Etichete
amenintari, lansare de carte, mahala, Mircea Arman, scandal, Tribuna
Aud că ieri, la Cluj, lansările de carte au căpătat o nouă dimensiune intelectuală, de un subtil rafinament al dezbaterilor. În timp ce Cornel Nistorescu şi Andrei Marga îşi prezentau cîte un volum recent apărut, la Librăria Book Corner, în discuţie a apărut şi Mircea Arman, menajerul revistei Tribuna. Mai întîi el şi-a exprimat inteligenta opinie că fiecare ziarist care scrie lucruri imprecise ar trebui “să meargă la puşcărie, acolo unde îi este locul”. Patronul editurii Compania, Petru Romoşan – cu un trecut furtunos în culisele de idei ale culturii române – i-a ţinut hangul. În schimb alţii, printre care ziaristul Mihai Şoica, au fost de altă părere.
În această etapă a workshop-ului, sufletul gazetei culturale a izbucnit în injurii şi ameninţări împotriva jurnalistului: “Îţi arăt eu, eu fac culturism, am făcut box, ce ai putut scrie de mine, minciuni.Te aştept când ieşi”, “îţi sparg fălcile”. Ulterior s-a fălit cu forţa sa fizică invidiabilă: “ridic 180 de kilograme”.
Probabil că Heidegger ar fi fost mîndru să-l audă pe consilierul traducătorului său pe româneşte. Nu ştiu de ce scriitori ca Alexandru Vlad ori Vasile Gogea au simţit nevoia de-a legitima cu prezenţa lor asemenea şuste de bodegă mică, rău famată. Pesemne pîndeau ziua cînd Clujul va fi proclamat capitală culturală europeană.
Laszlo Alexandru 
M.A. este un biet caz patologic. Nu presa sau internetul îi vor rezolva problema, ci medicina de specialitate.
Problema noastră, a societăţii este sistemul care subordonează o revistă de cultură consiliului judeţean,un organism politic şi nicidecum cultural.
În 89 cultura a scăpat de sub controlul partidului pentru ca să revină după cîţiva ani în aceeaşi situaţie, adică sub controlul partidelor. Dacă înainte de 89 cenzura era doar politică, acum ea este atît politică cît şi economică.
Această problemă nu va fi rezolvată prin relatări ale momentelor mai mult sau mai puţin semnificative din viaţa lui M.A. sau a altora ca el.
Aştept de mult o iniţiativă de depolitizare a culturii.
Aştept în continuare.
Prietene L.A., nu toţi oamenii care intră într-o farmacie sunt bolnavi!
Prietene Vasile Gogea, un adevărat scriitor simbolizează ceva chiar şi atunci cînd tace (vezi cazul Blaga în anii ‘50). Şi apoi sînt ceilalţi, care decid că ei nu vor să simbolizeze nimic. Fiecare om alege categoria unde se simte bine.