Mărturii despre importanța lui Pirandello

Etichete

Anna Maria Scicolone, mărturii, Otilia Doroteea Borcia, Pirandello, Salvatore Picone

Anna Maria Scicolone, ziaristă

Agrigento, Italia

Pirandello: o punte între culturi, învățământ și teatru

Asociația Culturală “Uno, Nessuno e Centomila”, care își ia numele de la o carte a lui Luigi Pirandello, s-a născut dintr-o pasiune profundă pentru literatură, teatru și învățământ. Încă de la întemeierea sa, am avut onoarea s-o conduc în calitate de președinte, susținută de o implicare ce încă dinainte m-a îndemnat să devin coordonatoarea Concursului Internațional “Uno, Nessuno e Centomila”, inspirat de teatrul pirandellian și forța sa inovatoare, care stimulează în fiecare an elevii de pe toate continentele.

De-a lungul anilor, experiența concursului, care se bucură, printre altele, de colaborarea Ministerului Afacerilor Externe și al Cooperării Internaționale, a crescut în mod constant, devenind un punct de referință pentru profesorii pasionați de teatru și literatură. Fiecare ediție reprezintă o prețioasă ocazie de întâlniri, schimburi și experimentări creative, în măsură să contribuie la dialogul noilor generații cu moștenirea vie și palpitantă a lui Pirandello.

Pe parcursul acestei evoluții, am avut norocul să întâlnesc figuri extraordinare, ca profesorul Laszlo Alexandru. Încă de la primele noastre dialoguri, m-a impresionat mereu profunda lui dăruire pentru literatura italiană, cultivată încă din studiile despre Dante Alighieri, și iubirea lui sinceră pentru toată opera pirandelliană. O iubire care l-a îndemnat să înfrunte o provocare impunătoare: traducerea integrală a Nuvelelor pentru un an, făcând accesibilă această capodoperă și în România. Îmi amintesc plină de emoție când am primit în dar primele volume din traducerile sale: un gest de prietenie și stimă care azi, când toată lucrarea este încheiată, mă îndeamnă să exprim un elogiu sincer pentru munca lui extraordinară. O inițiativă uriașă, care a obținut și aprecierile Ministerului Afacerilor Externe italian, recunoscând în ea valoarea culturală și importanța difuzării literaturii noastre în lume.

În afara Concursului, asociația noastră a promovat inițiative colaterale de mare valoare formativă. Cursul de didactică teatrală despre Pirandello, recunoscut de Ministerul Educației italian și adresat doar profesorilor, oferă instrumente didactice inovatoare pentru a interpreta și a pune în scenă la școală textele marelui dramaturg. Colaborarea noastră cu Masterul de Scriere, organizat de Asociația “Strada degli Scrittori” (dedicat unor mari nume ale literaturii italiene ca Andrea Camilleri, Giuseppe Tomasi di Lampedusa, Leonardo Sciascia și Luigi Pirandello), în plus, a dat naștere unui laborator permanent, în care pratica de creație se împletește cu studiul aprofundat al textelor și explorarea tehnicilor narative. Un master care se bucură de colaborarea științifică din partea Accademia Treccani, l’Alta Formazione del Patrimonio culturale Treccani, printre cele mai prestigioase instituții culturale din Italia.

Gândindu-mă la Prof. Laszlo Alexandru, cred cu hotărâre, așadar, că anumite întâlniri nu sunt niciodată întâmplătoare. Se întâlnesc și se recunosc suflete asemănătoare, culturi și sensibilități ce merg dincolo de paginile scrise, întrucât țin de un sentiment comun, profund și autentic, în măsură să creeze legături destinate să dureze în timp și să dezvolte noi bune-practici pentru progresul unei culturi europene incluzive, plurale și în măsură să se îmbogățească din diferențe, să le transforme într-un patrimoniu inepuizabil de interpretări și teme de meditație și prilej de evoluție.

*

Conf. univ. dr. Otilia Doroteea Borcia

București

Forță intelectuală inepuizabilă

Pe Laszlo Alexandru îl cunosc de când eu aveam vârsta lui de azi, adică de acum douăzeci de ani, când participam în fiecare an, în luna octombrie, la Ziua Limbii Italiene, eveniment sărbătorit în întreaga lume de Institutele culturale ale țării care a dat omenirii cele mai frumoase monumente și opere de artă.

Am făcut atunci schimb de cărți, de gramatică și lexicologie – el scrisese deja două dicționare italian-român și român-italian – și peste ani am reușit să desființăm distanța fizică dintre orașele noastre – București și Cluj-Napoca – scriindu-ne mesaje legate de activitatea noastră de profesori, scriitori și traducători, în cele două limbi ale noastre de suflet, româna și italiana. L-am urmărit și l-am apreciat pentru forța sa inepuizabilă de a scrie și participa la conferințe naționale și internaționale, cu lucrări referitoare la operele unor scriitori italieni pe care le-a și tradus (Giovanni Papini, Dante viu, Umberto Eco, A spune cam același lucru. Experiențe de traducere) și ale altor autori (Romain Gary, Ai toată viața înainte, Raymond Queneau, Sîntem mereu prea buni cu femeile și Zazie în metrou), dar mai ales pentru volumele dedicate analizei textuale a capodoperei poetului Dante Alighieri, Lectura lui Dante – Infernul, Purgatoriul, Paradisul, lucrare filologică de referință, pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România.

