Etichete
drepturi, elevi, institutii, invatamint, liceul sincai, metode, obligatii, profesori, scandal
O eternă dezbatere se referă la metodele și strategiile cele mai adecvate în lumea învățămîntului. Din Iluminismul european încoace, de cînd instrucția și educația au dobîndit o importanță tot mai apăsată, s-a insistat pe relația de forță care se instituie în clasă. Profesorul spunea, dicta, impunea. Elevul tăcea, scria, executa. Iar cel care se răzvrătea împotriva acestor reguli draconice era pedepsit prin corecții fizice, sau chiar prin eliminarea dintre zidurile școlii.
Un premiat cu Nobel pentru literatură include în paginile sale un elocvent pasaj despre felul cum se învăța odinioară carte în Orient: “Învăţătorul meu mi-a poruncit să scriu în fiecare zi trei mii de semne şi în fiecare seară alte trei mii. În zilele scurte de iarnă, soarele apunea devreme şi eu nu-mi împlinisem obligaţia. Am dus tăbliţa pe prispa aşezată spre apus şi am terminat de scris. Seara tîrziu, cînd am revăzut ceea ce scrisesem, n-am mai putut lupta împotriva oboselii. Atunci am pus lîngă mine două găleţi cu apă. Dacă mă copleşea somnul, mă dezbrăcam de haine şi turnam prima găleată pe mine. Astfel dezbrăcat, mă aşezam din nou la lucru. Datorită apei reci, rămîneam treaz cîtăva vreme. Încetul cu-ncetul mă încălzeam din nou şi mă toropea iarăşi somnul. Atunci foloseam găleata a doua. Cu ajutorul celor două găleţi cu apă rece, puteam să-mi îndeplinesc aproape totdeauna datoria. În iarna aceea am intrat în al nouălea an de viaţă” (Elias Canetti).
Din fericire asemenea vremuri crunte au trecut. Odată cu societatea cunoașterii, a tehnicii și a comunicării fără frontiere, raporturile dintre profesor și elevi sînt regîndite. În învățămîntul românesc nu se mai recomandă o acțiune unilaterală, de forță strivitoare, de la catedră spre oamenii din bancă. Noile realități trebuie să contureze colaborarea în echipă, unde profesorul are mai curînd funcția de coordonator, iar elevul este așteptat să devină agentul conștient al propriei sale formări. Relația “pe verticală”, de la șef la subordonați, trebuie să se transforme într-o activitate în cadrul grupului, cu redistribuirea dinamică de roluri.
Elevii de azi beneficiază de un nou statut, cu posibilități de expresie și acțiune, exercitate prin intermediul unor instituții la care eu, în adolescență, nu puteam nici să visez. Fiecare clasă își desemnează, în mod liber, reprezentantul care să-i promoveze drepturile în Consiliul Elevilor la nivelul unității școlare, apoi județean și național. S-a creat instituția de Avocat al Elevului, care negociază soluții la conflictele care apar. În unele școli sînt înșiși elevii cei ce decid sancțiunile de aplicat colegilor lor, care încalcă regulamentele și perturbă activitatea de studiu. Prin noul regulament național li s-a creat elevilor posibilitatea de-a contesta oficial nota primită. Orice abuz al unui profesor poate fi remediat, prin semnalarea la direcţiune, inspectorat sau minister, de către cel nedreptățit sau de reprezentanții săi.
Laszlo Alexandru 