să-şi facă o bogată patrie în România” (De ce tineretul României a fost şi este antisemit, 16 aprilie 1941); “Curentele semite au aruncat Occidentul în decadenţă” (9 iunie 1941).

Vintilă Horia a atacat în repetate rînduri sistemul politic democrat şi pe reprezentanţii săi: “Ne zvîrcolim în democraţie ca într-o ţeapă pe care ne-am pregătit-o singuri” (4 februarie 1937); “Nu vom reuşi să fim români decît rupînd legăturile cu democraţia” (Ibidem); “Ţara dispreţuieşte pe toţi reprezentanţii democraţiei, indiferent de valoarea lor” (11 noiembrie 1937); “Democraţia este inutilă” (18 martie 1937).

Vintilă Horia a sprijinit cu perseverenţă dictatura lui Ion Antonescu: “Generalul Antonescu a integrat România în ritmul Europei Noi” (19 mai 1941); “România şi-a regăsit destinul prin fapta generalului Antonescu” (7 mai 1941); “Prin Antonescu, România a căpătat încrederea Reich-ului” (13 martie 1941); “Salvarea nu ne poate veni decît de la Antonescu – singurul român nepătat şi bun” (13 martie 1941); “Portretul [lui Ion Antonescu] să-l punem la icoana sufletelor noastre” (28 ianuarie 1941). În urma militantismului său deşănţat, a fost răsplătit cu postul de ataşat de presă la Consulatul României de la Viena.

În 1946 Vintilă Horia a fost judecat – în absenţă – pentru că “a contribuit la realizarea scopurilor politice ale hitlerismului în România” şi a fost condamnat la detenţie pe viaţă. Refugiat în Europa occidentală, iar apoi în Argentina alături de alţi hitlerişti, el nu s-a mai întors în România. În 1960 romanul său Dumnezeu s-a născut în exil a primit Premiul Goncourt la Paris. Scandalul provocat de descoperirea trecutului său de extremist virulent l-a obligat pe scriitor să renunţe la premiu.

După moartea sa din 1992, un grup de intelectuali s-a implicat în reabilitarea imaginii publice a lui Vintilă Horia. Alţi intelectuali au contestat ideea recuperării propagandistului condamnat de instanţa de judecată. În decembrie 2015 lui Vintilă Horia i s-a atribuit cetăţenia de onoare a oraşului Segarcea (locul său de naştere). În urma protestului întemeiat pe legislaţia în vigoare, formulat de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”, titlul onorific a fost retras în 2016.

Stimate Domnule Prim-Ministru,

Vreau să-mi aduc aminte că, în seara de 21 decembrie 1989, eram printre manifestanţii care protestau la Cluj împotriva comunismului din România. Grupul nostru a coborît din Mănăştur şi a ajuns în faţa USAMV; aici militarii au deschis focul şi două persoane au fost ucise. Puteam fi eu una dintre ele, dar întîmplarea a vrut altfel. Vă scriu asta pentru a sublinia că am văzut mereu comunismul ca pe o excrescenţă bolnavă, ale cărei efecte trebuie combătute cu hotărîre. M-am bucurat cînd a fost întemeiat un institut guvernamental pentru studierea crimelor comunismului. Cei doi conducători precedenţi s-au străduit, după puteri şi priceperi, să contribuie la cercetarea academică în domeniu, la activitatea efectivă, de regăsire pe teren a rămăşiţelor umane, sau la duelul în instanţă cu foştii torţionari. Însă constat cu surprindere că actuala conducere a instituţiei ascunde sub masă o agendă colaterală. Dl. Radu Preda pare a considera că nu poate condamna comunismul, fără a recupera şi înălbi agenţii nazismului. El a fost demnitarul care a protestat împotriva legii “antilegionare”, adoptate recent de Parlamentul României – iar asta nu l-a costat funcţia. Acum iată-l girînd celebrarea unui hitlerist. În ritmul ăsta se vor face nişte ani de la moartea în Spania a lui Ion Moţa şi Vasile Marin, doi anticomunişti de frunte, şi poate că vom avea o comemorare straşnică, la institutul guvernamental condus de Radu Preda. Curînd se va împlini o dată rotundă de la Operaţiunea Barbarossa, în care alt mare anticomunist, Adolf Hitler, şi-a arătat talentele militare – poate că vom avea iarăşi o comemorare straşnică, la institutul guvernamental condus de Radu Preda.

Ce vreau să spun este că lupta împotriva comunismului nu trece, nu are voie să treacă, prin agresarea memoriei Holocaustului. Fiecare oroare şi-a avut metodele, finalităţile şi făptaşii săi. Intersectarea planurilor, pentru a-i deculpabiliza pe unii sau pe alţii, revelă o gîndire lamentabilă.

Sînt sigur, domnule Prim-Ministru, că la aceste raţionamente ale mele, care ţin de etica publică, veţi adăuga şi evaluările Dvs. de natură politică: poate fi Guvernul părtaş, în anul 2016, la elogierea unui hitlerist? La urma urmelor, clienţii de la Jockey Club n-au decît să călărească, plini de nostalgie, mîrţoaga hitlerismului. Dar Guvernul României are o responsabilitate faţă de memoria victimelor din genocidurile şi pogromurile trecutului recent.

Cu stimă,
prof. dr. Laszlo Alexandru

Cluj-Napoca,
28 martie 2016

Centenar_VintilaHoria

Anunțuri