Etichete

, , , ,

GaryAm citit cu interes în revista România literară, nr. 16-17/2020, pasajele de prezentare a scriitorului Romain Gary și a cărții sale, care stă să apară la Ed. Humanitas, Educație europeană, trad. Daniel Nicolescu. Avem aici, după toate aparențele, o fișă profesională de tipul “viața și opera”, unde ni se înșiră momente semnificative din existența autorului, refugierea sa în Franța, studiile, participarea la război, distincțiile obținute, cariera de diplomat în diverse puncte de pe glob, căsniciile, sinuciderea. Atunci cînd vine rîndul cărților publicate de Romain Gary, ni se amintește un lung șir de creații semnificative, care l-au impus pe primul raft al literaturii contemporane. Cititorul, îndreptat deja cu mintea spre fragmentele de lectură promise, trece iute peste detaliul că titlurile sînt date în franceză, cu anii de apariție semnalați în paranteză, însă acolo unde există versiuni publicate de Ed. Humanitas, titlul e precizat și pe românește.

După cum se știe, Romain Gary e singurul autor francez care a cîștigat de două ori Premiul Goncourt: odată cu numele său, pentru romanul Les racines du ciel (Rădăcinile cerului, trad. Sanda Oprescu, Buc., Ed. RAO, 2008), a doua oară cu numele Emile Ajar, pentru La vie devant soi (Ai toată viața înainte, trad. Laszlo Alexandru, Buc., Ed. Univers, ed. 1, 1993, ed. a 2-a, 2006, ed. a 3-a, 2013). Alte cărți i-au fost publicate în edituri românești semnificative: Regele Solomon (trad. Daria Laura Bârsan, Iași, Ed. Polirom, 2019), Alint (trad. Irinel Antoniu, Buc., Ed. Univers, 2015), Himere (trad. Liviu Papuc, Chișinău, Ed. Cartier, 2007), Dincolo de limita aceasta biletul își pierde valabilitatea (trad. Liviu Papuc, Chișinău, Ed. Cartier, 2007), Lady L. (trad. Anca Burlan, Ed. Elit Comentator, 1992), Clar de femeie (trad. Anca Bogdan, Buc., Ed. Univers, 1979), Groapa bunei speranțe (trad. Geo Dumitrescu, Buc., Ed. Univers, 1974), Prima dragoste, ultima dragoste (trad. Marcel Aderca, Buc., E.L.U., 1968, reluată la Buc., Ed. RAO, 2007).

groapaSe vede cu ochiul liber că vreo cîteva zeci de oameni au trudit, de-a lungul deceniilor, să-l traducă pe Romain Gary în românește, să-l editeze, să-l tipărească, să-l pună în vînzare. Este elocventă procedura prin care Ed. Humanitas vîră la pomelnic doar propriile publicații și-i ascunde în decor, cu o clipire de geană, pe toți ceilalți. Mai ales că romanele cu cele mai importante premii ale francezului nu la trufașa antrepriză au văzut lumina realității. Sub aparența deontologică a fișei de autor, ni se vîră pe sub tejghea o tristă reclamă comercială.

Pe vremea ceaușismului, scriitorii români care plecau definitiv din țară erau șterși automat din spațiul public: numele lor nu mai putea fi pomenit în revistele literare, cărțile lor erau retrase din librării și biblioteci. În Roma antică s-a dat și un nume pentru acest abuz, aplicat pe pielea adversarilor: damnatio memoriae. Totuși n-am găsit pînă acum, la drept vorbind, ca brutala metodă punitivă să fie aplicată și la departamentul “lăcomie financiară”. Nu trece zi fără să învăț ceva.

educatieUnii vor spune că fac din țînțar armăsar. Însă metoda falsificării, prin parțializare și deturnare a informației, tinde să devină stilul casei. Editoriale. Ni se prezintă cu tam-tam noua apariție Humanitas, Educație europeană. Printr-un lapsus de memorie, nu ni se spune că la traducerea ei a mai trudit, cu decenii în urmă, Geo Dumitrescu și-a publicat-o sub titlul Groapa bunei speranțe, în vreo două ediții diferite. Oricum, Romain Gary n-a luat cu asta Premiul Goncourt, cum scrie pe coperta Humanitas, ci Marele Premiu al Criticilor Francezi, cum scrie pe versiunea Geo Dumitrescu.

primaEh, un fleac. Au fost ușor neatenți. Cînd vor tipări cartea, vor face necesara precizare. De acord. Dar, printr-un alt lapsus de memorie, nu aflăm detaliul că Promisiunea zorilor (trad. Daniel Nicolescu, Buc., Ed. Humanitas, 2018) e tocmai cartea transpusă de Marcel Aderca, Prima dragoste, ultima dragoste (Buc., E.L.U., 1968; RAO, 2007). În principiu e bine să se refacă traducerile cărților beletristice importante: la interval de cîteva decenii, orice limbă literară simte nevoia de primenire și actualizare. Dar de ce să nu-ți previi clienții că poate au mai citit asta odinioară?promisiunea

Și nu mă gîndesc neapărat la romanul Dincolo de limita aceasta biletul își pierde valabilitatea, în traducerea lui Liviu Papuc. Aici ediția Humanitas (2019, 32 de lei) este reluarea ediției Cartier (2007, 20 de lei). Nu, nici acum nu se spune că e reeditare.

dincoloO carte bună își are povestea ei, biografia ei. Există bibliofili împătimiți, care ți-ar putea relata aventurile unei ediții rare din secolul al XVI-lea sau al XVII-lea. Borges era doar unul dintre ei și, la drept vorbind, le mai și inventa. Însă amestecarea cărților pe sub masă și aruncarea în ceață a drumului lor adevărat, pînă în mîinile cititorilor, reprezintă năravuri nu de intelectual, ci de geambaș. E trist să constați că există oameni care își fac osînza din obiecte pe care unii au asudat frămîntați, cînd le-au scris, iar alții au plîns impresionați, cînd le-au citit.

 

gary-opera