• Site
  • „E-Leonardo”
  • Volume scrise
  • Volume traduse
  • Articole în presă
  • TV – Radio
  • Lectura lui Dante
  • Pirandello

Laszlo Alexandru

~ writer's blog

Laszlo Alexandru

Arhive etichetă: italienistica

Luigi Pirandello, “Nuvele pentru un an”, vol. 1 și 2

16 Marți apr. 2019

Posted by Laszlo Alexandru in Amfiteatru, Italienistică

≈ 2 comentarii

Etichete

Gaudeamus, italienistica, lansare de carte, Luigi Pirandello, Nuvele pentru un an, traducere

Tocmai au ieșit de sub tipar primele două volume din nuvelele scrise de Luigi Pirandello și traduse de mine: Șalul negru și Viața goală.

Salul_negru

Cuprins-Pirandello-1

Mă bucur să constat că sporește astfel în mod constant “Colecția de italiană”, pe care o coordonez în cadrul Editurii Ecou transilvan, care deja include șapte cărți publicate în decurs de un an.

Viata_goala

Cuprins-Pirandello-2

Lansarea inițială a celor două volume de L. Pirandello va avea loc vineri, 19 aprilie 2019, orele 17,30, în cadrul Tîrgului “Gaudeamus” de la Cluj. Vor lua cuvîntul prof. univ. dr. Ovidiu Pecican, prof. dr. Laszlo Alexandru, drd. Ștefan Șuteu și editor Nadia Fărcaș. Vă așteptăm cu drag.

 

Publicitate

Premiu de premiu

23 Vineri oct. 2015

Posted by Laszlo Alexandru in Italienistică, Moralităţi

≈ 2 comentarii

Etichete

caraghios, șnapan, italienistica, Monica Fekete, Premiul Marian Papahagi

Citesc cu amuzament că premiul de italienistică Marian Papahagi, destinat să răsplătească volume de profil publicate în ultimii cinci ani, i s-a decernat anul acesta prodecanei de la Facultatea de Litere din Cluj, prof. univ. dr. Monica Fekete. La fel citeam, în toamna lui 2009, că premiul de italienistică Marian Papahagi le-a fost decernat, ex aequo, prodecanei de la Facultatea de Litere din Cluj, Ioana Both, şi cercetătoarei Monica Fekete de la aceeaşi facultate.

Nu mi-e prea clar: acest premiu se moşteneşte pe funcţie? Sau se transmite cu repetiţie? Fiindcă să publici o singură carte de autor, în 2008, dar să capeţi acelaşi premiu academic de două ori, în 2009 şi-n 2015, mi se pare o performanţă de performanţă…

P.S. La trei zile după eveniment, Centrul Cultural Italian din Cluj rectifică, pe pagina sa de Facebook, anunțul făcut de rector și de trei ziare locale. Premiul de italienistică Marian Papahagi a fost obținut de prof. univ. dr. Elena Pîrvu, de la Universitatea din Craiova și de dr. Florina Ciure, de la Muzeul de Istorie din Oradea. Monica Fekete nu e prof. univ. dr., ci conf. univ. dr. Ea n-a căpătat, din nou, premiul Papahagi, ci pentru întîia dată medalia „Stella d’Italia”.

Excelent. Sper că noua stea a Italiei își va dubla în anii următori opera multipremiată, publicînd încă o carte.

Un dialog pe internet

12 Sâmbătă oct. 2013

Posted by Laszlo Alexandru in Moralităţi

≈ Scrie un comentariu

Etichete

activitate profesionala, initiativa, invatamint, italiana, italienistica, Marian Papahagi, premiu

xxx: Bună ziua, it’s not my business, dar am fost coleg de an cu Marian Papahagi și mă interesează personal: care au fost motivele pentru care nu a fost de acord cu proiectul celor 2 doamne? Politețea/lipsa ei e altceva, probabil cu toții avem și zile în care suntem depășiți de ce ni se întîmplă, dar un refuz are nevoie de o motivație și m-ar interesa care a fost ea? Mulțumesc.

L.A.: Bună ziua. Profesorul Marian Papahagi avea ambiţia de-a controla tot ce mişcă pe italiană, preferabil în România, dar în mod absolut în zona Clujului. Le-a zis-o limpede celor două doamne că înfiinţarea unei secţii bilingve, de italiană, la nivel preuniversitar, iese din zona interesului său, a posibilităţii sale de influenţă. În plus duce la “diluarea” profesională a predării italienei. Prin urmare este absolut împotriva unei asemenea eventualităţi. Ba chiar o va bloca în mod efectiv, în virtutea prerogativelor sale de ministru adjunct.

