Etichete
Angela Granet, inedit, interbelic, Mihail Sebastian, scrisori
INEDIT ✺ INEDIT ✺ INEDIT ✺ INEDIT ✺ INEDIT
S-au păstrat puține mesaje trimise de Angela Granet către Mihail Sebastian – doar cele de la sfîrșitul relației lor, cînd tînăra își cunoscuse deja viitorul soț și încerca să se desprindă din prietenia cu scriitorul. Alesul ei a fost un economist mai în vîrstă, înstărit, cu casă la Predeal, care era în relații de prietenie și se vizita cu Beni, fratele lui Iosy. După venirea comunismului, cei doi soți au sfîrșit într-o cameră modestă, închiriată de la ICRAL, cu bucătăria la comun.
Angela Granet (Einhorn) a păstrat scrisorile pînă la moartea ei, în 1979. Două prietene și nepotul de soră, pe-atunci adolescent, aveau de golit în grabă locuința. Una dintre ele le-a luat în păstrare. Cu puțin timp în urmă, bătrîna doamnă, ajunsă deja la 90 de ani, s-a înduplecat, la cererile nepotului lui Angi, și i-a restituit corespondența. El mi-a încredințat-o spre publicare.
Laszlo Alexandru
✿ ✿ ✿
6 Mai
Te rog să nu te miri că răspund așa de târziu scrisorii tale, dar cred că mi-e frică să scriu. Nu pot să farm o monedă decât într-o mână, sau s-o arunc în aer dacă sunt esuberantă, niciodată într-o cutie. Probabil că n-ai să mă crezi că înainte de a primi dela tine am vrut să-ți scriu. După aceia răspunsul meu trebuia să fie mărginit de dispoziția întâmplătoare pe care ți-o cunoșteam și de aceea stânjenit. Cu ajutorul lunei am preferat să nu-ți scriu, dar m-am gândit că nu e drept să nu-ți spun că ai scris cea mai complectă adresă pe care am primit-o de când stau la Ciclop, că m-a bucurat foarte tare scrisoarea ta și înfine că ești nedrept cu purtarea mea egală luând atâtea precauțiuni contra unei eventuale proaste dispoziții a mele.
Am respirat puțin și acum să-ți scriu ce fac. Învăț ca să-mi iau licența în Iunie. Ce am făcut până acum cred că o să te bucure, te-ai interesat doar întotdeauna de începutul meu, am lucrat de când ai plecat la Academie în condițiuni onorabile, adică ca bursieră a Băncii Naționale. Touchant nu? Îți închipui ce fericită am fost mai ales că am fost și încurajată. Mă întrebi dacă viu la Paris la anul. Cred că încep să vreau să viu cu toate că am încă ce învăța aici și intenționam să mai rămân. Mi-e frică ca odată cu licența să nu mă prindă alte ocupații cari să mă împiedice apoi.
Îți scriu din Brăila unde mai rămân puțin. Izi vine câteodată să mă vadă și-mi aduce cărți. Mi-am făcut conștiincios comisionul. Dacă ai timp și vrei să-mi scrii despre Paris și puțin de ce faci tu în el mi-ai face foarte multă plăcere.
Angi
