Spionaj pe Someş

Etichete

Cluj, coruptie, Horea Uioreanu, infractionalitate, Mihai Seplecan, Partidul National Liberal, politica, spionaj

Povestea de şmangleală a fostului schimbător de valută de pe trotuarele Clujului se complică. Înalt prea-arestatul preşedinte al Consiliului Judeţean nu s-a mulţumit să încaseze peste un milion de lei şpagă, de la diverşi oameni de afaceri, pe care îi propulsa spre contracte achitate de la bugetul central. Ştia el ce ştia că trăim într-un stat ale cărui urechi nu se văd, dar stau ciulite. Pentru a preîntîmpina momentul înhăţării de guler, şi-a recrutat o şpioancă din structurile de “inteligenţă”. Aşa se face că SRI-ul monitoriza porcăriile baronelului, iar mustăciosul se contrainforma prin subofiţerul SRI Anca Elena Albu & mă-sa Silvia Bălaj, care îl ţineau la curent “în formă continuată” cu “informaţii ce nu sînt destinate publicităţii”, “în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite”. O mînă de ajutor le mai întindea şi fostul subprefect Mihnea-Remus Iuoraş, liberal din convingere. Cum ar veni: infractorii îi spionau pe spionii care îi spionau pe ei cum fură! De unde rezultă dificultatea extremă de-a mai şterpeli simplu şi omeneşte, într-o societate care a devenit de-o asemenea complexitate stresantă.

Nu încetez să admir seva profund istorică a acestui partid naţional liberal clujean. Preşedintele judeţean Uioreanu e la pîrnaie pentru corupţie şi spionarea SRI-ului. Subprefectul Iuoraş e anchetat pentru complicitate la trasul neautorizat cu urechea. Preşedintele municipal Petran e suspectat că stătea de capră, număra şi plasa banii (ocazie cu care şi-a rezolvat şi el nişte scaune din PFL la birou). Vicepreşedintele municipal Rareş Pop e după gratii şi-a demisionat din funcţia de consilier judeţean, pentru fapte de corupţie şi abuz în funcţie, într-o altă cauză, legată de traficul rutier.

Într-un asemenea context glorios nu-i de mirare că următorul candidat liberal la funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean e Mihai Seplecan, care şi-a făcut ucenicia politică în PRM şi PUNR. Acum doi ani a fost implicat într-un scandal de proxenetism, acuzat fiind că furniza clienţi pentru un bordel. După cum notează presa, “consilierul judeţean Mihai Szeplekan a negat la acea vreme că şi el a fost client al prostituatelor, susţinînd că nu putea să aibă relaţii sexuale în perioada indicată în dosar pentru simplul motiv că, în acea vreme, îi fusese extirpat un testicul. Szeplekan va deveni, în premieră națională, primul președinte de Consiliu Județean care are doar un testicul”.

Clujul şi-a atins maximul de glorie politică.

Şi cu “Tribuna” cum rămîne?

Etichete

Consiliul Judetean Cluj, coruptie, cultura, Horea Uioreanu, Mircea Arman, Revista Tribuna, scandal

Abia ce s-a eliberat juniorul lui Horea Uioreanu din puşcărie, pentru trafic şi consum de droguri, că procurorii l-au înhăţat pe tătîne-său, preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, pentru corupţie. Cică politicianul a şmenuit vreo 700.000 de lei, prin comisionul de 15% pe care-l percepea de la firmele pe care le conectase la ţîţa bugetului naţional. De la schimbul valutei pe trotuar şi pînă la schimbarea leilor, din buzunarul statului într-al său personal, a fost un pas mic, dar gratificant. La ora cînd transmit pe blog acest eveniment şocant din viaţa urbei noastre, anchetatorii studiază carneţelul unde şeful de cabinet a notat lista cu afaceriştii şi sumele prestate. Alte nume de talie se pregătesc să dea cu subsemnatul pe la Anticorupţie.

