Despre Haos

Etichete

abisal, Andrea Camilleri, dialect, fratii Taviani, Haos, Luigi Pirandello, mitologie

Luigi Pirandello a adus pe scena literară fiinţa umană cu o personalitate dedublată, fragmentată, sub presiunea realităţii strivitoare. În scrisoarea adresată unui prieten, prozatorul se explicita într-un pasaj memorabil. “Eu aşadar sînt fiul Haosului; şi nu în mod alegoric, ci pe bună dreptate, fiindcă m-am născut aici, într-un sat care se află pe lîngă o pădure deasă, numită în formă dialectală Càvusu de către locuitorii din Girgenti, o transpunere în dialect pentru termenul grecesc vechi şi autentic Kàos.” (“Io dunque son figlio del Caos; e non allegoricamente, ma in giusta realtà, perché son nato in una nostra campagna, che trovasi presso ad un intricato bosco, denominato, in forma dialettale, Càvusu dagli abitanti di Girgenti, corruzione dialettale del genuino e antico vocabolo greco Kàos…”)

Această meditaţie a fost aşezată ca motto în fruntea minunatului film Kàos, realizat de fraţii Taviani prin ecranizarea a cinci povestiri pirandelliene. Viaţa aspră a sătenilor din sudul Italiei se intersectează cu aspectele abisale ale existenţei: traumele de neşters provocate de o crimă şi un viol, halucinaţiile şi nebunia, aviditatea, nostalgia copleşitoare după locurile copilăriei şi după mama moartă.

Citesc în aceste zile romanul scris de Andrea Camilleri despre Luigi Pirandello, Biografia del figlio cambiato. Născut pe exact aceleaşi meleaguri, creatorul comisarului Montalbano lămureşte geografia locală ce-a produs termenul dialectal. Gura de vărsare a unui rîu, care secase de multă vreme şi se umpluse de copaci mai deşi ca o pădure, era numită de localnici “u Càvusu” sau “u Càusu”. “Dar, în dialect sicilian, atît càvusu cît şi càusu înseamnă acelaşi lucru: nădragi. Şi tocmai ca o pereche de nădragi trebuia să-i apară în faţa ochilor, călătorului venit de pe mare, acel mic platou, aşa despicat în două de albia uscată, aridă, pietroasă care se afla în mijloc. (…) Într-o bună zi, unui funcţionar de la starea civilă i s-a părut că nu-i frumos să scrie în registrul de naşteri că un copil de ţăran s-a născut într-o pereche de nădragi şi-a schimbat acel vulgar ‘Càusu’ în ‘Caos’. Şi de-atunci s-a numit aşa locul acela: Caos.”

Între Pirandello (care a scufundat topologia în mitologie) şi Camilleri (care a diluat topologia în dialectologie) se despart două feluri de-a privi lumea. Devine explicabil de ce unul şi-a cîştigat faima obţinînd Premiul Nobel, iar celălalt şi-a cîştigat banii scriind filme cu comisari.