Un iepure şchiop: Gabriel Andreescu (3)

Etichete

disident, Gabriel Andreescu, Nicolae Breban, Securitate, Timpul, turnatori

Scriitorii care au cochetat cu penumbrele ceauşiste se transformă – sub pana fostului disident – în tigrii luptei pentru demnitate. “Dosarele unor cărturari – Ştefan Augustin Doinaş, Adrian Marino, Constantin Noica, Nicolae Balotă, printre alţii – sînt mărturie a tenacităţii de care au avut nevoie ca să învingă obstacolele din calea realizării profesionale. Paradoxal, nu am văzut documentat în nici un alt caz genul de înfruntare concretă cu autorităţile publice, o adevărată luptă corp la corp, cum s-a întîmplat la apariţia romanului Bunavestire. Este o simplă constatare. E de la sine înţeles, nu mă refer la categoria autorilor Paul Goma, Dorin Tudoran sau Dan Petrescu, care ‘au ieşit din sistem’ intrînd în disidenţă, punînd opera lor în slujba unor valori umane mai generale”.

Cîtă ciudăţenie de gîndire la acest arbitru al demnităţii sub ceauşism! El îndepărtează adevăratele modele de referinţă în domeniu, pentru a preamări duplicitatea. De parcă ne-ar povesti că racul, broasca şi o ştiucă sînt campioni la alergare, asta desigur dacă nu luăm în considerare antilopa.

Gabriel Andreescu are pesemne impresia că poate să deformeze, cu dezinvoltură, adevărurile cele mai frapante, să interpreteze în răspăr documentele fostei Securităţi, să dilueze tendenţios sentinţele judecătoreşti, să inocenteze imperturbabil complicităţile din trecut. N-are decît să se legene cu această iluzie. Totul e să nu se mire cînd lumea îi va plasa credibilitatea judecăţilor publice la nivelul unei cepe degerate.

Publicitate

Un iepure şchiop: Gabriel Andreescu (2)

Etichete

disident, Gabriel Andreescu, Nicolae Breban, Securitate, Timpul, turnatori

O luptă de răstălmăcire a faptelor a purtat Gabriel Andreescu, atunci cînd s-a vorbit despre colaborarea lui N. Breban cu Securitatea. Nu, nu şi nu! Aşa ceva e peste poate! Într-un serial întins pe trei episoade, în revista Timpul de la Iaşi, Andreescu ne povestea surescitat cum a puricat el, personal, arhivele şi n-a văzut nimic reprobabil. Şi totuşi Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii i-a solicitat instanţei, prin acţiunea din 01.04.2011, să pronunţe o hotărîre privitoare la N. Breban, în sensul aspectelor dezvăluite de documente. Atunci Andreescu, mare specialist în adevăruri oculte, s-a apucat să căineze lipsa de profesionalism a oamenilor ce voiau un strop de lumină: “Avînd în vedere disproporţia dintre cerinţele legii specifice şi ‘fapte’, este de-a dreptul ciudat că departamentul juridic al CNSAS a putut lansa un asemenea dosar”.

Au mai trecut cîteva luni şi iată că, în august 2012, se află că, prin decizia magistraţilor, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea CNSAS şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii, pentru Nicolae Breban. Ce noroc că, imediat mai apoi, se tipăreşte numărul pe septembrie al revistei Timpul din Iaşi! Astfel are şi infatigabilul Gabriel Andreescu unde să preamărească lupta lui Breban împotriva comunismului, pe fundalul “rezistenţei prin cultură”!

Un iepure şchiop: Gabriel Andreescu (1)

Etichete

Adrian Marino, disident, Gabriel Andreescu, Nicolae Balotă, Securitate, Timpul, turnatori

E siderant felul în care Gabriel Andreescu se zbate să alerge împotriva timpului. Abia ce se porniseră discuţiile despre colaborarea lui Nicolae Balotă cu Securitatea, şi fostul disident îi sărea în apărare, pe interminabile coloane de ziar, risipind vorbă lungă pentru a dilua culpa (vezi Timpul, nr. 3/martie 2012). Avea el de contestat esenţa informaţiei despre “Someşan”? Nu. Doar se străduia să umple de circumstanţe relativizante o realitate neplăcută.

La o similară manevră am asistat pe tema colaboraţionismului prestat odinioară de hermeneutul Marino. Jurnaliştii îl găsiseră prin arhivele Securităţii, sub numele de cod “Brătescu” şi “Bratosin”, cum se agita să informeze oficialităţile comuniste despre tensiunile din exil. G. Andreescu, el, citea însă aceleaşi arhive pentru a conchide că, în respectivele documente, a dibuit “eforturile dramatice ale lui Adrian Marino de a da un sens superior existenţei”. Mde, i se vor fi aburit ochelarii, de emoţie, fostului filosof al disidenţei.