Nu sînt un pasionat al tapajelor politice sau financiare. Pe mine mă interesează cultura şi, implicit, soarta unei reviste la a cărei dezvoltare am pus umărul cîţiva ani de zile, prin articole de specialitate. Faptul că Horea Uioreanu şi-a drenat nişte bani de la buget i-a afectat indirect pe toţi contribuabilii. Dar faptul că Horea Uioreanu l-a impus pe Mircea Arman la conducerea Tribunei şi l-a susţinut acolo, în ciuda repetatelor scandaluri grobiene, i-a afectat direct pe mulţi iubitori de cultură clujeni.

Înalt prea-arestatul preşedinte judeţean a “rezolvat” concursul prin care un profesor universitar cu 50 de cărţi publicate era dat la o parte, ca fiind neadecvat, iar o nulitate cu ifose şi dosar penal era promovată. Înalt prea-arestatul preşedinte judeţean a muşamalizat protestele sutelor de scriitori, anchetele din presa scrisă şi televiziune, apelul oamenilor politici de la guvernare şi cel al directorului TIFF de-acum un an. Înalt prea-arestatul preşedinte judeţean a îngropat concluziile unei comisii convocate “în regim de maximă urgenţă” şi recomandările de destituire a managerului abuziv, formulate de Comisia de cultură din C.J. A cerut el scuze, în locul filosofului-boxer care, într-o lansare de carte, l-a ameninţat pe-un ziarist că-l aşteaptă la ieşire şi “îi sparge fălcile” – iar după aia n-a făcut nici o brînză administrativă contra scandalagiului.

În decurs de-un an şi jumătate sub cizmele lui Mircea Arman, Tribuna a fost sugrumată. Ea a încetat să mai exprime vocea echilibrată a diverselor grupări artistice şi scriitoriceşti. Lumea bună, în loc să mai dea năvală ca odinioară, acum o taie la sănătoasa oripilată. A rămas doar un grupuleţ resentimentar care-şi face ego-masaje, număr de număr, pe bani publici. Aud că municipiul Cluj-Napoca va deveni curînd ceva capitală a tineretului european. Dacă evenimentul va fi salutat, din coloanele revistei Tribuna, de aceiaşi D.R. Popescu, Andrei Marga şi Grigore Zanc, care împreună au împlinit deja vîrsta de 200 de ani, atunci următoarea candidatură va trebui depusă obligatoriu la Guiness Book.

“Nu mă cunoşti, mă duc în nebunie, nu am nimic de pierdut” (12)

Etichete

Consiliul Judetean Cluj, cultura, esec, faliment, Horea Uioreanu, Mircea Arman, neghiobii, Tribuna

Există în viaţă situaţii tragice, cînd chirurgul îl deschide pe bolnavul aflat pe masa de operaţie, constată cancerul generalizat şi e nevoit să-l închidă la loc, fără a-l mai putea ajuta. Nu cred totuşi că cineva ar împinge cinismul pînă la a trimite pacientul acasă, bătîndu-l amical pe umeri şi spunîndu-i surîzător: “felicitări, amice, de-acuma eşti sănătos!”.

Iat-o pe Cosmina Fernoagă, şefă a unei mărunte asociaţii de jurnalişti, titrînd recent într-o gazetă locală: Cum se încheie scandalul de la Tribuna. Ei, cum se încheie? Le-a cerut cineva scuze scriitorilor seniori expediaţi de Arman la cimitir? Le-a răspuns cineva sutelor de intelectuali care au semnat două proteste ale Uniunii Scriitorilor? A dat curs cineva dezacordului formulat de PEN Club România ori solicitării exprimate de direcţiunea festivalului TIFF? A pus cineva capăt pierderilor provocate de managementul catastrofal pe bani publici la Tribuna? L-a îndepărtat cineva din funcţie pe condamnatul penal care trimite mesaje de ameninţare? Le-a dat cineva clarificări publice politicienilor Mircea Jorj şi Aurelia Cristea, membri ai arcului guvernamental? Nimic din toate acestea. După încheierea anchetei ordonate în regim de maximă urgenţă, cineva a decis fără minimă decenţă: “să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica”.

