Etichete
blog, Dan Voiculescu, democratie, dezbatere, disident, Paul Goma, public, Viorel Ilisoi
În ultimele două zile blogul meu a stîrnit un interes care mi-a depăşit aşteptările. Alaltăieri s-au înregistrat 585 de accesări, majoritatea din România (461), dar şi din alte 14 ţări: Statele Unite, Franţa, Germania, Marea Britanie, Moldova, Thailanda, Italia, Belgia, Israel, Irlanda, Canada, Australia, Malaezia, Olanda. Ieri au fost 287 de accesări, în frunte cu România (231), urmată de Israel, Canada, Moldova, Marea Britanie, Statele Unite, Franţa, Germania, Belgia, Ungaria, Croaţia, Polonia, Spania.
Lecturile din două zile pot depăşi, pe un blog, aria de cuprindere şi tirajul unei cărţi literare obişnuite. Ce-o fi atras atenţia lumii? Îmi luasem osteneala de-a semnala că, la aniversarea unui scriitor, Paul Goma, un ziarist, Viorel Ilişoi, sub pretext festiv, prezintă în faţa publicului o sumă de banalităţi, împletite cu realităţi coafate despre obiectul admiraţiei sale. Preopinentul mi-a dat o replică mincinoasă, expusă pe blogul lui şi pe site-ul Jurnalul Naţional, reluată apoi şi publicizată prin motoarele de “revista presei” şi prin site-urile de “noutăţi”. De parcă era aşa o noutate că un slujbaş de-al lui Dan Voiculescu răstălmăceşte faptele cele mai evidente.
Scrisul lui Paul Goma a avut, încă de-acum cîteva decenii, un substrat incendiar. În contextul totalitar, disidentul şi-a ridicat vocea cu îndrăzneală, denunţînd falimentul economic al comunismului şi încălcarea brutală a drepturilor omului în România. Omul a dovedit în anii ‘70 ai secolului trecut un curaj pe care puţini l-au avut, asumîndu-şi toate consecinţele aspre: detenţia abuzivă, agresiunile fizice şi psihice, campania masivă de denigrări şi, într-un final, expulzarea peste graniţă. Iniţiativa sa temerară şi mişcarea democratică pe care a încurajat-o au rămas ca un moment de referinţă în trecutul altminteri pîclos al laşităţii dîmboviţene.
Laszlo Alexandru 