Etichete
aniversare, antisemitism, minciuna, Paul Goma, Viorel Ilisoi, ziarist
Fostul ziarist al lui Dan Voiculescu, ajuns în prezent luptător cu vorba pe internet, îşi aminteşte că tocmai a fost, în ziua de 2 octombrie, aniversarea lui Paul Goma. Aşa că-i arde un omagiu de protest. Sau un protest omagial, că tot aia-i.
Faptul că Viorel Ilişoi ne asigură, la prăznuire, de talentul lui Goma nu-i în măsură să-mi tulbure siesta. Cu vreo 20 de ani mai devreme, folosind ce-i drept şi instrumentele criticului literar pe parcursul demonstraţiei, m-am străduit să arăt cam aceleaşi lucruri prin revistele culturale din România. Dar cînd Viorel Ilişoi abordează tema antisemitismului prezent în scrierile recente ale beletristului, urechile mele se ciulesc în mod reflex. “Cum, Paul Goma a scris Din Calidor? Și Arta refugii? Și Ostinato? Ah! Atunci e antisemit!”
Meştere, vezi că nu erau în chestie titlurile înşirate de matale, pe tema de-ai atacat-o. În schimb presa din ţară şi specialiştii de-afară au vuit, cu numeroase argumente şi citate, despre antisemitismul frapant din Săptămîna Roşie 28 iunie – 3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii. Dacă simţi nevoia unor pasaje elocvente, le găseşti la tot pasul pe blogul meu, pe site-ul meu, în revista mea şi în cărţile mele. Ba mai mult. Se-aude că atît judecătoria, cît şi tribunalul au fost de aceeaşi părere cu exegeţii scandalizaţi de aberaţiile lui Goma.
Ştiu că, la o aniversară, nu se cuvine să întinzi scheletul din dulap peste masa cetăţeanului sărbătorit. Dar poţi, eventual, să nu-ţi consideri cititorii mai neghiobi decît ar fi decent.
Laszlo Alexandru 
asa a zis (n’am apucat sa citesc)?
rusine din partea lui, altfel un ziarist adevarat, nu ziarizd!
altfel, dom’ goma cre’ ca duce cu el pacatele batrinetzilor, pe linga crucea „pacatelor” tineretzilor, in care pisalogeala caracteristica este asociata cu „ghinionul” de avea o familie multietnica, in sensul asta imi amintesc reprosurile aruncate la suparare de socru’meu, romun verde, de dimbovitza, fie’i memoria vecinic vie, pe adresa soacra’mii, unguroaica la fel de verde (si „piinea lui dumnezeu”, saraca!), care mereu se intorceau invariabil la carnea cruda de supt șeaua ancestrala
Cu menţiunile că:
1) Goma nu-i persoană privată, ca socrul comentatorului, ci e scriitor. Se pretinde conştiinţă publică.
2) Afirmaţiile tembel-antisemite sînt făcute de P.G. nu la glumă sau la mînie, din întîmplare, ci sînt propagate în lucrări scrise, reeditate, şi sînt asumate cu toată patima.
3) Hachiţele personale ale unui scriitor nu scuză insulta adusă unor oameni sărmani şi nevinovaţi, care chiar au fost ucişi în Holocaustul acela.
4) Sub formă de întrebare. Ce ziarist adevărat e acela care poate lucra pentru Dan Voiculescu? Dar să aibă pretenţia că oferă exemple pozitive pentru ceilalţi??
aprob pozitiv, in ceea ce’l priveste pe d-l goma!
pe ilisoi, zic sa’l iertatzi, daca nu recidiveaza, pentru ca a lucrat la varan doar o scurta perioada de timp si nu tzin minte sa fi marsat pe politic, cu atit mai putzin pe politica patronului.
el era mai mult cu reportajele.
bune, dupa parerea mea neavizata!
daca avetzi timp si placere putetzi sa va aruncatzi privirile peste o parte a realizarilor video ale sus amintitului din perioadele „cotidianul” si „jurnalul varanului nazzionale”:
Nu exista sfinti intr-un razboi.
Daca un singur evreu ar fi fost ranit pentru ca este evreu tot ar fi fost prea mult. Daca un singur roman a fost ranit ca e roman, tot e prea mult. Discriminarea de rasa, sex, orientare sexuala, religie sau orice alta chestie asemanatoare e un lucru oribil, care a justificat de-a lungul istoriei unele din cele mai abominabile crime.
Dar in razboiul despre care scrie Goma nu au fost sfinti. Nu cred ca ce le-au facut romani evreilor in al doilea razboi mondial este justificabil in vre un fel. Si nici nu cred ca Goma incearca sa justifice ceva. Incearca ca de obicei sa spuna adevarul. Faptul ca adevarul ala nu e convenabil nici macar nu e ceva nou pentru Goma.
Din păcate, în cazul exterminării evreilor în Holocaust, Goma nu “încearcă ca de obicei” să spună adevărul. El preia pe ascuns propaganda mareşalului Antonescu. Întrucît evreii au provocat, românii i-au masacrat.
