Nici calculele privind viaţa în Israel nu s-au împlinit. Lea a fost aşteptată la debarcare de fraţii Mariska şi Jenő, ambii cu o situaţie materială înfloritoare. Încă din prima seară a izbucnit scandalul, fiindcă noua venită nu se dovedea suficient de docilă în faţa autorităţii agresive. Cina de bun-venit a fost întreruptă de indignarea gazdei, care pur şi simplu a dat-o afară. “Noi ştim ce e mai bine pentru voi! strigă Mariska, iritată de insistenţele surorii sale mai mici. Abia ai sosit şi mă şi contrazici pe mine? Planificasem de mult ceea ce trebuie să faci! a continuat Mariska, apoi brusc a sărit de pe scaun urlînd. Cina s-a terminat! Jenő, puteţi pleca acasă! Pentru Lea nu am loc înăuntru, doar fetiţa poate dormi în casă.”
În preajma vilei cu patru camere, terasă, baie şi bucătărie, undeva prin fundul curţii, Lea a trebuit să doarmă în debaraua de lemne, pe un pat de campanie. După o vreme a fost acceptată în curtea fratelui ei, Jenő, într-un depozit de fier vechi, plin de şoareci şi alte jivine. Fetiţa i-a fost luată de Mariska, spre a fi crescută în casă. S-a nimerit să fie o perioadă de intensă criză economică, aşa că Lea şi-a găsit cu greu un loc de muncă: “lucrează într-o spălătorie automatizată, unde împreună cu alte fete pune la uscat şi sortează rufele. Nu prea rezistă la muncă. Salariul e mic, insuficient pentru a trăi ca la Cluj, cînd aveau tipografia. Asta o face şi mai nervoasă, vorbeşte urît şi vulgar. Mănîncă puţin, fumează foarte mult”. Antipatia dintre fraţii din Israel şi sora nou-venită ia amploare, pe zi ce trece, se transformă într-o duşmănie cumplită, pe viaţă şi pe moarte. Femeia e lipsită de mijloace materiale pentru a-şi creşte fetiţa, rămasă în grija surorii Mariska. În schimb mama e împiedicată constant să-şi vadă copilul, e tolerată ca o slugă, în scurte vizite, în cursul cărora e batjocorită şi insultată. Nici veştile de la Cluj, legate de infidelitatea soţului mult iubit, nu sînt în măsură s-o ajute psihologic. Atunci a avut prima tentativă de sinucidere. “Într-o zi, în urma unei certe vehemente cu fraţii, răpusă de durerea separării de fiica şi soţul ei, Lea s-a dus în dormitor, a rupt fîşii un cearşaf de care a legat lănţişorul de aur şi s-a spînzurat. Alertaţi de zgomotul scaunului răsturnat, Manó şi Jenő au fugit în cameră, ajungînd destul de repede ca să-şi poată salva sora…”
Laszlo Alexandru 