Colocviul internațional „Dante Alighieri – 700”

Etichete

Academia Romana, Bucuresti, colocviu, italiana, MNLR

Mă bucur să particip la prestigiosul colocviu științific de sărbătorire a lui Dante Alighieri, organizat la București de Muzeul Național al Literaturii Române, Academia Română, Institutul Cultural Român și alte instituții cunoscute.

Publicitate

Poveşti cu Popeşti

Etichete

Academia Romana, Dumitru Popescu, Dumitru Radu Popescu, nerusinare, premiu, propaganda, Steaua Romaniei

A fost odată ca niciodată o situaţie tare-ncurcată. Un dictator comunist într-o zi era oleacă trist. S-a gîndit să-şi recruteze nişte propagandişti pe metereze. Unu’ era Popescu din Teleorman – altu’ Popescu, dar bihorean. Amîndoi Dumitru pe nume, ca să-i confunde lumea la glume. Unu’ era cam economist, dar ziarist – ăl’alt mai filosof şi farmacist, dar artist. Unu’ parvine-n ‘65 CC-ist de PCR-ist – altu-n ‘68 e marginalizat CC-ist de PCR-ist. Unul, vreo cinci ani ministru ceauşist – altul, cinşpe ani deputat comunist.

Mitică din Teleorman e valabil ca şef ideolog şi principal cenzor, presa şi cultura o castrează cu spor. Răducu cel bihorean scrie roman după roman – revistele de cultură (“Steaua”, “Tribuna”, “Contemporanul”, “România literară”) le pilotează şi scriitorii români îi debutează, (nu) îi premiază, îi mai cenzurează şi de la năzbîtii îi calmează. Mitică e aspru şi fioros, lumea îl ştie de tîmpit periculos. Răducu e om util la toate, comunismul îi dă năvalnic brînci din spate. Mitică întemeiază şi coordonează sinistrul cult al personalităţii dictatorilor (El şi Ea). Răducu e trimis să troneze ca preşedinte jugănitor, peste personalităţile scriitorilor. Idiotologul Dumitru Popescu “Dumnezeu” îi scrie discursurile lui Pingelică, îl compară cu Bonaparte şi Pericle. Estetologul Dumitru Radu Popescu îl gîdilă pe la lingurică, zicîndu-i de “societatea liberă şi demnă”, “socialismul”, “pîrghii hotărîtoare de progres social”, “unitatea frontului literar în jurul partidului”, “neostenita energie şi putere de muncă”, “virtuţile demne de a fi trecute-n cronica eternităţii noastre”. Cu o lună înainte de astă lată linguşeală, muncitorii din Braşov basculaseră portretele şi cărţile lui Ceauşescu pe geam.

A venit revoluţia din decembrie ‘89: cîtă nedreptate!
– Dumitru Popescu!
– Prezent!
– Treci la puşcărie!
Şi pe un ton ceva mai intelectual:
– Dumitru Radu Popescu!
– Prezent!
– Treci la Academie!

Nu ştiu ce anume scria în referatul care l-a convins alaltăieri pe preşedintele tuturor românilor, Klaus Iohannis, că academicianul Dumitru Radu Popescu trebuie să capete, la Cotroceni, Steaua României în grad de Cavaler. Dar de-aici, dintr-un colţ de provincie friguroasă, îi şoptesc plin de smerenie: “Excelenţă, să nu fie uitat nici Dumitru Popescu!”.

Academician golan

Etichete

Academia Romana, Ionel Haiduc, mineriada, plagiat, scandal, Victor Ponta, Viorel Barbu

Pe vremea mineriadelor şi a protestelor din Piaţa Universităţii, pe cînd Ion Iliescu i-a numit “golani” pe demonstranţii pentru democraţie, au apărut numeroase gesturi internaţionale de simpatie cu cauza României. Printre ele a fost preluarea, cu mîndrie, a titlului infamant. Mulţi artişti reputaţi s-au declarat la rîndul lor “golani”. Eugen Ionesco, de la Academia Franceză, a participat la mitinguri de solidarizare purtînd însemnul “academician golan”.

Avem sub ochi dovada că istoria nu se schimbă din temelii, ci evoluează în spirală. Momentul ciomăgelilor minereşti, din iunie 1990, sub oblăduirea lui Ion Iliescu, e reconstruit în iulie 2012 de episodul îmbrîncelilor anticonstituţionale, puse la cale de parlamentarii uselişti. Şi pentru că plagiatul primului-ministru se află în epicentrul infracţiunilor, aici s-au dus cele mai înverşunate lupte. Corp la corp. Cercetătorul Viorel Barbu, preşedinte al filialei Iaşi a Academiei Române, membru în Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) a constatat pe baza evidenţelor – alături de colegii săi – că, în cazul doctorului Victor Ponta, avem de-a face cu un plagiat grosolan. Spre uluirea sa, prestigiosul matematician, profesor la Universitatea “Al. I. Cuza” şi profesor invitat la importante instituţii ca Purdue University, SUA, Universitatea Paris VI, Franţa, Universitatea Trento, Italia, şi-a găsit nănaşul! A fost apostrofat că-i incompetent şi ameninţat cu puşcăria de ministrul Liviu Pop, de la Liceul “Salygny”.

Memorabile sînt mai cu seamă scenele de coridă ale ministrului năpustit printre savanţi. Zbierîndu-şi invectivele şi fluturînd foaia cu “Mazîl! Mazîl!”, gladiatorul a auzit cu o jumătate de ureche replica definitorie pentru vremurile de cacao pe care le încarnează cu nesimţire: “Domnule ministru, astăzi l-aţi demis pe Preşedintele Academiei, Ionel Haiduc!” (care era printre membrii comisiei). “Sper că nu aveţi de gînd să desfiinţaţi şi Academia Română!”