Etichete
conferinta, Dante, keynote speaker, muzica, Tîrgu Mureș, Universitatea de Arte
Sînt onorat să susțin poimîine, în calitate de keynote speaker, prelegerea Muzica în “Divina Comedie”, în cadrul Conferinței Internaționale organizate de Universitatea de Arte din Tîrgu Mureș. Sînt emoționat să aflu că prezentarea mea va beneficia de traducere engleză simultană, în cască, pentru profesorii universitari care vor participa din străinătate. Îi mulțumesc domnului rector, prof. univ. dr. habil. Sorin Crișan, pentru această călduroasă invitație.
Muzica este o componentă fundamentală a capodoperei lui Dante Alighieri. Acest fapt este explicabil, mai întîi, prin contextul cronologic în care ne situăm. Evul Mediu a marcat expresia sincretică a artelor, iar trubadurul scria versurile, compunea melodia, interpreta la instrumente și din voce, în timp ce dansa în fața publicului. Dar muzica a fost și o materie de bază în Quadrivium, care alături de Trivium marca parcursul esențial al studiilor medievale. Dovada că Dante a fost unul dintre cei mai erudiți intelectuali ai vremii sale poate fi regăsită în Divina Comedie.
Poemul dantesc este bogat în trimiteri la diferite instrumente, dansuri și cîntece. Prezența muzicii în cadrul poemului cunoaște o evoluție gradată. În Infern întîlnim sunete dizgrațioase, înfricoșătoare și foarte diversificate, cu rolul de-a mări spaima și tortura celor damnați, sau ilustrîndu-le suferința. În Purgatoriu, muzica are o finalitate etică, avînd scopul de-a contribui la purificarea sufletelor, prin învățătură și rugăciune. (Îndată ce exprimă doar un moment de bucurie estetică gratuită, este condamnată cu asprime.) Melodiile reflectă aici, conform “legii echivalenței”, pedeapsa ori penitența executată pe fiecare cornișă a muntelui. Muzica se desfășoară în deplina ei bogăție tonală în Paradis, de la muzica sferelor (din Cîntul I), care va însoți ultima parte a expediției, la cîntările sfinților și ale îngerilor, executate cu ajutorul vocii sau prin comparația cu diverse instrumente diafane din viața pămîntească, pînă la corul polifonic, care marchează eterna mișcare circulară.
În paralel cu o sintetizare sumară a diferitelor situații de exprimare muzicală în Divina Comedie, conferința pune alături pasaje de poezie, în italiană și în echivalență română, cu interpretări a cappella ale unor melodii invocate în poem. Grupul vocal Zephyrus, din Charlottesville (Virginia, SUA), specializat în muzică medievală, renascentistă și în barocul polifonic, a inclus pe internet adaptări ale cîntecelor din opera dantescă, realizate de călugării benedictini din Solesmes (nord-vestul Franței), care își propuneau să redea, la sfîrșitul sec. al XIX-lea, muzica în tiparul său medieval, fără distorsiunile apărute ulterior, de-a lungul timpului.
Laszlo Alexandru 
Domnule Profesor,
Din toata inima va urez SUCCES la aceasta conferinta: relatia marilor poeti cu muzica este organica, ritmul, rimele, armonia, versul, toate componentele fenomenului numit de latini „carmen, -inis” participa alaturi de cuvant si de universul ideilor la farmecul unui text poetic, muzical. Puterea simbolica, emotiile, caracterul fantastic sau vizionar al cuvantului dublat de muzicalitate sunt atributele incantatiei magice.
In ceea ce priveste ilustrarea muzicii sacre de catre Grupul vocal Zephyrus, din Charlottesville si de catre călugării benedictini din Solesmes – ce poate fi mai ales si minunat? Felicitari celor care au avut fantezia de a uni, de a pune alaturi aceste fapte unice.