Ar fi necesare multe pagini pentru a enumera studiile, eseurile și mai ales traducerile semnate de profesorul Laszlo Alexandru, o prezență vie și activă în mediul școlar (al concursurilor și olimpiadelor de limba italiană, la care a obținut numeroase atestate și premii), care au depășit granițele țării, pentru că de mai mulți ani „Il Professore” participă, împreună cu elevii săi de la Colegiul “George Barițiu” la concursul anual de la Agrigento, unde în afara spectacolelor de teatru, cu opere ale marelui scriitor sicilian, mai nou prezintă și filme!! Și aceasta pentru că a reușit, după o muncă istovitoare, să termine de tradus cele cincisprezece volume ale celebrelor Nuvele pentru un an, publicate la editura Ecou Transilvan.

“Statornic în statornicia sa” (pentru a-l cita pe autorul grec al primei mari Poetici, Aristotel), Laszlo Alexandru a explicat pe coperta a patra a fiecărui volum că ideea centrală a acestei opere fluviu este “de a construi o comedie / tragedie umană, din zeci de frânturi puse alături. Sentimentele omenești cele mai frecvente, iubirea, ura, dorința de avere, teama, zgârcenia, spaima de moarte, maternitatea, neliniștea măritișului, depresia vieții banale, răzbunarea neghioabă sunt transpuse în cele mai diferite decoruri din viața italiană modernă”. Următorul paragraf, pe aceeași copertă a patra, redă succint tematica volumului respectiv. Acest mod de a prezenta cartea, pe care a tradus-o cu mare acuratețe, pentru a nu trăda exactitatea nici a formei, nici a conținutului, conform principiului saussurian, este o adevărată lecție de cum trebuie făcută o lectură adevărată pentru a cunoaște ceea ce cartea respectivă transmite, nu numai din punctul de vedere al narațiunii propriu zise și al redării sentimentelor eroilor, dar și al naturii și obiceiurilor unde aceștia din urmă trăiesc, traducătorul devenind astfel un co-autor, un transmițător al elementelor de cultură și civilizație, de la un popor la altul. Și de această misiune colegul meu, profesorul, scriitorul și traducătorul Laszlo Alexandru s-a achitat cu devotament și măiestrie! Pentru aceasta îi păstrez cu apreciere și afecțiune cărțile dăruite, într-unul din cele mai importante rafturi ale bibiliotecii mele!

*

Salvatore Picone, ziarist

Custodele Casei Memoriale Sciascia, Racalmuto

Pirandello acasă la Sciascia

Exista mereu o fotografie a lui Luigi Pirandello în camerele unde scria Leonardo Sciascia, pe peretele biroului mic din Contrada Noce și pe masa de lucru din casa de la Palermo. Pirandello e mereu prezent și nu doar vizual, ci și în ideea de a scrie și a prezenta “lucrurile” Siciliei și, în general, ale existenței.

Scriitorul din Racalmuto, născut la douăzeci de kilometri de ținutul Caos, unde venise pe lume marele dramaturg agrigentin, a scrutat mereu relativismul adevărului și ambiguitatea identității, pe care le-a descoperit din tinerețe, când locuia în casa din Racalmuto, transformată de mai mulți ani deja într-un muzeu, deschis turiștilor și celor pasionați de cărțile Maestrului de la Regalpetra (numele pe care Sciascia l-a dat satului Racalmuto).

În camera dedicată Sicilienilor iese în evidență o pânză uriașă cu imaginea lui Pirandello. De aici nu lipsesc primele ediții din cărțile sale și traducerile. Printre acestea, operele lui Laszlo Alexandru care, vizitând casa-muzeu, etapă din “Strada degli Scrittori” (așa cum sunt alte locuri povestite în cartea Dalle parti di Leonardo Sciascia: fundația întemeiată de el, școala unde a predat, Circolo Unione, teatrul, grotele Fra Diego, Contrada Noce), a găsit aici două volume, completându-le apoi cu alte donații. Volume ce sunt consultate de studenții care se ocupă atât de Pirandello, cât și de Sciascia. Doi mari scriitori, ce se regăsesc în inima Siciliei sulfului, în casa aceasta unde Leonardo Sciascia a devenit scriitor, crescând în locurile pirandelliene și, cum a spus el însuși, cu traumele pirandelliene.

(În revista de cultură Steaua de la Cluj,

nr. 6/2025, p. 43-44)