Aşa că Mircea Arman se întoarce la birou să caute soluţii, începînd cu penalizarea financiară a subordonaţilor. Iar Cosmina vieţii se avîntă să proclame că scandalul s-a încheiat! Atunci cînd şefa jurnaliştilor îşi abureşte cititorii, servindu-i culant pe potentaţii locului, şi îi asigură surîzător pe colegii ei ziarişti că tocmai s-au însănătoşit, e vremea să ne facem o cruce largă şi să sunăm la pompele funebre. Tribuna e încă o instituţie culturală care a murit din cauza lipsei de scrupule şi a abuzului de putere.

“Nu mă cunoşti, mă duc în nebunie, nu am nimic de pierdut” (11)

Etichete

Consiliul Judetean Cluj, cultura, esec, faliment, Horea Uioreanu, Mircea Arman, neghiobii, Tribuna

După ce-a căzut la pace cu şefii săi ierarhici, care-au negociat două zile pentru a-l convinge să se răzgîndească (!), Mircea Arman a revenit la birou însufleţit de disponibilitatea de-a căuta soluţii. Vocaţia sa pacifistă a ouat Decizia nr. 38 din 20 iunie 2013, prin care “se îndreaptă eroarea materială din Decizia nr. 24 din 16 aprilie 2013 în sensul în care angajatului Ovidiu Petca i se reţine 10% din salariu pe o perioadă de 3 luni începînd cu data de 1 mai 2013. Restul conţinutului deciziei mai sus precizată rămîne neschimbat”. Minunata dispoziţie managerială care, la 20 iunie, decide reţineri salariale de 10% cu începere din 1 mai, bate toate recordurile privind caracterul neretroactiv al unei hotărîri.

La vederea mirabilului document expus pe Facebook, vicepreşedintele Consiliului Judeţean, dl. Vákár István, îşi iese din pepeni şi comentează: “incredibil”. Iar imediat mai apoi: “îmi pare nespus de rău pentru lungile ore de discuţii cu o astfel de persoană, eu sunt un om care cred că aproape orice conflict se poate rezolva pe cale amiabilă mai ales între oameni ‘cu şcoală’ îmi cer public scuze pentru buna mea intenţie”. Din fericire mai trec două zile şi, într-un material de presă locală, indignatul domn Vákár István, vicepreşedintele cu pricina, ne declară imperturbabil că managerul are partea sa de dreptate, deşi poate că a fost cam inabil în a şi-o impune: “Domnul Arman nu a ştiut cum să gestioneze relaţiile cu oamenii din redacţia Tribuna. Asta nu înseamnă că în mod normal el nu are dreptul să-şi impună propria strategie pentru ca revista aceasta să meargă foarte bine. Ca atare, eu nu pot să spun decît atît: fiecare parte a avut dreptate, într-un anumit fel, şi managerul şi redactorii. În ce ne priveşte, interesul nostru este ca activitatea revistei să nu aibă de suferit şi sper că pe moment am reuşit să stabilizăm lucrurile”. Vai de stabilizarea aia, prin managerul reconfirmat pe funcţie şi subordonaţii cu banii storşi din buzunar! Dar important e că avem oameni optimişti la cîrma judeţului, care-şi imaginează că, după toate cîte s-au petrecut, activitatea de la Tribuna nu are de suferit.

“Nu mă cunoşti, mă duc în nebunie, nu am nimic de pierdut” (10)

Etichete

Consiliul Judetean Cluj, cultura, esec, faliment, Horea Uioreanu, Mircea Arman, neghiobii, Tribuna

