Etichete

, , , , , ,

Rózsi s-a născut întîmplător, după ce Simon Berla a primit o scurtă permisie de pe front, în primul război mondial. Mama ei o trata cu asprime şi avea grijă să-i amintească mereu: “Tu eşti un accident”. Fata a dezvoltat o fire dură. “Era o fiinţă corectă, inteligentă, împăciuitoare, cu o personalitate puternică, în contrast cu starea ei de sănătate şubredă. Avea o energie şi dorinţă de viaţă de invidiat. Foarte directă şi consecventă, încăpăţînată, dar nu la nesfîrşit. Cumpătată, dar curajoasă în toate, realistă, cu picioarele pe pămînt, arareori visătoare.” A fost arestată, bătută la Siguranţă şi condamnată la 3 săptămîni de detenţie, pentru că a participat la manifestaţia de 1 Mai în 1933. Cu ce impresii a ieşit de după gratii? O mărturiseşte într-o scrisoare către sora sa Mariska: “Un lucru e sigur: aici am primit o dovadă că gîndirea mea este corectă. Ei au vrut să mă slăbească, dar de fapt mai mult m-au întărit. Sîngele meu tînăr fierbe în mine”.

A schimbat, ca vînzătoare de magazin, mai multe locuri de muncă, pentru a-i evita pe patronii care îi făceau avansuri. Într-o seară de bal, s-a ciocnit pe ringul de dans cu un tinerel care o mai enervase deja, în aceeaşi zi, cu insistenţele. Din vorbă în vorbă, cei doi “au descoperit că proveneau din acelaşi mediu familial, din părinţi evrei foarte religioşi şi cu mulţi copii, muncitori, dar foarte săraci, că amîndoi aveau acelaşi ideal – dreptatea socială – şi mai credeau că pot contribui la schimbarea vieţii oamenilor într-una mai corectă şi mai bună. Asta i-a apropiat şi mai mult”. Rózsi s-a măritat aşadar cu Ernő Klein, care mai apoi s-a calificat ca tîmplar în atelierul tatălui său. Din păcate tînăra femeie avea o sănătate fragilă, care nu s-a remediat după numeroasele internări la spital. Slăbise la doar 40 de kilograme şi, în timpul unei operaţii, s-a constatat că avea probleme cu intestinele. O complicaţie la plămîni i-a pus viaţa în pericol. Cheltuielile mari cu îngrijirile medicale şi lipsa unui salariu în casă au redus noua familie la un trai sărăcăcios.

După Dictatul de la Viena, cei doi se refugiază în Sud, la o soră a lui Ernő. “Mă cunoşti, m-am hotărît şi am pornit la drum şi acum sînt locuitoare a capitalei Bucureşti. Nici pe departe nu e cum am sperat. E o catastrofă din toate punctele de vedere. Evreimea din România este într-un mare pericol. Noi legi antievreieşti ne fac viaţa aproape imposibilă. Sînt diferite persecuţii făcute de mişcarea legionară. Îngrijorarea în comunitatea noastră e mare. Ştim că nici la Cluj nu e mai bine, dar crezi că l-aş putea părăsi pe soţul meu, care nu mai vrea să se întoarcă?” Legile rasiale îi lasă pe drumuri, în imposibilitatea de a-şi găsi un loc de muncă. Sfătuiţi de nişte prieteni, pleacă la Vatra Dornei, de unde sînt arestaţi şi deportaţi în Transnistria, împreună cu alte mii de evrei.

Anunțuri