Acum doi ani a izbucnit scandalul cu Nicolae Breban, care şoptise diverse trufandale despre Goma în urechile Securităţii. Opinia publică era curioasă ce părere au confraţii lui Grobei. Atunci a ieşit în faţă măreţul prozator Ioan Groşan şi l-a apărat cu întreaga sa legitimitate: autorul lui Don Juan e băiat finuţ şi “voia să-i facă un bine lui Paul Goma”. Nici nu se pune problema ca Breban să fie vinovat! De unde ştia omul cu Caravana cinematografică treaba asta? Cum, de unde? Păi abia ce fusese şi el dezvăluit că prestase cirip-cirip la oculta instituţie. Sub forma asta se respectau exigenţele deontologice ale jurnalismului din România. Dacă ai de dezbătut o problemă importantă, adu, dom’le, specialistul în domeniu. De pildă cînd vrei să clarifici dacă a fost sau n-a fost careva turnător la Securitate, cel mai indicat e să chemi alt turnător în faţa microfoanelor, ca să-şi dea cu părerea.
M-am frecat la ochi în zilele astea văzînd trecutul repetat. Criticul literar Bogdan Creţu pusese un umăr vîrtos, alături de Daniel Cristea-Enache în frunte cu Eugen Simion, la premierea literară a fostului colaborator al Securităţii, Ioan Es. Pop. Iar acuma se tipăreşte cartea lui Gabriel Andreescu, unde ni se spune că scriitorii dalmaţieni au fost fiinţe sensibile, care au vrut binele semenilor lor. Cine sare iute cu recenzia să ne comunice că-s Probleme delicate? Aţi ghicit: ieşeanul Creţu. El ştie prea bine – şi ne explică la toţi – că darea în vileag a turnătorilor e datorată în special carnasierilor ce urmăresc linşajul mediatic, autorilor orgolioşi ce vor să facă un gol cît mai amplu în jurul lor bla-bla-bla. Bine c-a aflat opinia publică părerea lui Creţu. Azi-mîine îl cheamă iar Eugen Simion la o jurizare mică.