Comisia constituită “în regim de maximă urgenţă” pentru a verifica problemele legate de funcţionarea revistei Tribuna şi-a încheiat lucrările, şi-a înaintat concluziile către Comisia de învăţămînt, cultură, artă şi religie din cadrul Consiliului Judeţean Cluj. A mai trecut o săptămînă. Organismul de lucru în domeniul cultural a luat act de situaţia existentă şi-a recomandat demiterea managerului abuziv. Lucrurile se îndreptau spre o rezolvare naturală, cu detensionarea aşteptată de toată lumea. În zilele următoare – o nouă lovitură de teatru. Gazetele anunţă senin: Conducerea Consiliului Judeţean a căzut la pace cu managerul revistei “Tribuna”. Informaţia era oarecum distorsionată. Nu părea să fi existat un conflict între părţile care s-au reconciliat ci, tocmai, o lungă şi tandră complicitate: de la organizarea concursului, la muşamalizarea gafelor, tergiversarea destituirii, ignorarea protestelor extinse, nesocotirea concluziilor anchetei, omiterea deciziei stabilite în forul de specialitate.

Cu totul bizar e tonul relatărilor privind relaţiile dintre o instituţie publică locală şi un subordonat dezastruos. “După două zile de negocieri, conducerea CJ pare să-l fi convins pe managerul revistei Tribuna, Mircea Arman, de faptul că deciziile de concediere a celor trei redactori – Ştefan Manasia, Claudiu Groza şi Pavel Azap – trebuie anulate. ‘Am această disponibilitate, dar trebuie să găsim o soluţie care să ne permită şi din punct de vedere juridic să facem acest lucru’, a precizat Arman pentru Făclia.” Cine a mai pomenit una ca asta: angajatorul să se aşeze “la negocieri” cu managerul care, la instituţia de presă pe care a preluat-o în administrare, i-a insultat şi i-a gonit pe colaboratori, i-a destituit abuziv pe angajaţi, a produs un prejudiciu naţional şi internaţional de imagine?! Iar specialistul lu’ peşte, care îţi dă brînci către faliment, cică are o disponibilitate, dar trebuie să mai caute soluţii… De parcă se duceau tratative între China şi Rusia, cînd de fapt întîlnirea era între Coreea de Nord şi Vînjul Mic.

“Nu mă cunoşti, mă duc în nebunie, nu am nimic de pierdut” (9)

Etichete

Consiliul Judetean Cluj, cultura, esec, faliment, Horea Uioreanu, Mircea Arman, neghiobii, Tribuna

Se ştie că, în România, dacă vrei să moşmondeşti ceva, înfiinţezi o comisie. De ce era nevoie de-o anchetă suplimentară pentru a se constata ceea ce vedea o ţară-ntreagă, de la Borş la Calafat? Şi cu ce obraz verifică instituţia – care a depăşit de peste trei ori termenul legal de răspuns la petiţii – pe omul din cauza căruia a eşuat deja în ilegalitate?! Să trecem peste aceste bizarerii, să vedem ce s-a găsit la faţa locului.

– Managerul a fost convocat “prin curier, fax, e-mail, sms” să dea explicaţii în faţa comisiei judeţene, dar în zadar.
– Managerul a fost “suplinit” de corectorul revistei, dar mandatul de reprezentare al acestuia se referea doar la “perioada deplasărilor” şefului, deci era lipsit de valabilitate.
– Managerul solicitase concediu de odihnă şi trecuse la efectuarea acestuia, în lipsa unui răspuns pozitiv din partea superiorului ierarhic.
– Managerul i-a pedepsit pe unii subordonaţi, după ce el însuşi ceruse constituirea comisiei de disciplină, el însuşi fusese membru al comisiei de disciplină şi lui însuşi îi raportase comisia de disciplină rezultatele cercetării.
– Managerul l-a sancţionat pe ziaristul Ştefan Manasia cu reducerea salariului de bază pe 3 luni, “fără a se preciza procentul sau cuantumul sumei”.
– Sancţionarea lui Şt. Manasia se datora neatragerii unor colaboratori sau nerealizării unor abonamente la revistă – obligaţii care nu era clar dacă se află sau nu în fişa postului.
– Managerul l-a sancţionat pe ziaristul Ovidiu Petca prin reducerea salariului de bază pe 3 luni, “fără a se preciza procentul sau cuantumul sumei”.
– Sancţionarea lui O. Petca (decizia managerială 24/2013) se datora neîndeplinirii de către acesta a deciziei manageriale 18/2013, dar care fusese anulată prin decizia managerială 20/2013.
– Managerul a desfăcut contractul de muncă al ziariştilor Ştefan Manasia, Claudiu Groza şi Ioan-Pavel Azap, invocînd Hotărîrea Consiliului Judeţean Cluj nr. 214/2010, care desfiinţa posturile de redactor ocupate de aceştia. În realitate hotărîrea invocată nu desfiinţa posturile, ci le modifica titulatura. Alinierea la noua denumire se putea face printr-un simplu act adiţional.
– Managerul a acţionat divergent, într-un caz similar, solicitînd transformarea unui post de corector în post de secretar de redacţie, fără a mai organiza concurs.
– Managerul periclitează existenţa redacţiei, prin destituirea jurnaliştilor, întrucît OUG nr. 34/2009 împiedică noile angajări.

