Romanul Clujului (1)

Etichete

intelectual, Ovidiu Pecican, romancier, scriitor, ziarist

Ovidiu Pecican şi-a construit cu tenacitate, în ultimii ani, profilul unei personalităţi consistente. Activităţile lui s-au alternat între solitudinea camerei de scris şi reflectoarele agitaţiei publice. Etapa inaugurată după decembrie 1989 i-a oferit libertatea cuvîntului, pe care scriitorul a înhăţat-o cu ambele mîini, publicînd peste 50 de cărţi în două mari direcţii: literatura şi ştiinţele umaniste. Aici lucrurile au continuat să se diversifice, pentru că O. Pecican a exersat mai toate strategiile literare cu putinţă: proza scurtă, romanul, eseul, critica şi istoria literară, teatrul, ba chiar şi poezia. Pe linia publicaţiilor ştiinţifice, s-a ilustrat în comentarii de istorie şi istoriografie (specializările sale de suflet), medievistică, studii europene, minorităţi etc.

Impetuozitatea apariţiilor editoriale a fost însă depăşită de fervoarea ziaristului. Ovidiu Pecican susţine, în paralel, un evantai de rubrici permanente în presa lunară ori săptămînală românească, de n-ar fi de amintit decît aprecierile literare din Tribuna clujeană, comentariile istorice din Observatorul cultural bucureştean, polemicile şi dezbaterile filosofice din Timpul ieşean, reflecţiile politico-sociale din ediţia naţională a României libere etc. Pe lîngă publicaţiile unde activează sub mantia de colaborator, a contribuit la înfiinţarea unor instituţii culturale ca editura EFES, Caietele David Prodan, revistele Conversaţia, Provincia, E-Leonardo. Cuvîntul scris e concurat de ideile rostite la radio, în talkshow-ul Viaţa ca aventură şi altele. Imaginea i-a fost consolidată în calitate de amfitrion al unei cunoscute emisiuni culturale, transmise la TVR Cluj, NCN şi TVR 3 în peste 300 (trei sute) de ediții, care au plasat în centrul interesului scriitori, plasticieni, muzicieni, politologi, comentatori de actualitate, actori, regizori, filosofi, diverse personalităţi ale comunității clujene sau naţionale.

Publicitate

Scriitori cu bani

Etichete

bani, best seller, horror, literatura, scriitor, SF, succes, thriller, vampiri

Nu toţi mînuitorii de condei se zbat în penurie. Pe internet dau peste lista întocmită de revista Forbes, cu autorii care au încasat cele mai consistente venituri anuale. Poate că merită să poposim aici o clipă.

James Patterson a strîns 84 milioane de dolari din romane psihologic-detectiviste. Danielle Steel a agonisit 35 milioane de dolari scriind despre viaţa de familie. Stephen King a făcut 28 de milioane cu romanele horror şi SF. Janet Evanovich a devenit mai bogată cu 22 de milioane din poveştile thriller. Stephanie Meyer a greblat 21 de milioane pentru aventurile cu vampiri. Rick Riordan e fostul profesor de liceu care a ajuns la 21 de milioane reînviind mitologia greacă în America de azi. Dean Koontz a adunat 19 milioane din cocteilul său de horror, SF şi satiră. John Grisham a încasat 18 milioane din thrillerele despre organizaţii secrete şi conspiraţii. Jeff Kinney a făcut 17 milioane din diverse producţii de cărţi, benzi desenate şi jocuri video. Nicholas Sparks e mai fericit cu 16 milioane căpătate de pe urma romanelor romantice. Ken Follett zîmbeşte de la înălţimea celor 14 milioane primite pe dramatismele impregnate de thriller. Suzanne Collins a cîştigat 10 milioane pentru universurile SF plasate într-un decor postapocaliptic. J.K. Rowling s-a procopsit numai cu 5 milioane în ultima vreme, dar autoarea seriei Harry Potter are oricum o avere estimată la vreun miliard de dolari.

Condeierii cu pricina sînt, cu siguranţă, buni tehnicieni ai cuvîntului, mereu conectaţi la cerinţele pieţii. Pe lîngă abilităţile stilistice, manifestate în actul scrierii, vor fi avînd la dispoziţie şi solide compartimente de sondare a opiniei publice, echipe editoriale zeloase, promotori de răsunătoare campanii comerciale etc.

Nu pot să nu remarc, totuşi, că textierii de pe lista oamenilor de succes par a fi întors spatele realităţii cotidiene, pentru a se baricada, fiecare, în universurile compensatorii, unde îşi ademenesc cititorii. Evaziunea halucinogenă produce bani frumoşi. Portofelul dodoloţ elimină angoasa dată de sclavia comercială.

Despre lucrurile importante

Etichete

intelectual, politica, reflectie publica, scriitor

În agitaţia haotică a societăţii democratice, probabil că intelectualii s-au întrebat adesea care să fie raportarea lor adecvată la presiunea cotidiană. Dacă facem abstracţie de cei ce s-au refugiat în turnul de fildeş, linia de demarcaţie a trecut printre găştile politice. Unii s-au lăbărţat în căruţa puterii, alţii au bombardat fără cruţare din opoziţie. Cu ocazia alegerilor se reconfigura întregul spectru. S-au inventat pretexte nobile, doar pentru a se acoperi avantaje palpabile, de recoltat într-o tabără ori cealaltă.

Dar intelectualul ar trebui să fie cel mai liber membru al comunităţii. În clarviziunea orientării în funcţie de principii, militantismul lui s-ar cuveni să urmărească binele general. Iar acesta e de obţinut pe căi transparente, oneste. În loc să pîndeşti zilnic gîndurile sau gesturile sau faptele grupării adverse, iar apoi să le schimonoseşti, să le răstălmăceşti, ar fi mai simplu de radiografiat întregul spectru. Minciuna, impostura, incompetenţa, cruzimea, ticăloşia, nemernicia ar trebui denunţate şi la stînga, şi la dreapta. Şi în fotoliile puterii, şi în rîndurile opoziţiei. Abia atunci scriitorul şi-ar cuceri adevărata importanţă publică.