In ceea ce priveste Solesmes – enorm centru al muzicii gregoriene, este manastirea unde, in fiecare zi, intrun ritual plin de imaginatie, exact ca si in „Divina Comedia”, lumea spiritului, cerul este inseparabil de infern. Cu o alta ocazie, va voi relata, poate, acest dureros dar adevarat raport terestru.
Oricum, este o mare onoare sa va sustineti pledoaria in acest anturaj si din nou va urez succes!
Victor Sonea
Vă mulțumesc pentru generozitatea comentariului. În cazul acestei prezentări nu va fi totuși vorba de muzica organică a poemului, ținînd de ritm, rime, armonie sau vers, ci chiar de melodiile gregoriene pe care Dante le numește explicit, multe inspirate de Psalmi sau din alte pasaje biblice, din ceremonialul ecleziastic medieval etc. Iar acestea vor fi ascultate de spectatori, în paralel cu textul poeziei (în italiană și română – și engleză în cască…). Deci un bombardament multi-estetic 🙂
Solesmes, pe malul raului Sarthe, este unul dintre cele mai importante centre monastice benedictine. Silueta masiva si distanta pare desprinsa din « Castelul » lui Kafka. Romanii vor regasi in acest loc, vie si stralucitoare, memoria monseniorului Ghika.
Pe malul opus se afla mica localitate Saint Pierre de Solesmes, grupata in jurul bisericii unde, zilnic la ora serviciului divin, au loc minunatele concerte gregoriene. Venind rand pe rand cu o precizie de ornic, calugarii dau impresia reconstituirii unei ordini cosmice. Apoi acordurile vocale transpun asistenta intro stare de transa, al carei efect se va continua peste ani. Ca parte integranta din corala, o silueta neagra, o pajura de fier forjat, o « gargouille » arunca o presimtire sinistra.
La numai cativa pasi insa, pe fatada unei casute anonime, o inscriptie aduce in prim plan trasatura cea mai oribila a spiritului francez – colaborationismul, ura viscerala si trufia, sadismul fara margini, sectarismul catolic, ce a dus la moarte sute de mii de nevinovati francezi de religie mozaica, de la copii la octogenari. Si azi, criminalii de ieri afima cu tarie, ca un tragic leitmotiv : « Eu sunt pétainist, ca tatal meu, si anual merg in pelerinaj la mormantul maresalului din Ile d’Yeu ». Solemes, posibil etimon de la Jérusalem.
(din pacate, imaginile nu sunt preluate in aceasta caseta de comunicare).
Vă mulțumesc pentru această evocare. Să înțeleg că ați fost la Solesmes? Dacă doriți, puteți să-mi trimiteți imaginile de-acolo pe mail, voi găsi o modalitate de-a le face publice.
Desigur, am incercat sa incarc imagini transpuse in word si micsorate, dar nu am reusit. Textul efectiv este : „MARGUERITE ARON (1873 – 1944) se retira en ce logis Saint Paul en 1936. D’origine juive, professeur de lettres à Paris, elle fût arrêtée par la Gestapo le 26 janvier 1944 au sortir de la messe à l’Abbaye Saint-Pierre. Detenue à Drancy, elle fut déportée à Auschwitz d’où elle ne revint pas.”
Marguerite Aron avea 71 de ani, era un mare pericol pentru Franta.
Franta este plina de astfel de placi memoriale. In special scolile amintesc aceasta monstruozitate, gravata in marmura neagra. Totusi, la sfarsitul razboiului, tribunalul nu a dat decat doua condamnari la moarte: Laval, primul ministru si maresalul Pétain. Primul a fost executat; La cel de-al doilea, De Gaulle a comutat pedeapsa in detentie pe viata.
Nu-mi pot imagina durerea din sufletul acestei profesoare, durerea familiei si a elevilor ei, pe ritmul coralei gregoriene. Exita vreo legatura intre cele doua elemente sau nu, cine poate sti?
M-as bucura mult sa am adresa d-voastra de e-mail.