“Nu mă cunoşti, mă duc în nebunie, nu am nimic de pierdut” (8)

Etichete

Aurelia Cristea, Consiliul Judetean Cluj, cultura, esec, faliment, Horea Uioreanu, Mircea Arman, Mircea Jorj, neghiobii, Tribuna

Mircea Arman îşi exercită în mod arbitrar prerogativele manageriale. Sectorul presei este, prin excelenţă, un domeniu al comunicării. Era imposibil să fie ascunsă de ochii publicului o asemenea derivă stalinistă în societatea postcomunistă. Conversaţiile culturale pe internet s-au inflamat. Redactorii Tribunei au adresat un memoriu Consiliului Judeţean Cluj încă de la finele lunii februarie. Filiala Uniunii Scriitorilor a depus la aceeaşi instituţie un alt memoriu, susţinut de peste 500 de semnături. Nici un răspuns. Televiziunea Română a prezentat situaţia, într-un reportaj edificator, în cadrul buletinului de ştiri. Nici o soluţie. Ştefan Manasia a descris în două articole muşcătoare din Observator cultural condiţia lor suprarealistă. A fost chemat la nişte abuzive comisii disciplinare pentru a fi muştruluit că şi-a exercitat libertatea cuvîntului. S-au coagulat în mod spontan două demonstraţii, ale cîtorva zeci de intelectuali clujeni, pe strîmtele coridoare cu birouri, pentru a-i susţine pe scriitorii persecutaţi. Managerul a chemat poliţia, prin numărul telefonic de urgenţă. Claudiu Groza i-a adresat o scrisoare publică preşedintelui C.J., Horea Uioreanu. Nici o reacţie. La deschiderea Festivalului Internaţional de Film TIFF, directorul Tudor Giurgiu s-a solidarizat în mod spectaculos cu cauza jurnaliştilor, solicitînd rezolvarea acestui derapaj ruşinos. Cîteva zile mai tîrziu, trei dintre ziariştii protestatari – Ştefan Manasia, Claudiu Groza şi Ioan-Pavel Azap – au fost concediaţi.

A venit al doilea protest al filialei clujene a Uniunii Scriitorilor, cu o nouă listă de semnături, la care au aderat în primele două zile peste 100 de persoane. L-a urmat îndeaproape protestul PEN Club România, care reclama situaţia frapantă de încălcare a drepturilor omului şi avertiza că va aduce conflictul la cunoştinţa organismelor internaţionale. În replică Mircea Arman s-a dezlănţuit într-un şir de recriminări, a denunţat “agresiunea anti-românească şi anti-creştină a pseudo-jurnaliştilor”, a cerut intervenţia Procuraturii şi a SRI (?!), i-a ameninţat pe cei de altă părere decît a sa cu procese şi cu plata unor daune de un miliard de lei de căciulă. Îndată certăreţul individ a fost exclus din Uniunea Scriitorilor.

