Despărțire

Etichete

deces, despartire, Luca Pitu, scriitor

Tocmai aflu, cu mîhnire, de pe pagina de Facebook a lui Dan Alexe, că s-a stins din viață prietenul Luca Pițu. O adevărată enciclopedie ambulantă, omul m-a atras prin spiritul său neconformist, ce gîlgîia din toate frazele scrise. L-am abordat eu, ca unul mai tînăr, după decembrie 89. Mi-a răspuns cu multă căldură și spirit colegial. De-a lungul anilor am schimbat cîteva scrisori, vreo zece cărți cu dedicație (de la el spre mine și invers). I-am propus în 2001 să prefațeze traducerea mea din Zazie a lui Queneau și a acceptat bucuros. Fizic l-am văzut o singură dată, vreo 10 minute: stătea cuminte în public, la Tîrgul Gaudeamus din București, și m-a ascultat în timp ce-mi lansam o carte. La sfîrșit a venit să-mi strîngă mîna. Și să-mi spună că el e cel pe care-l știam de mult. E bine totuși că a prins acești 25 de ani de democrație (așa cum au fost ei: cu mineri și universecuriști), pentru a izbuti să-și publice cărțile, să-și etaleze erudiția sclipitoare. Nu l-am auzit vreodată făcîndu-și piedestal din faimoasa disidență anticomunistă, cea dinainte de 89. Inteligența lui ireverențioasă, anti-sistem, mergea în tandem cu bunul-simț înnăscut. Dumnezeu să-l odihnească!

Publicitate

Confuzie politică

Etichete

comunist, confuzie, Ion Ianosi, Luca Pitu, persecutie

În stufoasa autobiografie a lui Ion Ianoşi e relatată situaţia surprinzătoare a unui comunist persecutat. Pentru contextul unui întreg secol est-european plasat sub stindardul cu secera şi ciocanul, neatenţia accidentală are valoare emblematică. “Prioritatea etniei faţă de angajamentul politic se adeverise, într-un mod şi mai aiuritor, la Majtényi Erik. Mann, potrivit numelui din acte, era semineamţ-semievreu. Regimul Antonescu îl închisese, ca tînăr militant antifascist, în lagărul de la Tg.-Jiu. Iar după ce noul regim îl ţinuse, ca german, captiv la Jilava, îl îmbarcase, tot la muncă forţată, spre Răsărit. Apoi a devenit scriitor maghiar. Szász János îmi va povesti cum, zărindu-l din convoiul deţinuţilor, în gara Iaşi, pe Mihai Novicov, Erik l-a strigat: – Spune-le că sînt comunist şi scoate-mă de aici. Fosta lui ‘legătură superioară de partid’ i-a replicat impasibil: – E nevoie şi acolo, în detaşamentele de muncă, de comunişti!”

Asta îmi aminteşte anecdota savuroasă relatată de Luca Piţu: “poliţistul, la o manifestaţie neautorizată, arestează un ciolovec la întîmplare. Acesta se lamentează de eroare şi strigă că-i anticomunist, în vreme ce omul ordinii îi răspunde că puţin îi pasă ce fel de comunist este”.