Etichete
amintiri, colaborator Securitate, comunism, recrutare, turnatori
Înfuleca de zor clefăind şi, între două sorbituri din pahar, îmi plasa detalii pe care le ascultam îngheţat. Eu sînt ofiţerul de Securitate al facultăţii de filologie, sînt responsabil pentru tot ce se întîmplă. Să vezi cum vin profesorii tăi la mine, să-mi ceară diverse favoruri. Am dosarele voastre, ale tuturor de-acolo. Şi într-al tău scrie o grămadă de lucruri. M-am uitat la poză înainte de întîlnire ca să te cunosc. E muncă grea, sînt oameni mulţi care-şi fac de cap, dar o scot eu la capăt. Uite ce e. Am nevoie de nişte ajutoare. Mai ales la secţia maghiară. Eu sînt mare iubitor de cultură maghiară. Ştiu poezii de ăla, de Petöfi Sándor. Şi de ălălalt, cum îi zice? Ady Endre. Vrei să-ţi zic ceva versuri pe ungureşte? Nu, mai bine nu. Păi cum aşa? N-are rost, eu mi-am făcut toate studiile pe româneşte, nu te-aş putea verifica dacă le zici corect. Hm, bine.
Şi, cum îţi ziceam, mi-ar trebui cineva care să-mi spună ce mai e pe la maghiară. Mde, aici chiar că n-ai nimerit-o: eu studiez la română, abia dacă-i ştiu din vedere pe colegii de dincolo. Da’ vă salutaţi în pauză, nu? Doar atît; în rest fiecare îşi vede de treburile lui. Şi îi ştii cum îi cheamă? Destul de vag, pe unii după numele mic, dar nu vorbim, că ei au alt program, n-avem cursuri împreună. Şi nu vă întîlniţi după şcoală? Absolut deloc: de fapt eu nu ies niciodată, mai mult stau să citesc. Şi te-ai putea apropia de ei? Păi dacă îţi spun că nu-i cunosc. Dar nu participi la cercuri ştiinţifice de-ale lor? Eu citesc doar pe româneşte şi pe nişte limbi occidentale: italiană, franceză, mai fac spaniolă şi portugheză. Maghiara n-am învăţat-o la şcoală aşa că n-are rost să umblu la activităţile lor. Şi la cenaclul “Ellenpontok” n-ai fost? Nu, ce-i asta, n-am auzit niciodată; eu merg la cercul de critică literară al soţilor Petrescu, am prezentat şi cîteva lucrări acolo. Lasă asta! E un cenaclu ilegal, unde se-adună ei să vorbească diverse treburi. Zău? interesant… Să nu-mi spui că n-ai auzit de Szöcs Géza. Nu, cine-i ăsta? Un poet de-aici, de prin Cluj. Acum aud prima dată de el. Şi vezi că ăştia scot şi o revistă secretă la cenaclul lor, tot “Ellenpontok” îi zice. Da? ce chestie! habar n-am. Ţi-am zis că eu nu citesc pe ungureşte.
Laszlo Alexandru 
Domnule Laszlo Alexandru,
imi datzi voie sa va spun ca relatarile domniei voastre sint din ce in ce mai palpitante?
acuma, spre batranetzuri, incepe sa’mi para rau ca n’am avut macar atata „chemare”, daca preocupare n’am avut deloc (pina am dat de nebunia asta cu blogurile, care trece si ea, cum trece si lumea pe facebook – o granitza pe care mi’am jurat sa nu o /mai/ trec), cit a avut si probabil mai are grosan, teribilul turnator arsamator
Sint obligat de o tableta android de androgin misogina sa fac bucatzi din ceea ce as vrea sa va scriu, dar asta nu ma impiedica sa continuu pe linia grosan, nu a turnatorului grosan, cu relatarea ultimei incercari timide de racolare de dinainte de rebolutzion, care avea legatura ca nuca’n perete cu ungurii, in sensul ca avind eu un nume semiunguresc, cu un „k” de la kilometru, am fost intotdeauna banuit a fi un „bozgor” vopsit infiltrat in solidele colectivitatzi ramanesti, am fost convocat intr’o buna zi friguroasa de noiembrie, ultimul bal, de catre tov director adjunct al institutziei unde’mi desfasuram activitatea, care, intamplator, zilele astea, asteapta sentintza la una din ultimele curtzi ale minunilor de apel,
fiind el condamnat deja, la vreo doua instantze anterioare, la cite sapte ani temnitza grea in lotul pantis, parca, desi, baet de gheneral de secu fiind, n’ar fi dat semne in mod „normal”, ceea ce nu exclude deloc sa ma amagesc, odata cu poporu din rindu caruia cu mindrie fac parte, pentru ca vad ca parlamentu lucreaza, cu succes, pentru ei, si, oricum, chiar daca pacaleala de zilele astea n’o sa reuseasca, noul cod penal al „reformatorului” basesc si al slugii sale mult prea plecate de acasa, la pdl, predoiu, are sa aiva grija tare de eventualele greseli de parcurs si de gresitzii din portofoglio, prinn reduceri masive de limite maxime ale pedepselor pentru coruptzie, si, deeeci, a termenelor de prescriptzie,
Daca nu pe hârtie, atunci la computer, daca nu acolo, atunci pe laptop, daca nici pe laptop, atunci pe tableta, cum o fi… numai istoria sa curga neantrerupt! Va citesc cu interes si cu placere.
gata, promit ca revin la cestiune!
deci, tov director adjunct marinescu, baiat de baiat cu ochi albastri, ma cheama sa ma intrebe ce parere am despre ungurii astia care arunca statua lu mihai viteazu in aer, in secuime!
si eu ce sa’i spun?
lasatzi, tov director, ca ii punem noi cu botu pe labe pe hungur-bunguri astia, si le punem opinca valaha pe
parlamentu lor de pagini ce maninca de supt saua calului carne de copii de tzitza!
i’am spus ceva la modu asta. ca eu recunosc nu am memoria domniei voastre, pentru a putea sa’l refuz delicat, mai apoi, cind a venit cu propunerea indecenta (banuiesc ca o fi fost la curent si cu tentativele anterioare), cum i’am refuzat si p’aia de la partid care tzineau sa ma faca „membru” chiar in ziua de sf neculai opzecisinoua, lucru care chiar ca era sa se lase cu umflaturi, daca nu venea rebolutzionul, pentru ca le crescuse in mod semnificativ nervozitatea, si era un afront sa refuzi sa te in-membrezi, dupa ce ei facusera toate pregatirile, formalitatzi, acte, alea-alea…
Gata!