Şi cu “Tribuna” cum rămîne?

Etichete

Consiliul Judetean Cluj, coruptie, cultura, Horea Uioreanu, Mircea Arman, Revista Tribuna, scandal

Abia ce s-a eliberat juniorul lui Horea Uioreanu din puşcărie, pentru trafic şi consum de droguri, că procurorii l-au înhăţat pe tătîne-său, preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, pentru corupţie. Cică politicianul a şmenuit vreo 700.000 de lei, prin comisionul de 15% pe care-l percepea de la firmele pe care le conectase la ţîţa bugetului naţional. De la schimbul valutei pe trotuar şi pînă la schimbarea leilor, din buzunarul statului într-al său personal, a fost un pas mic, dar gratificant. La ora cînd transmit pe blog acest eveniment şocant din viaţa urbei noastre, anchetatorii studiază carneţelul unde şeful de cabinet a notat lista cu afaceriştii şi sumele prestate. Alte nume de talie se pregătesc să dea cu subsemnatul pe la Anticorupţie.

Nu sînt un pasionat al tapajelor politice sau financiare. Pe mine mă interesează cultura şi, implicit, soarta unei reviste la a cărei dezvoltare am pus umărul cîţiva ani de zile, prin articole de specialitate. Faptul că Horea Uioreanu şi-a drenat nişte bani de la buget i-a afectat indirect pe toţi contribuabilii. Dar faptul că Horea Uioreanu l-a impus pe Mircea Arman la conducerea Tribunei şi l-a susţinut acolo, în ciuda repetatelor scandaluri grobiene, i-a afectat direct pe mulţi iubitori de cultură clujeni.

Înalt prea-arestatul preşedinte judeţean a “rezolvat” concursul prin care un profesor universitar cu 50 de cărţi publicate era dat la o parte, ca fiind neadecvat, iar o nulitate cu ifose şi dosar penal era promovată. Înalt prea-arestatul preşedinte judeţean a muşamalizat protestele sutelor de scriitori, anchetele din presa scrisă şi televiziune, apelul oamenilor politici de la guvernare şi cel al directorului TIFF de-acum un an. Înalt prea-arestatul preşedinte judeţean a îngropat concluziile unei comisii convocate “în regim de maximă urgenţă” şi recomandările de destituire a managerului abuziv, formulate de Comisia de cultură din C.J. A cerut el scuze, în locul filosofului-boxer care, într-o lansare de carte, l-a ameninţat pe-un ziarist că-l aşteaptă la ieşire şi “îi sparge fălcile” – iar după aia n-a făcut nici o brînză administrativă contra scandalagiului.

În decurs de-un an şi jumătate sub cizmele lui Mircea Arman, Tribuna a fost sugrumată. Ea a încetat să mai exprime vocea echilibrată a diverselor grupări artistice şi scriitoriceşti. Lumea bună, în loc să mai dea năvală ca odinioară, acum o taie la sănătoasa oripilată. A rămas doar un grupuleţ resentimentar care-şi face ego-masaje, număr de număr, pe bani publici. Aud că municipiul Cluj-Napoca va deveni curînd ceva capitală a tineretului european. Dacă evenimentul va fi salutat, din coloanele revistei Tribuna, de aceiaşi D.R. Popescu, Andrei Marga şi Grigore Zanc, care împreună au împlinit deja vîrsta de 200 de ani, atunci următoarea candidatură va trebui depusă obligatoriu la Guiness Book.

Publicitate

Viaţa la blog (2)

Etichete

blog, blogger, comunicare, interviu, Revista Tribuna, scriitor

2. Cînd s-a născut blogul pe care îl dețineți?

La 1 februarie 2010. Susţineam de cîţiva ani o rubrică permanentă în paginile Tribunei, o publicaţie foarte activă în climatul regional şi naţional, ba chiar şi cu unele colaborări internaţionale. După inaugurarea site-ului său, ne-a venit ideea să-l dinamizăm cu o serie de adnotări culturale pe blog. Mi-am asumat acest proiect împreună cu bunul coleg Ovidiu Pecican. Fiecare a făcut acolo ce s-a priceput. Cu o frecvenţă cotidiană, el a construit un roman-foileton balcanico-satiric; eu am conturat un jurnal de gînduri despre cărţi, filme şi idei care circulau în spaţiul public. Blogul revistei Tribuna a fost şantierul de lucru pe care s-au întrupat cartea lui Ovidiu Pecican, Bokia (Ed. Tracus Arte, 2011), cărţile lui Laszlo Alexandru, Viaţa de zi cu zi (Ed. Herg Benet, 2011) şi Exerciţii de singurătate (Ed. Herg Benet, 2012).