O părere personală e o părere personală. Poate fi corectă sau nu. Dar în succesivii 10 ani, pînă la decesul său, Marian Papahagi a făcut paşi concreţi în subminarea secţiei care se înfiinţase în pofida voinţei sale. Pe mine – ca profesor de italiană – m-a respins de la două burse de studiu în Italia. M-a picat la examenul pentru postul de asistent universitar. Mi-a blocat două cărţi traduse (şi predate spre publicare la Editura Echinox pe care o conducea). A trecut şi dincolo de o simplă răfuială personală, către un conflict instituţional. Majoritatea elevilor proveniţi de la “Bariţiu” au fost picaţi la examenul de admitere, prin schimbarea inopinată a structurii subiectelor. Cei cîţiva care treceau de furcile caudine erau respinşi mai apoi de la bursele de studiu, în timpul şcolarizării lor universitare. Ar mai fi şi alte detalii – dar sînt prea numeroase pentru a le mai înşira aici fără o anumită repulsie…

xxx: Mulțumesc, iată o latură a lui Marian de care nu am știut și încă o dovadă că sunt un naiv incurabil.

L.A.: E un subiect foarte urît mirositor. Însă ca dovadă că aşa au stat lucrurile, unii dintre foştii mei elevi de acum 20 de ani, care au trecut prin supliciile pe care tocmai vi le-am schiţat, vin acum să-mi dea “like” sau mesaje aprobatoare.

xxx: Mă afectează fiindcă o situație similară am întîlnit-o şi în legătură cu fostul meu profesor de fonetică, xxx xxx, pe care eu îl divinizam, ca să aflu după aceea… ei bine, lucruri pe care aș fi preferat să nu le aflu.

L.A.: Pe vremea cînd i-am fost student, Marian Papahagi s-a comportat absolut impecabil. Ne împrumuta cărţi în limba italiană întregii grupe (eu, ca singurul băiat şi oarecum vecin, mergeam cu sacoşa să le iau de acasă de la el). Era plin de umor, căldură sufletească şi solicitudine.

Îndată ce am absolvit, s-a răsucit 180 de grade şi a devenit de-o ostilitate şi agresivitate incredibile. Nu doar faţă de noi, ca persoane, ci faţă de toate proiectele profesionale pe care i le prezentam. Iniţial le aproba, le prelua spre executare în structurile controlate de el, iar apoi le temporiza la nesfîrşit pentru a le bloca.

În urma conflictelor repetate, fosta mea soţie şi-a dat demisia atît de la catedra universitară patronată de Marian Papahagi, cît şi de la doctoratul pe care îl începuse cu el. Motivul principal al demisiilor sale? Faptul că Profesorul se răzbuna pe noi, lovind în elevii noştri. Puteam duce înainte un conflict între persoane, dar pedepsirea unor copii inocenţi a fost peste posibilitatea noastră de înţelegere.

xxx: Regretabil. Toată viața mea am crezut că eșecul meu fundamental a fost că am ratat postul de asistent la catedra de engleză în ‘70. Între timp am ajuns, vai!, de cîte ori, să nu regret deloc acea neșansă… Doar că asta nu mă bucură deloc.

L.A.: În prezent, ca rezultat al contraselecţiei tenace, studiul limbii italiene agonizează la nivel universitar. Strategia lor e să dea cîte un “tun” de imagine (cum a fost povestea cu decorarea lui Vargas Llosa, sau cu premiile anuale de italienistică). Apoi stau şi vegetează în umbra micii manevre publice. Ce m-a deranjat acum, punctual, a fost iniţiativa lor de a-i folosi – din nou – pe elevii mei în ipostaza de “carne de tun” pentru manipulările lor de imagine publică.

xxx: Aproape un thriller didactic… poate merita mai mult decît o notă pe blog? un roman?

L.A.: E un subiect prea dureros… Şi apoi sînt eu însumi italienist. Interesul meu nu e să omor puţinul care mai există. Dar nici să fiu luat prizonier, prin complicitatea tacită, nu pot fi de acord.

xxx: Şi eu am zis adesea – tot ce nu mă omoară mă întărește…

L.A.: Da…

xxx: Am căutat la ubb filo, dar e cam criptică pagina – cine e acum la italienistică? cu scuze pt. curiozitate…

L.A.: Informaticienii care folosesc instrumente încropite, care nu sînt atestate de o firmă autorizată şi pentru care nu plătesc copyright, numesc aceste bricolaje produse “no name”. Asta explică şi caracterul labirintic al paginii lor de site…

xxx:: No name doesn’t have to be no sense.

L.A.: În informatică nu. Dar aici vorbim despre filologi…

Pe marginea unui premiu de italienistică

11 Vineri oct. 2013

Posted by Laszlo Alexandru in Moralităţi

≈ Scrie un comentariu

Etichete

"George Baritiu", initiativa, invatamint, italiana, italienistica, Marian Papahagi, premiu

La începutul anilor ‘90, un grup restrîns de profesoare a avut iniţiativa de-a înfiinţa o secţie bilingvă, română-italiană, în cadrul liceului “G. Bariţiu” din Cluj. Erau primii ani de după revoluţie, ideile apăreau din senin şi erau implementate cu destulă uşurinţă. Totuşi strategia impunea atragerea unor partizani influenţi în jurul proiectului. Directoarea de-atunci a şcolii, Maria Dumbrăvan, şi profesoara de italiană Ana Covaciu s-au înscris în audienţă la Marian Papahagi. Fost absolvent de “Bariţiu”, italienist de prestigiu şi ministru adjunct al Învăţămîntului la acea vreme, personajul întrunea toate premisele pentru a deveni promotorul unei asemenea evoluţii instituţionale.