Pesemne că altceva tot nu se mai făcea, dacă nu apărea scrisoarea deschisă a şefului PSD Cluj-Napoca, Mircea Jorj, care îi solicita lui Horea Uioreanu “destituirea pe loc a celui care a provocat toată această stare ruşinoasă şi tensionată, o persoană deloc frecventabilă”. Tot atunci s-a publicat şi mesajul de susţinere pe care deputatul PSD de Cluj, Aurelia Cristea, l-a transmis jurnaliştilor de la Tribuna. Aşa că s-a constituit la 10 iunie o comisie internă de control, din partea Consiliului Judeţean Cluj, pentru a se vedea despre ce-o fi vorba oare.

“Nu mă cunoşti, mă duc în nebunie, nu am nimic de pierdut” (7)

Etichete

Consiliul Judetean Cluj, cultura, esec, faliment, Horea Uioreanu, Mircea Arman, neghiobii, Tribuna

Mircea Arman introduce metodele şi limbajul infractorilor în disputa culturală. Un ziar local îi detaliază năravurile. Profesorul Ion Vartic îl favorizase pe Arman în competiţia cu Ovidiu Pecican. Dar apoi nu i-a mai înghiţit grosolăniile la adresa lui Ion Pop şi-a trecut de cealaltă parte a baricadei. În scurtă vreme s-a pomenit cu cele mai incredibile SMS-uri ce năvăleau asupra lui de pe telefonul fostului său protejat.

22 februarie: “Vă sparg domnule profesor. Vă demontez. Mircea Arman nu are schelete în dulap. Vă sparg, repet, nu sînt aşa de prost cum credeţi, am ştiut de la început. Te provoc, boule.”
15 mai: “Eşti o nulitate absolută cum spunea Breban, băiete. Cu mine te-ai întîlnit geniule, care nu ai scris nimic. Domnule, nu mă cunoşti, mă duc în nebunie, nu am nimic de pierdut. Nu ai operă, 3 cărţi pînă la 70 de ani e nimic, crede-mă. Şi ce cărţi? Ai habar ce însemnă traducerea lui Heidegger, băiete? Generaţia noastră vă termină. Sînteţi 0 băieţi.”
Tot 15 mai: “Domnule profesor. Nu aveţi nicio şansă. Încep atacul. Va fi un cutremur. Atît dvs cît şi prietenii.”
22 mai: “Ce faci gunoiule”.

Pasajele puteau fi absolut consternante, dacă alte ziare n-ar fi relatat că, în persoana lui Mircea Arman, avem de-a face cu un delincvent condamnat recent la un an de închisoare cu suspendare, pentru conducerea maşinii sub influenţa alcoolului şi sustragerea de la recoltarea probelor biologice. În urma unor tertipuri, pedeapsa i-a fost apoi comutată într-o amendă administrativă de 700 lei. Se sparie gîndul ce personaj dubios a fost propulsat de Horea Uioreanu să conducă revista culturală cea mai reprezentativă a Clujului! Te pomeneşti că, într-un final, dacă-şi va lua inima-n dinţi să-l ejecteze din funcţie, va primi şi el niscaiva mesaje tandre: mult stimate domnule preşedinte, vă sparg, boule!

“Nu mă cunoşti, mă duc în nebunie, nu am nimic de pierdut” (1)

Etichete

comisie, Consiliul Judetean Cluj, cultura, examen, Horea Uioreanu, Mircea Arman, Ovidiu Pecican, Tribuna

Mica dar interesanta noastră urbe culturală a fost zguduită în ultima vreme de o serie de scandaluri stîrnite în jurul revistei Tribuna. Lucrurile au prins să se contureze spre finalul anului trecut, cînd Consiliul Judeţean Cluj a organizat concurs pentru ocuparea postului de manager, vacantat prin pensionarea predecesorului. În competiţie s-au înscris doi candidaţi. Ovidiu Pecican e un scriitor bine cunoscut de comunitatea locală şi naţională, are vreo 50 de cărţi şi cîteva mii de articole culturale tipărite. De-un deceniu contribuia cu propria semnătură la prestigiul publicaţiei pe care intenţiona s-o coordoneze acum şi formal. Mircea Arman e un intelectual de underground, cu vreo două-trei contribuţii, care au trecut ignorate de lumea literară şi total lipsit de experienţă în viaţa publicistică. Juriul competiţiei a fost alcătuit din academicianul Alexandru Boboc (filosof bucureştean cu o vîrstă venerabilă şi un trecut ceauşist pe care e preferabil să-l trecem pios sub tăcere), profesorul Valentin Cuibus (inspector şcolar) şi profesorul Ion Vartic (pensionat din diverse funcţii teatrale şi universitare). Nu reţin să se fi justificat public în vreun fel această componenţă bizară a comisiei. De ce erau chemaţi tocmai un filosof bucureştean octogenar, un profesor din învăţămîntul mediu şi un specialist în Ibsen şi Caragiale să decidă viitorul publicisticii culturale din Cluj?!