Am motive să cred că activitatea noastră, de o tenacitate sîcîitoare şi cu deschideri polemice în plan politic şi cultural, a deranjat o seamă de persoane sau personaje. Un timp am fost protejaţi de presiunile administrative, care se insinuau tot mai insistent spre conducerea redacţiei. Dar apoi problema s-a pus în termeni de “libertatea cuvîntului”: nu era democratic să vorbim noi nestingheriţi, în spaţiul public, fără a fi controlaţi şi corectaţi. Era nevoie de nişte insulte robuste, ca să fim descurajaţi. O Megeră cu spume la gură a intrat pe blog să ne ia la palme, ca să ne băgăm minţile-n cap. Între urletele gogomane, argumentele tac. Ambii scriitori ne-am văzut de drum, că doar nu Tribuna ne-a făcut şi nu ea o să ne desfacă. La vreo săptămînă după retragerea noastră anunţată, un hacker a atacat blogul şi l-a bombardat cu zeci de mii de semne interogative, care sfîşiau corpul cuvintelor şi făceau totul ilizibil. Am corectat ultimele rînduri ale mele, care le comunicau cititorilor unde mă vor găsi în continuare. Atacul vandalului s-a repetat.

Cîteva luni mai apoi chiar şefia Tribunei era decapitată politic sub pretextul pensionării. De-atunci s-a lungit pelteaua scandalurilor cu noul manager, care şi-a inaugurat mandatul decernînd palme (ne)academice subordonaţilor din redacţie, scriitorilor din revistă, cititorilor care s-au hazardat în librăria din centrul Clujului, cînd s-a rătăcit şi el p-acolo. Foaia s-a făcut mai colorată la copertă, ilizibilă în conţinut şi de negăsit la chioşcuri (dar e oricum necitită, aşa că nu-i nici o pagubă). Blogul lor nu mai există, ca dovadă că nimeni nu ne rîvnea locul, ci doar scalpul. Din februarie 2012 mi-am trecut însemnările zilnice pe blogul de autor unde continuă în prezent.

Limba română de la conducerea revistei “Tribuna”

Etichete

incompetenta, Mircea Arman, polemica, proteste, Revista Tribuna

Am urmărit ieri un scurt reportaj la buletinul de ştiri al TVR Bucureşti (vezi filmul anexat, cu începere de la minutul 19). Redacţia revistei Tribuna s-a răsculat deschis împotriva noului redactor-şef, Mircea Arman, pe care-l acuză că abuzează de funcţia pe care o deţine şi distruge publicaţia recent preluată. E semnalată degradarea accelerată a calităţii revistei, din cauza faptului că numeroşi colaboratori refuză să mai apară aici. Poetul Ştefan Manasia arată că, datorită ieşirilor scandaloase ale noului manager, “scriitorii proeminenţi ai Clujului au fost alungaţi în paginile altor reviste. Ceea ce mi se pare absurd şi intolerabil”. Teatrologul Claudiu Groza subliniază incompetenţa şi frapanta aroganţă ale boss-ului în domeniul pe care se agită: “Domnul Mircea Arman a venit la o revistă de cultură, unde lucrează oameni care au o experienţă de zece şi douăzeci, sau chiar peste douăzeci de ani, pe domeniul lui, fiecare. Dînsul a venit cu impresia că are de-a face cu nişte vagabonzi, cum ne-a caracterizat de altfel, nişte deprofesionalizaţi, declasaţi, sinecurişti”. Graficianul Ovidiu Petca reproşează eliminarea unor direcţii prestigioase de activitate, cum a fost Tribuna Graphic, care i-a adus periodicului cultural o recunoaştere internaţională.

