Etichete
Angela Granet, inedit, interbelic, literatura, Mihail Sebastian, scrisori
INEDIT ✺ INEDIT ✺ INEDIT ✺ INEDIT ✺ INEDIT
Marți
Dragă Angi,
Nu am să-ți dau nici o explicație pentru absența mea de un an. (Poate mai mult decât atâta – nu știu bine.) Ești printre remușcările mele cele mai ascuțite și uneori, când trec podul peste Dâmbovița, în piața Senatului, spre casă, tremur la gândul că mi-ai putea ieși în cale – și atunci, mizerabil cum sunt în hainele mele militare, murdare și rupte, mă întreb ce ți-aș spune, cum aș explica lipsa asta imensă, pe care, te rog să crezi, cel dintâiu nu mi-o iert eu.
Am aflat târziu despre nefericirea pe care ați îndurat-o anul ăsta și încă odată am fost incapabil să fac ceea ce e firesc pentru toată lumea, să-ți trimet un cuvânt de condoleanță – dar toate astea mă dezarmează și mă încurcă, știind că la urma urmelor nu vor fi fost mulți, din cei care te-au vizitat sau ți-au scris, nu vor fi fost mulți care să se fi gândit la tine cu simpatia mea îndurerată și, recunosc, inabilă.
Și uite, acum, după atâta vreme, mă tem să viu, fiindcă nu știu cum să-ți spun bună ziua.
Nu vrei să-mi ușurezi sarcina? Dacă da, trimite-mi un cuvânt (Mihail Sebastian, Sfinții Apostoli 14), o carte postală, un rând, ca să știu că nu ești iremediabil supărată.
Vechiul tău prieten,
Iosy Hechter
P.S. Cartea pe care o primești a fost scrisă, în prima parte, mulțumită unei convorbiri lungi cu tine, la Corso. Citește și poate ți-o vei aminti.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.