E nedemn să se discute în asemenea termeni insultători, în secolul XXI, moartea cîtorva sute de mii de oameni inocenţi.
Goma n-a spus nicăieri că ar aproba Holocaustul, iar cu fapta a dovedit ceea ce mulţi nu dovedesc decît cu vorba, tărie de caracter.
Eu ce-ar trebui să răspund la „ziaristul lui Voiculescu”?
Doar atât. http://www.viorelilisoi.ro/2013/10/sa-nu-ne-prindem-de-poanta-cu-laszlo.html
Pingback: Să nu ne prindem de poantă cu Laszlo Alexandru | TokNok România
Record de lectură pe blogul meu, în ultimele 24 de ore, după cum mă anunţă WordPress: “Your blog ‘Laszlo Alexandru’ appears to be getting more traffic than usual. 95 hourly views”. Un total de 585 accesări, dintre care Romania (461), France (19), United States (17), Germany (13), United Kingdom (11), Italy (8), Moldova (8), Thailand (7), Belgium (5), Canada (5), Ireland (5), Israel (5), Australia (2), Greece (2), Malaysia (2), Netherlands (1). Alte accesări necontorizate. Vă mulţumesc!
@ Mihai Bursesc. Să presupunem că mergeţi paşnic pe stradă. Apare o gaşcă de nemernici care vă răpesc şi vă omoară nevasta şi copilul. Dv. vă lamentaţi cu voce tare ce-aţi păţit. Apare un scriitor – conştiinţă a naţiei – care vă spune: nu-i adevărat. Nici n-aţi avut nevastă şi copil. Vreţi doar să obţineţi beneficii materiale de pe urma minciunilor pe care le debitaţi!
Iar la sfîrşit de tot vin eu să vă consolez, într-un comentariu pe blog. Scriitorul acela – conştiinţă a naţiei – n-a zis că aprobă uciderea nevestei şi copilului dv.
Locul firesc al răspunsului meu ar fi aici. Am încercat și eri, dar nu-mi apar comentariile. Cum e: asta să-l acuzi pe cineva și să nu-l lași să răspundă?
* ieri
După cum observaţi, comentariile dv. sînt bine mersi pe blogul meu. Explicaţia e mai puţin tenebroasă decît vă imaginaţi. Sistemul WordPress a fost surprins de avalanşa reacţiilor dv. şi – protejîndu-se – v-a aruncat automat în spam. V-am pescuit eu de-acolo şi v-am scos la lumină.
Așa trebuie.
oi, vei, inca un antisemit… nu e ciudat ca tocmai caracterele cele mai greu de frant dintre romanii ultimului veac sunt etichetate ca „antisemite” si trecute „in dulap”, la categoria „schelete”? Detinuti politici care nu s-au dezis de Hristos nici sub tortura, luptatori anticomunisti ucisi pentru credinta si pentru dragostea de tara – cum de au primit, toti, acelasi abtibild – „antisemit”? Pentru ca nu cumva sa-i avem de model si ne indreptam spinarile de romani carora ni s-a dus vestea pentru slugarnicie si oportunism? Dovada „antisemitismul romanesc” este componenta CC in anii consecutivi celui de-al doilea razboi mondial – din 33 de membri, 30 erau evrei, nu? Sau mintim?
…dar și dacă ar fi fost așa… nu trebuie să o spunem. Nu e frumos!
@ Adriana Brăescu. Unul din locurile comune ale explicaţiilor antisemite este că evreii au fost exterminaţi, în anii ‘40, prin politica mareşalului Antonescu, DEOARECE au intrat în C.C. al P.C.R., în anii ‘50. Oare de ce nu-mi spuneţi nimic nou? De parcă poate fi răsturnată cronologia… De parcă militantismul comunist merita să fie pedepsit, de politica statală a unui dictator, prin exterminarea unei categorii de populaţie.
Ah, da, mai e şi celălalt refren. Toţi antisemiţii români au fost bărbaţi demni, culţi şi inteligenţi. Ei au suferit mult şi, cînd mergeau în vizită, pupau mîna la doamne.