Ciudăţeniile au continuat cînd a fost proclamat cîştigător, dintre cei doi, candidatul pentru a cărui cunoaştere mulţi au dat fuga la Google. Ce mai contează că pretendentul nedreptăţit a depus o detaliată contestaţie? Cine mai ştie că, în locul comisiei de contestaţii, numite formal, petiţia a fost respinsă – în mod surprinzător – prin semnătura însuşi preşedintelui Consiliului Judeţean, dl. Horea Uioreanu? Şi lucrurile au început să se rostogolească pe pantă în jos. Lumea aştepta cu sufletul la gură să vadă unde se vor sfîrşi.

Notificare

Etichete

Consiliul Judetean Cluj, cultura, Horea Uioreanu, memoriu, Mircea Arman, Ovidiu Petca, presa, protest, Revista Tribuna

Primesc pentru informarea publică următorul document.

Către
Redacţia revistei Tribuna
Domnului manager Mircea Arman

Spre ştiinţă:

– Domnului Horea Uioreanu, Preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj;
– Domnului Ioan Oleleu, Vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Cluj;
– Domnului Vákár István Valentin, Vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Cluj;
– Domnului Okos-Rigó Dénes, Preşedinte al Comisiei de învăţământ, cultură, artă, religie;

Subsemnatul Ovidiu Petca, angajat al revistei Tribuna, formulez următoarea

Notificare

De 23 de ani sunt angajat la redacţia revistei Tribuna pe postul de desenator artistic, cu atribuţii de secretar tehnic de redacţie. Conform fişei postului, secretarul tehnic de redacţie, cu studii superioare, cu experienţă în munca de editare, asigură colaborarea cu redactorii de la revista Tribuna şi cu colaboratorii externi, asigură editarea materialelor stabilite de colectivul redacţional în şedinţa de redacţie anterioară tipăririi numărului, se ocupă de concepţia grafică a revistei, supervizează prezentarea grafică a revistei, finalizează împreună cu tehnoredactorul revista.

În aceşti ani am realizat, succesiv, machetele revistei, inclusiv macheta actuală, am supervizat prezentarea grafică a revistei şi m-am ocupat de strângerea materialelor destinate publicării.

Începând cu data de 18 februarie 2013, dată la care m-am întors din concediu medical, nu mi s-a mai permis să mă ocup de responsabilităţile mele în editarea revistei. În perioada în care am fost în concediu medical, 25 ianuarie–15 februarie, a fost modificată caseta redacţională fără să mi se aducă la cunoştinţă motivele pentru care numele meu a fost trecut la rubrica tehnoredactare.

Solicit restabilirea pe funcţia din care am fost îndepărtat prin rea-voinţă şi gravul dvs. abuz în funcţie, managerul hotărând unilateral, fără să mă anunţe, ca două persoane necalificate corespunzător să se ocupe de atribuţiile mele dobândite în urma meritelor dovedite pe parcursul prezenţei mele de decenii în redacţie, neluând în considerare că sunt singura persoană din cadrul redacţiei cu studii de arte plastice (secţia grafică) şi care are calificarea necesară şi experienţa pentru ducerea la îndeplinire a acestor atribuţii. Menţionez ca am fost angajat în 1990 de domnul Augustin Buzura, fiind în momentul acesta cel mai vechi angajat al revistei.