Întreaga situaţie a condus la elaborarea unui protest public, care a fost deja semnat de peste 500 de oameni de cultură şi a fost prezentat la Consiliul Judeţean Cluj. Se aşteaptă soluţionarea impasului, prin îndepărtarea din funcţie a managerului nepriceput. Poetul Ion Mureşan punctează: “Eu am lucrat la Tribuna cam 10 ani. Şi ştiu că nici comuniştii nu alegeau oameni de proastă calitate la conducerea unei reviste care este simbol pentru Transilvania, o revistă care reprezintă spiritul transilvan, încă de la înfiinţarea ei”.

În replică Mircea Arman a declarat incoruptibil: “Eu nu le cer decît să respecte legea. Dacă înainte nu s-a respectat legea, nu e problema mea. Eu, în mandatul meu, se va respecta şi de-acum încolo legea. Adică angajaţii vor sta opt ore la serviciu. Toată lumea în ţara asta are datoria să stea opt ore pentru banii pe care îi încasează”. Simpatică logica verbală a contestatului personaj: dacă înainte legea nu s-a respectat, în mandatul meu se va respecta şi de-acum încolo. Instructiv anacolutul ce oglindeşte egolatria: eu, în mandatul meu, se va respecta legea. Stimulator îndemnul managerial: toată lumea din ţara noastră trebuie să stea opt ore. N-ar fi totuşi preferabil ca lumea să muncească, în domeniul la care se pricepe, în loc să stea?

Oare pe cînd le va pica fisa, celor de la conducerea Consiliului Judeţean Cluj, că au plasat un agramat în fruntea unei instituţii culturale?

http://www.tvrplus.ro/editie-ora-de-stiri-95478

Notificare

Etichete

Consiliul Judetean Cluj, cultura, Horea Uioreanu, memoriu, Mircea Arman, Ovidiu Petca, presa, protest, Revista Tribuna

Primesc pentru informarea publică următorul document.

Către
Redacţia revistei Tribuna
Domnului manager Mircea Arman

Spre ştiinţă:

– Domnului Horea Uioreanu, Preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj;
– Domnului Ioan Oleleu, Vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Cluj;
– Domnului Vákár István Valentin, Vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Cluj;
– Domnului Okos-Rigó Dénes, Preşedinte al Comisiei de învăţământ, cultură, artă, religie;

Subsemnatul Ovidiu Petca, angajat al revistei Tribuna, formulez următoarea

Notificare

De 23 de ani sunt angajat la redacţia revistei Tribuna pe postul de desenator artistic, cu atribuţii de secretar tehnic de redacţie. Conform fişei postului, secretarul tehnic de redacţie, cu studii superioare, cu experienţă în munca de editare, asigură colaborarea cu redactorii de la revista Tribuna şi cu colaboratorii externi, asigură editarea materialelor stabilite de colectivul redacţional în şedinţa de redacţie anterioară tipăririi numărului, se ocupă de concepţia grafică a revistei, supervizează prezentarea grafică a revistei, finalizează împreună cu tehnoredactorul revista.

În aceşti ani am realizat, succesiv, machetele revistei, inclusiv macheta actuală, am supervizat prezentarea grafică a revistei şi m-am ocupat de strângerea materialelor destinate publicării.

Începând cu data de 18 februarie 2013, dată la care m-am întors din concediu medical, nu mi s-a mai permis să mă ocup de responsabilităţile mele în editarea revistei. În perioada în care am fost în concediu medical, 25 ianuarie–15 februarie, a fost modificată caseta redacţională fără să mi se aducă la cunoştinţă motivele pentru care numele meu a fost trecut la rubrica tehnoredactare.

Solicit restabilirea pe funcţia din care am fost îndepărtat prin rea-voinţă şi gravul dvs. abuz în funcţie, managerul hotărând unilateral, fără să mă anunţe, ca două persoane necalificate corespunzător să se ocupe de atribuţiile mele dobândite în urma meritelor dovedite pe parcursul prezenţei mele de decenii în redacţie, neluând în considerare că sunt singura persoană din cadrul redacţiei cu studii de arte plastice (secţia grafică) şi care are calificarea necesară şi experienţa pentru ducerea la îndeplinire a acestor atribuţii. Menţionez ca am fost angajat în 1990 de domnul Augustin Buzura, fiind în momentul acesta cel mai vechi angajat al revistei.

