Etichete
Accademia Fiorentina, astronomie, Dante, Divina Comedie, Galileo Galilei, Infernul, matematica
Matematicianul îşi vînează fascinat cifrele, prin diversele domenii de gîndire unde le găseşte: prin biografia apocrifă a lui Dante (care ar fi fost de statură medie); prin spaţiul legendar (unde sînt calculate înălţimile giganţilor); prin lumea mitologică (unde se măsoară distanţa de la buricul la pieptul lui Lucifer); prin geografia fabuloasă (unde se calculează diametrul lacului îngheţat în care e scufundat supremul diavol). E uluitoare tenacitatea lui Galilei de-a aduna mere, cartofi, caise şi portocale, în virtutea faptului că toate sînt rotunde; de-a alătura biografia dantescă, legenda, mitologia şi ficţiunea, în virtutea faptului că în toate se poate opera cu cifre.
Rezultatul obţinut exprimă, în cîteva sute de mile, dimensiunea de ansamblu a Infernului dantesc şi, în cîteva zeci de mile, distanţele dintre diversele cercuri de tortură. Ca prin farmec, calculele efectuate de Galilei în conferinţele sale, în faţa publicului de academicieni, vin să confirme precedentele măsurători ale florentinului Manetti şi să respingă drept neavenite măsurătorile luchezului Velluttello. Toată lumea rămîne mulţumită. Conferenţiarul e îndelung felicitat. În scurtă vreme va ocupa o catedră de specialitate la universitatea din Pisa.
Laszlo Alexandru 