Pe la începutul lunii martie 2013, în contextul unei polemici mai ample cu Andrei Pleşu, care-i imputa folosirea banilor publici pentru editarea propriilor cărţi, Andrei Marga replica băţos: “Nu am publicat nici un volum la ICR cu care să-mi împodobesc bio-bibliografia. Nu am nevoie să apelez la această editură”.
Pe la jumătatea lunii iunie 2013, înainte de-a fi ejectat prin hotărîre parlamentară, Marga demisionează de la cîrma ICR. În mesajul de goodbye îşi recapitulează numirea în funcţie: “La 11 septembrie 2012, Senatul României m-a numit în funcția de președinte al Institutului Cultural Român. (…) Am acceptat numirea și am trimis declarația de intenții (vezi Andrei Marga, Cultură, democrație, modernizare, ICR, București, 2013, pp. 99-104)”. Deci volumul care n-a fost publicat la ICR există totuşi?
Politrucul în derivă ne asigură, vreo cîteva fraze mai apoi, că activitatea lui recentă a fost imortalizată şi în altă carte: “Documentele acțiunii la ICR constituie un nou volum (cu titlul Alocuțiuni, reacții, documente, 2013), în succesiunea celui evocat”. Culmea mistificării politice este să-ţi renegi public apariţia cărţii, pentru a o flutura arogant două luni mai tîrziu, împreună cu încă una din aceeaşi speţă. Şi, în timp ce faci toate astea, să-i previi grijuliu pe oamenii din jurul tău: “în România se minte vîrtos și se deformează copios vorbele și faptele”. Cretanul Marga atrage atenţia că toţi cretanii sînt mincinoşi.
Laszlo Alexandru 
Sînt foarte utile precizările dumitale!
Am auzit că ar veni Zoe Petre în loc. Deja mi-e dor de Marga.
Cine a lucrat cu „personajul cretan” poate aprecia teribila „greutatea semnatica” a cuvintelor Dvs. Juste!
Pretuire,
M.