Splendoarea unor nominalizări (1)

Etichete

colaborator Securitate, Nicolae Breban, nominalizare, Premiul Nobel, suspect, Uniunea Scriitorilor, Varujan Vosganian

Dintr-un comunicat de presă din zilele trecute aflăm că, în şedinţa sa din 24 ianuarie 2014, Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor a făcut o serie de propuneri pentru Premiul Nobel: Nicolae Breban, Mircea Cărtărescu, Norman Manea, Varujan Vosganian. Splendoarea acestor nominalizări merită reliefată în trecere.

Viaţa publică a fost agitată în ultimii ani de informaţia că CNSAS l-a trimis în judecată pe autorul Buneivestiri pentru activităţi de sprijinire a poliţiei politice comuniste. De fapt în august 2012 Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea şi a constatat prin sentinţa sa că Nicolae Breban a fost colaborator al Securităţii, deoarece “în mod evident (…) a adus atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor, recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată, prejudiciind grav statutul persoanelor urmărite”. În fulminantul editorial Cum ne asumăm prezentul (din România literară, nr. 18/2011), Nicolae Manolescu se dezlănţuia memorabil împotriva scriitorului: “E, se pare, mai simplu să arunci răul în spatele timpurilor decît să-ţi asumi răspunderea faptelor tale. Timpurile, tulburi sau nu, nu-l scutesc însă pe Nicolae Breban de laşităţile trecute şi nici de neonestitatea prezentă. (…) Nu-mi face nici o plăcere să dezvălui astfel de lucruri. M-a obligat scrisoarea lui Nicolae Breban, nedemnă de pana unui mare romancier, dar perfect ilustrativă pentru un om moralmente grav bolnav. Colegii lui din Consiliu şi eu însumi i-am întins o mînă după ce am luat cunoştinţă fără nici o bucurie de dosarul lui de la CNSAS. A socotit că e potrivit să scuipe pe mîna care îi fusese întinsă fără nici un gînd ascuns şi cu cele mai bune intenţii. De aici înainte, va rămîne singur, cu ruşinea lui.” Singurătatea ruşinoasă pe care i-o prevestea N. Manolescu lui N. Breban s-a materializat, la scurtă vreme, într-o nominalizare zgomotoasă.

În regulamentul de selectare a candidaţilor pentru prestigioasa recompensă, la capitolul “Who is eligible for the Nobel Prize in Literature?” scrie limpede: “No one can nominate himself or herself”. E bine de ştiut că Varujan Vosganian face parte din Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor, care tocmai l-a propus la Premiul Nobel pe… Varujan Vosganian. Să fie acesta un conflict de interese? Nu cred, fiindcă nu Varujan l-a selectat pe Vosganian, ci comitetul şi-a nominalizat prim-vicepreşedintele. Delicios artificiu. Întîmplător e vorba de aceeaşi persoană care, acum cîteva luni, era vizată de solicitarea procurorilor privind ridicarea imunităţii parlamentare: în calitate de ministru, ar fi subminat economia naţională. Senatul României l-a protejat deocamdată de mersul anchetei. Dar îşi închipuie oare cineva, cu capul pe umeri, că e viabilă candidatura internaţională a unui autor, pe care apasă o atît de gravă suspiciune penală? După miniştri şi parlamentari condamnaţi, ne zbatem să exportăm scriitori suspectaţi? Tristă originalitate.

Premiul Nobel pentru economia naţională

Etichete

demagogie, festival la Iasi, literatura, Mircea Cartarescu, Nobel, propaganda, Varujan Vosganian

La finalul Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere de la Iaşi ar fi “transpirat” o informaţie de senzaţie. “Propunerile României la Premiul Nobel pentru literatură” sînt Mircea Cărtărescu şi Varujan Vosganian.

Odată că “propunerile României” sună suficient de ambiguu pentru o manipulare şmecheră. Există diverse instituţii, organizaţii şi personalităţi care sînt invitate sau care au dreptul să formuleze propuneri legate de candidaturi. Toate recomandările trebuie să fie, obligatoriu, confidenţiale, altminteri sînt automat descalificate. Dar cum s-au închegat sugestiile convergente de candidaturi, din partea întregii Românii, în condiţii de discreţie asumată?

Apoi că Premiul Nobel pentru literatură s-a stabilit deja anul ăsta, din cîte ţin eu minte. Ce sens mai avea să se vină cu o “informaţie bombă” despre ceea ce n-a fost să fie? Omul Orbitor s-a mai fălit şi anul trecut că era să ia Nobelul la Stockholm, pe cînd la Bucureşti era linşat de televiziuni şi presă. De-atunci campania împotriva lui s-a domolit, autorul a aplicat sfatul clasic (“Mircea, fă-te că lucrezi”) şi nici Cărtărescu n-a emigrat, în semn de protest că n-a fost recompensat. Rămîne în joc Varujan, peste care vin val-vîrtej procurorii cu ancheta că a subminat economia naţională a României. Vajnicul politician obţine protecţia Senatului împotriva acţiunii legii, însă are nevoie de pampers pentru imaginea publică. Şi iată ce bună-i Cartea şoaptelor prin tîrgul Ieşilor! Aflăm că omul care – din zisele anchetatorilor – a deşelat economia ţării are şi talent literar. E ‘oţ, dar e de Nobel!

Domle, nici subminarea economiei naţionale nu mai e ce-a fost odinioară…