Etichete

, , ,

Răspunsuri la întrebări

– despre aspectul de teatralitate în poemul dantesc.

Structura întregului poem este prin excelență polivalentă, pe niveluri suprapuse. Dante, într-o lucrare considerată de alții minoră, cu titlul Convivio, un fel de tratat de estetică, spune limpede, referindu-se la textul Bibliei, că se pot identifica patru sensuri diferite: literal, alegoric, moral și anagogic. Unul și același text putem să-l înțelegem în patru modalități paralele, dar diferite. Ceea ce el a observat și a analizat teoretic, în Convivio, a aplicat apoi în capodopera lui, în mod practic. Pot citi poemul dantesc în moduri diferite, pot vedea acolo o aventură, cu oameni care se iau la bătaie, cu Dante care leșină, avem aici și partea teatrală, care dă sarea și piperul ansamblului. Dar pot să-l citesc și ca pe un poem teologico-filosofic, ca o meditație la mîntuirea sufletului și atunci sigur că se depășește hybris-ul, către katharsis.

Eu astăzi am făcut o paralelă între textul scris, literar, și textul muzical, implicit. Vă mărturisesc că mai am un proiect incitant. Aș vrea să fac o asemenea călătorie, în paralel, cu picturi celebre, inspirate de momente faimoase din poemul medieval: să prezint versurile în italiană, în traducere română și să arăt cum au fost ele transpuse de pictori. Azi am avut un parcurs: Divina Comedie cu sonor. Mi-aș dori o prezentare: Divina Comedie cu imagini. Iar, după aceea, ar fi interesant să le combin și să facem o expediție prin Divina Comedie cu imagini și sonor. Mai ales că, acum cîteva săptămîni, am descoperit pe internet un film mut din 1911, cu Infernul lui Dante. Filmul folosește instrumentele dramaturgiei, în mod interesant, cu peste 100 de ani în urmă. Voi include link-ul în bibliografie, să vedeți ce lucruri au reușit să realizeze oamenii aceia, care de mult nu mai sînt, cu actori profesioniști. De asemeni am văzut, după ce terminasem facultatea, în primii mei ani de profesorat, la Casa de Cultură a Studenților din Cluj, o trupă italiană, care a realizat un spectacol teatral după Divina Comedie. Ei au avut o abordare mitologică, actorii purtau măști antice pe figură, alergau pe scenă cu coarne și cu un cap de Minotaur. Era o ipoteză a scenaristului și a regizorului, eu unul n-am agreat varianta lor, cred că se puteau scoate lucruri mai substanțiale. Sînt piese de teatru, este film, muzică tocmai am auzit. Toate coexistă. Numai că e foarte greu să le punem împreună. Dante a făcut-o, în textul lui! Însă noi trebuie să le dezghiocăm pe rînd, ca atunci cînd desfacem ceapa. Fiindcă toate, suprapuse, ne depășesc: e greu de găsit un om care să se priceapă la toate. De pildă eu nu sînt specialist în muzică. De asta n-am intrat – dar sînt alții care au făcut-o – să analizez în conferința de azi tipuri de tonalitate muzicală, prezente în Divina Comedie. Și aceasta ar putea fi o direcție interesantă. Eu am recurs la o abordare descriptivă, sintetică, dar ea poate fi urmată firește de una analitică.

despre alte opere muzicale legate de Dante.

O altă conferință, sau poate chiar un curs universitar, la Conservator, timp de un semestru, s-ar putea realiza cu compozițiile celebre inspirate din Dante. Și aici îi avem pe Franz Liszt, Gaetano Donizetti, Giacomo Puccini, Piotr Ilici Ceaikovski, precum și zeci de alte nume mărunte, care au compus poeme muzicale, concerte, simfonii. Dar e cu totul altceva. Eu nu m-am întrebat azi: cine face muzică, sub inspirația lui Dante? Ci am intrat în textul poetic, am dat citatul explicit și l-am verificat în transpunerea sa sonoră. N-am vorbit despre creații muzicale derivate din Dante, ceea ce poate fi de asemeni un amplu subiect de dezbatere. Iată dovada că Divina Comedie prezintă o fecunditate incredibilă, care continuă să stîrnească interes de-a lungul vremurilor.

(Keynote Speaker la International Conference of Theatre Studies, 19th edition, Universitatea de Arte din Tîrgu Mureș, 14 decembrie 2018)

tg-m4