În numerele realizate după îndepătarea mea de două persoane fără studii de specialitate (absolvenţi de filologie) se observă degradarea calităţii revistei, ineficienţa în tehnoredactare, singurul lucru bun care s-a păstrat este doar structura machetei (şi aceea, făcută de mine). Nici măcar policromia – prost gestionată – a imaginii de pe prima pagina, costisitoare şi nefăcând parte din programul aprobat de consiliu, nu salvează calitatea plastică a revistei.

Aceasta se îmbină şi cu degradarea valorică a materialelor pentru că, în conformitate cu îndrumările dvs., şi munca redactorilor revine tot celor două persoane necalificate – corectorul şi tehnoredactorul. O mare parte dintre colaboratorii revistei, cu care am fost în permanentă legătură, precum şi importante personalităţi ale culturii clujene, au fost îndepărtate de dvs. din cercul publicaţiei noastre de care i-am apropiat în timp, cu destul efort, şi căreia i-am fidelizat, spre beneficiul unui profit cultural reciproc.

În tot acest timp, eu îmi petrec cele 8 ore la serviciu fără a avea un loc propriu (un birou sau măcar o masă destinată exercitării atribuţiilor mele) unde să-mi desfăşor munca şi, obligat de capriciile dumneavoastră nemotivate explicit şi raţional, stau în redacţie pe un… scaun casat. Tipul de însărcinări pe care mi le oferiţi, probabil pentru a determina plecarea mea din redacţie, nu sunt conforme pregătirii mele. Vă aduc la cunoştinţă şi pe această cale că fac parte din colectivul redacţional, nu din cel administrativ, ceea ce atrage consecinţa că, prin statutul meu, sunt chemat să răspund unor sarcini compatibile. Soluţionarea dosarului cu care m-aţi încărcat în data de 26 februarie 2013 revenea exclusiv responsabilului economic, adică dumneavoastră. Pentru aşa ceva nu mă socotesc competent în virtutea studiilor pe care le am şi nici nu cred că este fair play să lăsaţi pe seama altora ceea ce, prin contract propriu cu Consiliul Judeţean Cluj, ca şi în virtutea poziţiei dobândite prin concurs, v-aţi angajat personal să faceţi. Ca participant la viaţa cotidiană a redacţiei şi în virtutea experienţei de redacţie, mai observ că, datorită atmosferei inamicale, de presiune permanentă şi de ostilitate la adresa angajaţilor revistei, aţi creat o atmosferă irespirabilă, care s-a soldat cu forţarea demisiei colegului nostru Ştefan Socaciu. A fost un act abuziv să procedaţi astfel, punând în impas o întreagă politică editorială de succes a revistei noastre: cea de publicare a albumelor despre Cluj, bine vândute şi apreciate de public.

Mai adaug, spre deplină lămurire, că postul meu nu a fost creat în urmă cu trei ani pentru expoziţia Tribuna Graphic, aşa cum v-aţi exprimat în programul dvs., din necunoaştere sau din rea-voinţă. A fost tocmai invers, eu – de pe postul pe care îl ocupam –, punând în joc prestigiul personal de artist pe care l-am acumulat prin stăruinţe de o viaţă, am creat un proiect valoros, de succes, menit să îmbogăţească patrimoniul cultural clujean, punând în act o colaborare între trei instituţii prestigioase: Consiliul Judeţean, Revista Tribuna şi Muzeul de Artă. Acest proiect trebuie să continue şi anul acesta, fiind cuprins în programul acestor instituţii. Protestez împotriva dorinţei dvs. expres formulate de a-l suspenda în mod iraţional şi împotriva evidenţelor succesului său. O asemenea linie dezastruoasă de gestionare nu vine în întâmpinarea proiectului Cluj – capitală culturală în 2021, ci îl sabotează.

Având în vedere acestea, acţiunile dvs în exercitarea drepturilor şi responsabilităţilor în conducerea instituţiei sunt susceptibile de a prejudicia interesul şi prestigiul instituţiei.

Ovidiu Petca
11.03.2013

Memoriu

Etichete

Consiliul Judetean Cluj, cultura, Horea Uioreanu, memoriu, Mircea Arman, presa, protest, Revista Tribuna

Primesc pentru informare publică următorul document.

În atenţia Domnului Horia Uioreanu
Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj

Stimate Domnule Preşedinte,

Subsemnaţii, angajaţi ai revistei de cultură Tribuna, publicată sub autoritatea Consiliului Judeţean Cluj, ne exprimăm preocuparea şi îngrijorarea cu privire la degradarea accentuată a prestigiului Tribunei în ultimele luni, din cauza unor acţiuni şi decizii arbitrare ale noului redactor-şef, dl Mircea Arman.

