Etichete
"Jurnalul literar", blog, Sare-n ochi, Tribuna, Victor Lungu
Pe vremea cînd colaboram cu articole polemice la Jurnalul literar din capitală, începînd cu 1997, m-am gîndit să dau un nume acestor eforturi perseverente. Mi-am stors mintea să găsesc o denumire scurtă şi corozivă, potrivită pentru o efigie, dar totodată amuzantă şi polisemantică, un joc de cuvinte cu vreo cîteva deschideri. I-am zis rubricii “Sare-n ochi”. În 2003, pe fundalul alunecării lui Paul Goma spre extrema dreaptă cot la cot cu amicii săi, printre care şi Nicolae Florescu, m-am văzut obligat să-mi încetez colaborarea la revista bucureşteană. Însă o fericită întîmplare mi-a scos în drum revista Tribuna, începînd cu ianuarie 2005. Am fost pus în situaţia de a-mi boteza rubrica polemică bilunară, pe care o susţin şi azi acolo. N-am ezitat să folosesc aceeaşi titulatură “Sare-n ochi”, ce fusese întreruptă forţat dincolo.
Observ în aceste zile că jurnalistul Victor Lungu de la Cluj a publicat în serial, pe blogul său denumit “Sareinochi”, anchetele foarte minuţioase pe care le-a desfăşurat odinioară în jurul evenimentelor din decembrie 1989. Ele au fost tipărite şi pe hîrtie, în două volume de referinţă, sub semnătura a doi autori (Tit-Liviu Domşa şi Victor Eugen Mihai Lungu, “Împuşcaţi-i că nu-s oameni!”, vol. 1, Fundaţia Academia Civică, Cluj, 1998; respectiv Tit-Liviu Domşa şi Victor Eugen Mihai Lungu, Teroriştii, vol. 2, Fundaţia Academia Civică, Cluj, 1999).
Îi mulţumesc lui Victor Lungu pentru că citează declaraţiile mele de martor pe marginea revoluţiei, aşa cum s-a petrecut ea la Cluj. Dar nu-i mulţumesc pentru că a preluat pe şest numele rubricii mele (din Jurnalul literar, din Tribuna) şi l-a cocoţat peste blogul său.