incercati sa nu-mi rastalmaciti mesajul… fiti impartial si, daca tot aveti menirea sa-i judecati pe ceilalti, macar faceti-o cu drepata masura… si cu aceeasi pentru toti… nu-mi povestiti despre „exterminarea” evreilor in Romania, pentru ca stiti foarte bine ca nu este vorba de asa ceva. Genocid a fost in toata Europa, si nu numai impotriva evreilor. Cativa barbati din familia mamei mele au fost dusi in lagar in Magadan, de unde s-au intors dupa 50 de ani, ca sa moara… Si nu am auzit pe nimeni cerand socoteala pentru ce li s-a intamplat… sau despagubiri pentru ca li s-a luat tot, iar pamanturile lor au ramas „autoritatilor| transnistrene…
Niciun act de violenta al unui om impotriva altuia nu are scuza sau justificare, dar trebuie facuta dreptate… ca sa nu mai mintim…
Detinutii politici care nu s-au dezis de Hristos nici sub tortura, luptatori anticomunisti ucisi pentru credinta si pentru dragostea de tara au fost supuşi unor simulacre de procese şi apoi unor torturi inimaginabile după instaurarea comunismului. Dar abţibildul de antisemit nu l-au primit, ci şi l-au aplicat singuri, mare parte din ei, prin aderarea ferventă la o ideologie antisemită, legionarismul, care nu se sfia să se declare ca atare. Prin acţiunile directe şi luările de poziţie în presă sau public ale acestora din urmă, a fost posibil ca sute de mii de evrei şi ţigani (care n-aveau nimic cu comunismul) să fie scoşi cu forţa din case şi duşi, fără măcar un simulacru de proces, la deportare şi moarte.
Iar torturile suferite în închisorile comuniste nu justifică şi nu îi absolvă de crimele sau apologia crimei, de care acea parte a deţinuţilor politici s-au făcut vinovaţi în anii 30-40. Între altele, deoarece faptele lor au precedat torturile suferite de la comunişti.
@ Adriana Brăescu. Constat că sînteţi o negaţionistă clasică a Holocaustului: 1) prin contestare directă (“nu-mi povestiţi despre ‘exterminarea’ evreilor în România, pentru că ştiţi foarte bine că nu este vorba de aşa ceva”); 2) prin relativizare (“a fost în toată Europa, şi nu numai împotriva evreilor”). Cercetările specialiştilor şi amintirile supravieţuitorilor vă contrazic afirmaţiile suficiente.
Mai afirmaţi şi că membri ai familiei dv. au fost duşi în lagăr în Magadan. Psihologia de aparţinător la o familie de deportaţi ar trebui să vă îndemne la o minimă empatie faţă de categoria mai generală a victimelor. Întrucît n-o aveţi ci, dimpotrivă, agresaţi prin cuvintele dv. memoria altor victime ale exterminărilor, nu pot conchide decît că sînteţi fie o impostoare, fie o nesimţitoare. În oricare din aceste ipostaze, rubrica de comentarii a blogului meu vă va fi inaccesibilă de-acum înainte.
RAPORTUL Comisiei Internationale privind Studierea Holocaustului in Romania –
REZUMAT EXECUTIV
(…) Un procent semnificativ al comunităţii evreieşti din România a fost distrus în perioada celui de-al doilea război mondial. Deportarea şi uciderea sistematică au fost aplicate evreilor din Basarabia, Bucovina şi judeţul Dorohoi. Transnistria, partea din Ucraina ocupată aflată sub administraţie românească, a fost folosită ca un imens spaţiu pentru uciderea evreilor. Comisia concluzionează, împreună cu marea majoritate a cercetătorilor de bună credinţă ai acestui domeniu, că autorităţile române poartă responabilitatea principală, atât pentru planificarea cât şi pentru aplicarea Holocaustului. Aceasta include deportarea şi exterminarea sistematică a majorităţii evreilor din Basarabia şi Bucovina, precum şi a unor evrei din alte zone ale României, în Transnistria; omorârea în masă a evreilor români şi a celor locali în Transnistria; execuţiile masive ale evreilor din timpul pogromului de la Iaşi; discriminarea şi degradarea sistematică aplicată tuturor evreilor români în timpul administraţiei antonesciene – inclusiv exproprierea bunurilor, concedierea de la locurile de muncă, evacuarea forţată din zonele rurale şi concentrarea în capitalele de judeţ şi în lagăre şi utilizarea masivă a bărbaţilor de origine evreiască drept mână de lucru forţată sub aceeaşi administraţie. Evreii au fost supuşi degradării pentru simplul motiv că erau evrei, au pierdut protecţia statului şi au devenit victimele lui. O parte a populaţiei Rroma din România a fost de asemenea supusă deportării si morţii în Transnistria.
Numărul victimelor
Numărul evreilor români şi al evreilor din teritoriile aflate sub administraţie românească ucişi în timpul Holocaustului nu a putut fi stabilit cu precizie absolută. Totuşi, Comisia concluzionează că între 280.000 şi 380.000 de evrei români şi ucrainieni au fost omorâţi sau au murit în timpul Holocaustului în România şi în teritoriile aflate sub controlul său. Un număr adiţional de 135.000 de evrei români care trăiau sub control maghiar în Transilvania de Nord au pierit la rândul lor în Holocaust, la fel ca şi alţi aproximativ 5.000 de evrei români din alte ţări. Referindu-se la România, Raul Hilberg a concluzionat că „nici o ţară, în afara Germaniei, nu s-a implicat în masacrarea evreilor la o asemenea scară.” (…)
Dă clic pentru a accesa 6101_ro.pdf
Pingback: Viorel Ilișoi către Laszlo Alexandru: “Antisemitismul e folosit ca pretext pentru ostracizarea scriitorului Paul Goma” | Ziaristi Online