Pe la începutul lunii martie 2013, în contextul unei polemici mai ample cu Andrei Pleşu, care-i imputa folosirea banilor publici pentru editarea propriilor cărţi, Andrei Marga replica băţos: “Nu am publicat nici un volum la ICR cu care să-mi împodobesc bio-bibliografia. Nu am nevoie să apelez la această editură”.
Pe la jumătatea lunii iunie 2013, înainte de-a fi ejectat prin hotărîre parlamentară, Marga demisionează de la cîrma ICR. În mesajul de goodbye îşi recapitulează numirea în funcţie: “La 11 septembrie 2012, Senatul României m-a numit în funcția de președinte al Institutului Cultural Român. (…) Am acceptat numirea și am trimis declarația de intenții (vezi Andrei Marga, Cultură, democrație, modernizare, ICR, București, 2013, pp. 99-104)”. Deci volumul care n-a fost publicat la ICR există totuşi?
Politrucul în derivă ne asigură, vreo cîteva fraze mai apoi, că activitatea lui recentă a fost imortalizată şi în altă carte: “Documentele acțiunii la ICR constituie un nou volum (cu titlul Alocuțiuni, reacții, documente, 2013), în succesiunea celui evocat”. Culmea mistificării politice este să-ţi renegi public apariţia cărţii, pentru a o flutura arogant două luni mai tîrziu, împreună cu încă una din aceeaşi speţă. Şi, în timp ce faci toate astea, să-i previi grijuliu pe oamenii din jurul tău: “în România se minte vîrtos și se deformează copios vorbele și faptele”. Cretanul Marga atrage atenţia că toţi cretanii sînt mincinoşi.
Laszlo Alexandru 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.