Deşi a beneficiat de bunăvoinţa şi de dorinţa onestă de colaborare ale echipei redacţionale, dl Arman a impus arbitrariul într-o activitate de echipă, abuzând de funcţia sa, şi a creat totodată deservicii revistei prin atitudinea sa publică, care a provocat numeroase reacţii în media, inclusiv o petiţie a oamenilor de cultură.

În ce priveşte relaţiile cu echipa redacţională, dl Arman a abuzat de poziţia sa de conducere eliminând, fără argumente, anumite materiale din sumarul revistei, refuzând colaboratori – din nou fără să-şi justifice opţiunea –, sau chiar excluzând redactorii din procesul de realizare a revistei, prin suprimarea şedinţelor de sumar. Astfel, redactorii sunt împiedicaţi să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu, prevăzute chiar în fişa postului: „stabilirea tematicii numerelor de revistă” ori „urmărirea standardelor editorial-bibliografice şi de tehnoredactare ale materialelor publicate”. Refuzul dlui Arman de a conlucra cu echipa revistei a creat o atmosferă tensionată şi suspicioasă, iar deciziile sale îi pun pe redactori în situaţii publice neplăcute, colaboratorii – constanţi sau posibili – fiind reticenţi să publice în Tribuna în actualul context. Este astfel periclitată chiar apariţia revistei, dat fiind că numărul mediu de semnatari pe număr este de circa 30-40. Dl Arman s-a prevalat de „relaţiile” sale pentru a publica în ultimele numere autori din Bucureşti, formulă de avarie, care contrazice chiar statutul nostru, câtă vreme Tribuna este o publicaţie a spaţiului transilvan, cu reverberaţie naţională.

Vă semnalăm, Dle Preşedinte, faptul că redacţia revistei Tribuna include profesionişti culturali recunoscuţi, cu o experienţă de 10-20 de ani în presa culturală şi în domeniile lor de competenţă. Activitatea noastră a fost recompensată de importante premii naţionale şi internaţionale, iar apartenenţa la organizaţii profesionale recunoscute, precum Uniunea Scriitorilor, Uniunea Artiştilor Plastici, Uniunea Cineaştilor, Asociaţia Internaţională a Criticilor de Teatru ne confirmă poziţia profesională. De aceea, suntem surprinşi de reaua-voinţă demonstrată de dl Arman în relaţiile de muncă şi de atitudinea sa dispreţuitoare faţă de expertiza noastră. Vă atragem atenţia că presiunile administrative au ajuns până la ameninţări cu concedierea unor membri ai redacţiei, fapt care ni se pare extrem de grav.

Mai mult, dl Arman a impus un ritm nefiresc activităţii redacţionale, dovedind că nu cunoaşte specificul acestei activităţi, printr-un program de lucru de tip „uzinal”, cu bilete de voie etc. Aceste măsuri, acoperite administrativ de o interpretare îngustă a prevederilor legale, impietează asupra bunei desfăşurări a activităţii noastre, câtă vreme o revistă – ca orice alt produs media – se realizează prin contacte directe ale redactorilor şi echipei cu colaboratorii şi instituţiile partenere. Munca de birou nu poate compensa participarea la diverse evenimente culturale, dialogul direct şi firesc cu colaboratorii, documentarea de bibliotecă sau elaborarea neconstrânsă, în maniera proprie fiecăruia, a materialelor pentru revistă. Nici măcar într-o redacţie de cotidian programul nu este atât de strict formal cum a devenit la Tribuna, iar calibrul articolelor de publicaţie culturală presupune o elaborare mai atentă decât la o publicaţie generalistă.