Demnitarul le-a fixat o anumită oră de primire, după care le-a lăsat pe cele două doamne să aştepte copios în anticameră. O oră? două ore? memoria mea n-o spune. Într-un final le-a întîmpinat grăbit şi, fără a le permite să-şi expună ideea în detaliu, le-a tăiat orice replică. Le-a perorat frenetic de ce consideră această propunere total inacceptabilă, nu o încurajează defel şi chiar o va bloca, dacă va ajunge pe masa lui de lucru. Stupoarea femeilor a fost consistentă şi descurajatoare. Din fericire mandatul vice-ministerial al fostului bariţist nu s-a prelungit mai mult decît era necesar pentru soluţionarea altor tipuri de probleme. Îndată mai apoi, insistenţele administrative au fost reluate, secţia a fost înfiinţată şi şi-a intrat pe deplin în atribuţii. De peste 20 de ani şi-a creat o consistentă bază materială, a legat numeroase colaborări naţionale şi internaţionale, a format sute de italienişti pentru sectorul privat, i-a găzduit pe studenţii universitari în practica lor pedagogică.

Ironia sorţii face ca elevii mei de-acum să fie convocaţi, răspoimîine, la ediţia a VI-a de decernare a premiului de italienistică Marian Papahagi. Prezenţa lor e atît de indispensabilă încît au fost chiar mobilizaţi, cu clasa şi-un profesor, pentru a crea impresia de public într-o sală mult prea mare pentru o festivitate aşa de mică. Scriu aceste rînduri pentru ei, pentru elevii mei. Să ştie foarte limpede că, dacă azi ei au şansa de-a studia limba italiană, asta se întîmplă împotriva voinţei italienistului la a cărui celebrare au fost trimişi să asiste.

premiu

Accesări

  • 108.688 views

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te celorlalți 146 de abonați.

Articole recente

  • Italia sufletească
  • Luigi Pirandello, „Nuvele pentru un an”, vol. 9 și 10
  • Memorator de limba italiană – ediția a patra
  • Simfonia lumii (3)
  • Simfonia lumii (2)

Comentarii recente

Laszlo Alexandru la Luigi Pirandello, „Nuvel…
vasilegogea la Luigi Pirandello, „Nuvel…
Laszlo Alexandru la Poezia științei în “Parad…
Cristina-Alice TOMA la Poezia științei în “Parad…
Laszlo Alexandru la Inimaginabil
ourzica la Inimaginabil
Laszlo Alexandru la Etica neuitării
Horia Puscuta la Etica neuitării
Ioana Haitchi la Conspirația familiei Pazzi
Laszlo Alexandru la Luigi Pirandello, „Nuvel…
vicuslusorum la Luigi Pirandello, „Nuvel…
Ioana Haitchi la Scrisoare despre Dante

Cele mai bune

  • George Coșbuc, primul traducător integral al “Divinei Comedii” în română
  • Un fraier între doi rechini
  • Rugăciune franciscană
  • Rugăciune de sfînt
  • Mihail Sebastian şi politica de la “Cuvîntul” (7)
  • Scrisori către Mihail Sebastian (1)
  • Despre demnitatea lui Mihail Sebastian

Categorii

  • Amfiteatru
  • Anunţuri
  • Cestiunea zilei
  • Dante
  • Despre mine
  • Diverse
  • Italienistică
  • Moralităţi
  • Neghiobii
  • Pirandelliana
  • Polemici
  • Uncategorized

Calendar

mai 2023
L M M J V S D
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  
« apr.    

Arhive

Meta

  • Înregistrare
  • Autentificare
  • Flux intrări
  • Flux comentarii
  • WordPress.com

Etichete

amintiri analiza Andrei Klein antisemitism arhive biografie blog Bucuresti carte carti Cluj colaboratori colaborator Securitate competente comunism conferinta Consiliul Judetean Cluj credinta cultura Cuvintul Dante demisie dezbatere dialog disident Divina Comedie Dumnezeu evrei Evul Mediu extremism fascism film Freud Gabriel Andreescu Holocaust imagine intelectual interbelic internet interviu ironie istorie Italia Jurnal lansare de carte literatura Luigi Pirandello manipulare Marta Petreu Mihail Sebastian Mircea Arman Mircea Zaciu neghiobie Nicolae Manolescu Ovidiu Pecican Paradisul Paul Goma plagiat poezie poliglot politica premiu profesor propaganda scandal scriitor scriitori Securitate traducere trecut Tribuna turnatori universitate Victor Ponta ziarist

Blog la WordPress.com. Tema: Chateau de Ignacio Ricci.

Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
  • Urmărește Urmăresc
    • Laszlo Alexandru
    • Alătură-te altor 146 de urmăritori
    • Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
    • Laszlo Alexandru
    • Personalizare
    • Urmărește Urmăresc
    • Înregistrare
    • Autentificare
    • Raportează acest conținut
    • Vezi site-ul în Cititor
    • Administrează abonamente
    • Restrânge această bară
 

Încarc comentariile...
 

Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.