Etichete

, , , , ,

Cartea se construiește pe 88 de dialoguri, destul de unitare cantitativ, în extensia întrebării (cam o pagină) și a răspunsului (între două și patru pagini). Tonul cordial, tandru, îi lipește ca timbrul de scrisoare pe cei doi scriitori consacrați. Asta poate fi uimitor, dacă ne amintim că, nu demult, Daniel Cristea-Enache l-a probozit tăios pe Nicolae Manolescu. Însă trecutul este o fata morgana pentru actualul director cu imaginea care, mai ieri, demisiona cu zgomot din Uniunea Scriitorilor.

Odinioară: “pentru a-şi face meseria de critic, a ajuns în ultimii douăzeci de ani să alerge dizgraţios după tot felul de funcţii, combinaţii, onoruri şi sinecure. Cu un real talent în a se mula pe cele mai diferite contexte, afirmând azi ce nega ieri şi jucând fie pe cartea seriozităţii, fie pe cea a relativismului, N. Manolescu i-a făcut pe alţii părtaşi la aventura lui politică”. Azi: “Mă impresionează energia și vitalitatea de care dați dovadă. Într-o singură zi, ați fost la o ședință la Academie, la o jurizare și o premiere la România literară, la o conferință la Litere. Cînd mă gîndesc la atîția conaționali ce par obosiți din orice, încă de la naștere, nu pot să nu vă întreb: de unde această formidabilă energie a lecturii, a scrisului, a gînditului însuși?”.

Consecvența de atitudine și responsabilitatea morală ar trebui să fie probabil ingrediente la fel de importante, în conturarea profilului public al unui scriitor, pe cît tenacitatea și erudiția.