Etichete

, , , , , ,

Discuţia pe marginea apelului înaintat de Paul Goma, în data de 23 martie 2010, la Tribunalul Bucureşti era de aşteptat să îmbrace un caracter mai tehnic. Faptele contestate deveniseră deja notorii. În sprijinul reclamaţiei că ar fi fost denigrat, apelantul trebuia să demonstreze un număr de aspecte precise: existenţa faptei ilicite, prejudiciul suferit, legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, vinovăţia persoanei care a produs prejudiciul.

După cum am subliniat în Întîmpinarea formulată către Tribunalul Bucureşti în data de 21 iunie 2010, fapta ilicită invocată de reclamant nu există! Nici o instanţă n-a stabilit că disocierile ştiinţifice împotriva unui maldăr de ipoteze hazardate formulate de un eseist incompetent, ar constitui o acţiune ilegală. Opiniile antisemite lansate de Paul Goma au fost criticate de numeroşi intelectuali români. Ele au fost penalizate în Raportul Final întocmit de Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului în România, care a activat sub coordonarea premiatului Nobel Elie Wiesel şi sub auspiciile Preşedinţiei României. Rejectarea publică a unor afirmaţii neştiinţifice şi ofensatoare nu constituie nicidecum o “faptă ilicită”, ci se înscrie în perimetrul libertăţii de expresie, prevăzute de Articolului 10, alin. 1 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale. Prin apelul formulat la tribunal, fostul apărător al drepturilor omului îi solicita de fapt instanţei să îngrădească drepturile cetăţeneşti ale adversarilor săi de (ne)gîndire.

Anunțuri