În numerele realizate după îndepătarea mea de două persoane fără studii de specialitate (absolvenţi de filologie) se observă degradarea calităţii revistei, ineficienţa în tehnoredactare, singurul lucru bun care s-a păstrat este doar structura machetei (şi aceea, făcută de mine). Nici măcar policromia – prost gestionată – a imaginii de pe prima pagina, costisitoare şi nefăcând parte din programul aprobat de consiliu, nu salvează calitatea plastică a revistei.

Aceasta se îmbină şi cu degradarea valorică a materialelor pentru că, în conformitate cu îndrumările dvs., şi munca redactorilor revine tot celor două persoane necalificate – corectorul şi tehnoredactorul. O mare parte dintre colaboratorii revistei, cu care am fost în permanentă legătură, precum şi importante personalităţi ale culturii clujene, au fost îndepărtate de dvs. din cercul publicaţiei noastre de care i-am apropiat în timp, cu destul efort, şi căreia i-am fidelizat, spre beneficiul unui profit cultural reciproc.

În tot acest timp, eu îmi petrec cele 8 ore la serviciu fără a avea un loc propriu (un birou sau măcar o masă destinată exercitării atribuţiilor mele) unde să-mi desfăşor munca şi, obligat de capriciile dumneavoastră nemotivate explicit şi raţional, stau în redacţie pe un… scaun casat. Tipul de însărcinări pe care mi le oferiţi, probabil pentru a determina plecarea mea din redacţie, nu sunt conforme pregătirii mele. Vă aduc la cunoştinţă şi pe această cale că fac parte din colectivul redacţional, nu din cel administrativ, ceea ce atrage consecinţa că, prin statutul meu, sunt chemat să răspund unor sarcini compatibile. Soluţionarea dosarului cu care m-aţi încărcat în data de 26 februarie 2013 revenea exclusiv responsabilului economic, adică dumneavoastră. Pentru aşa ceva nu mă socotesc competent în virtutea studiilor pe care le am şi nici nu cred că este fair play să lăsaţi pe seama altora ceea ce, prin contract propriu cu Consiliul Judeţean Cluj, ca şi în virtutea poziţiei dobândite prin concurs, v-aţi angajat personal să faceţi. Ca participant la viaţa cotidiană a redacţiei şi în virtutea experienţei de redacţie, mai observ că, datorită atmosferei inamicale, de presiune permanentă şi de ostilitate la adresa angajaţilor revistei, aţi creat o atmosferă irespirabilă, care s-a soldat cu forţarea demisiei colegului nostru Ştefan Socaciu. A fost un act abuziv să procedaţi astfel, punând în impas o întreagă politică editorială de succes a revistei noastre: cea de publicare a albumelor despre Cluj, bine vândute şi apreciate de public.

Mai adaug, spre deplină lămurire, că postul meu nu a fost creat în urmă cu trei ani pentru expoziţia Tribuna Graphic, aşa cum v-aţi exprimat în programul dvs., din necunoaştere sau din rea-voinţă. A fost tocmai invers, eu – de pe postul pe care îl ocupam –, punând în joc prestigiul personal de artist pe care l-am acumulat prin stăruinţe de o viaţă, am creat un proiect valoros, de succes, menit să îmbogăţească patrimoniul cultural clujean, punând în act o colaborare între trei instituţii prestigioase: Consiliul Judeţean, Revista Tribuna şi Muzeul de Artă. Acest proiect trebuie să continue şi anul acesta, fiind cuprins în programul acestor instituţii. Protestez împotriva dorinţei dvs. expres formulate de a-l suspenda în mod iraţional şi împotriva evidenţelor succesului său. O asemenea linie dezastruoasă de gestionare nu vine în întâmpinarea proiectului Cluj – capitală culturală în 2021, ci îl sabotează.

Având în vedere acestea, acţiunile dvs în exercitarea drepturilor şi responsabilităţilor în conducerea instituţiei sunt susceptibile de a prejudicia interesul şi prestigiul instituţiei.

Ovidiu Petca
11.03.2013