Refuzând să asume o continuitate editorială, dl Arman a eliminat din activitatea Tribunei două direcţii care ne-au adus în ultimii ani o recunoaştere internaţională: expoziţia Tribuna Graphic – ediţia din 2012 fiind dedicată graficienilor polonezi, conform tradiţionalei colaborări dintre Consiliul Judeţean Cluj şi regiunea Malopolska –, precum şi publicarea albumelor prin care editura revistei s-a impus pe piaţa de carte de artă. De asemenea, s-a stopat buna colaborare cu comunităţile scriitoriceşti şi artistice din Turda şi Huedin, prin renunţarea la suplimentele publicate periodic în revistă. Aceste decizii au şi consecinţe economice, proiectele în cauză fiind finanţate şi constituindu-se ca venituri proprii ale revistei. Lucrările expoziţiilor Tribuna Graphic, donate Muzeului de Artă din Cluj, au o valoare estimată de aproape 45 000 de euro, iar albumele editate în ultimii ani au adus revistei venituri de circa 400 000 lei. De asemenea, suplimentele au fost bugetate de Consiliile Locale din Huedin şi Turda.

Alături de aceste aspecte ce ţin de munca redacţională propriu-zisă, dl Arman a avut reacţii publice care au adus atingere imaginii Tribunei. Componenţa Consiliului Consultativ – organism simbolic, format din personalităţi culturale – a fost modificată de mai multe ori, conform arbitrariului redactorului-şef, în funcţie de preferinţele sale personale. Dl. Arman a jignit în mod public diverşi oameni de cultură, prin editorialele sale din Tribuna şi alte intervenţii în presă, determinând o reacţie promptă şi fermă din partea comunităţii culturale.

Denigrarea publică – într-un interviu din Cotidianul – a unor personalități recunoscute, precum Nicolae Manolescu ori profesorii Ion Vlad și Ion Pop, a provocat elaborarea unei petiţii de protest la adresa dlui Arman. Până în prezent, această petiție a fost semnată de aproape 500 de oameni de cultură, între care academicieni, universitari și scriitori renumiţi sau plasticieni din străinătate. De asemenea, rectorul Universității ”Babeș-Bolyai”, acad. Ioan-Aurel Pop, s-a retras din Consiliul Consultativ, semnând totodată și petiția.

În lista de semnatari figurează, printre alții, membri ai Consiliului filialei Cluj ai Uniunii Scriitorilor din România, scriitorii Ion Vartic și Doina Cetea; Dan Mircea Cipariu, președintele secției de poezie a Uniunii Scriitorilor din România; poetul și jurnalistul clujean Ion Mureșan; regizorul Mihai Măniuțiu, directorul Teatrului Național Cluj; Sorin Crișan, rectorul Universității de Artă Teatrală din Târgu Mureș; Marta Petreu, redactor-șef al revistei Apostrof, Adrian Popescu, redactor-șef al revistei Steaua, Ioan Moldovan, redactor-șef al revistei Familia (Oradea), Valeriu Stancu, redactor-șef al revistei Cronica (Iași), Olimpiu Nușfelean, directorul revistei Mișcarea literară (Bistrița), Balazs Imre Jozsef, redactor-șef al revistei Helikon, Aurel Pantea, redactor-șef al revistei Discobolul (Alba Iulia), Rareș Moldovan, directorul revistei Echinox, Mircea Mihăieș, redactor-șef al revistei Orizont (Timișoara); Liviu Malița, decanul Facultății de Teatru și Televiziune a UBB; Andras Visky, directorul artistic al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj etc.

O asemenea reacţie publică este de natură a crea mari deservicii imaginii, credibilităţii şi valorii revistei Tribuna şi, implicit, Consiliului Judeţean Cluj, îndepărtând revista de spaţiul cultural autentic şi plasând-o într-o periferie a elitei culturale. Este de presupus că acești oameni, mulți dintre ei foști colaboratori ai Tribunei, vor refuza pe viitor să contribuie la publicația noastră ori să stabilească parteneriate instituționale cu noi.

Apreciem, stimate Domnule Preşedinte, că evoluţia de până acum a evenimentelor impune din partea Dvs. o decizie onestă şi fermă, pentru a feri revista Tribuna de o nedorită scufundare în anonimat, din care ar fi foarte dificil de ieşit. Considerăm că unica soluție de rezolvare a acestei nedorite crize este revocarea mandatului managerial al dlui Mircea Arman. Menținerea sa la conducerea revistei Tribuna ar duce la prelungirea nelimitată a situației prezente, cu consecințe greu de estimat.

Redactorii Tribuna:

Ioan Pavel Azap
Claudiu Groza
Şefan Manasia
Ovidiu Petca
Oana Pughineanu
Ştefan Socaciu