Etichete

, , , , ,

A fost greu drumul pȋnă la Agrigento: aproape 24 de ore cu microbus – avion – autocar – microbus. Am ajuns frȋnți. I-am ȋnsoțit acolo pe elevii mei, care au cȋștigat “Premio straordinario” ȋn concursul de dramaturgie “Uno, nessuno e centomila”, organizat de Ministerul Instrucției din Italia, la aniversarea celor 150 de ani de la nașterea lui Luigi Pirandello. Elevii adaptaseră pentru scenă nuvela Due letti a due și au convins juriul, dintre alte 80 de echipe candidate.

sicilia1

Ȋn prima seară, la cină, rupți de oboseală, m-au ȋntrebat dacă le permit să-și cumpere un pahar de vin. Asta ȋi va ajuta să cunoască specialitățile locale, dar să și doarmă mai bine. Am ezitat o clipă, apoi am fost de acord. Dar să nu procedăm la ȋntȋmplare. M-am ridicat și m-am ȋndreptat spre maȋtre d’hôtel: un tip aspru, scund, vȋnos, ȋn pragul bătrȋneții. Ȋși controla personalul din priviri, făcea un gest cu degetul și doi chelneri se năpusteau, ridica din sprȋncene și chelnerița ȋnțepenea din drum speriată. Rostea monosilabic ordine seci, care erau imediat executate. M-am apropiat de el, decontractat, și am intrat ȋn vorbă, prinzȋndu-l de antebraț. S-a ȋncordat instantaneu și m-a privit neȋncrezător. I-am spus repede că sȋnt profesor, am venit ȋn Sicilia cu elevii mei pentru un concurs de literatură, ei s-au gȋndit să guste un pahar de vin local, dar nu ne pricepem, am vrea să-i cerem sfatul: ce ne recomandă? M-a privit rece și mi-a poruncit: “Mergeți la masă! Vin eu acolo”.

A scos un mănunchi imens de chei, a descuiat un dulap cu vitrină, de unde a extras o sticlă. A venit și ne-a plasat-o ȋn mijlocul mesei. A zȋmbit larg și ne-a spus că am cerut un sfat bun de la persoana potrivită. El a fost vreo 10 ani profesor de oenologie; ȋn perioada aia a insistat mereu că băutul vinului este o știință, care trebuie ȋnvățată ȋncă din adolescență. Vinul consumat ȋn mod inteligent ajută la sănătate. Prin urmare sticla respectivă este un cadou de bun-venit din partea lui. A zȋmbit din nou și s-a ȋndepărtat. Firește că această mică scenă a făcut senzație la masa noastră.

dictionarAm revenit ȋn camera de hotel ȋngȋndurat. Tocmai am asistat la un gest frumos, simțeam că i-am rămas dator, cum să-l răsplătesc? Aveam la mine două exemplare din Dicționar italian-român și român-italian, pus ȋn bagaje pentru orice eventualitate: un tiraj minunat, cu coperți cartonate, retipărit anul trecut la o editură academică din Chișinău. Ȋn seara următoare am luat un volum și am coborȋt la restaurant. M-am apropiat de el, l-am prins de antebraț, l-am simțit iar cum se cabrează. “Aseară ne-ați arătat la ce vă pricepeți dumneavoastră. Ȋn seara asta aș vrea să vă arăt la ce mă pricep eu. Vă rog să primiți cartea asta, pe care am scris-o. Sȋnt profesor, dar sȋnt și scriitor și ȋmi face plăcere să v-o ofer. Este un dicționar și, chiar dacă nu știți românește, folosind partea redactată ȋn italiană s-ar putea să vă fie cȋndva de ajutor”.

Privirea tăioasă i s-a tulburat. Vocea a ȋnceput să-i tremure. “Vai de mine. Dar eu n-am primit ȋn viața mea o carte de la nimeni!”. I-am zȋmbit și i-am spus că sȋnt cu atȋt mai bucuros. Abia m-am ȋntors la masa noastră, că a ajuns și el, cu o altă sticlă, pe care a pus-o ȋn mijloc: “Acesta e cadoul meu!”. Am rămas cu toții uluiți. Ȋn timp ce scotea dopul și ne turna ȋn paharele apărute ca prin farmec, ne-a povestit că și el are două fete de 27 de ani; a stat vreo 8 ani ȋn Scoția; a lucrat, ȋn cinci reprize diferite, la restaurante de lux din America; acum coordonează echipele de ospătari și supervizează activitatea din localurile de prima categorie din Sicilia.

De-atunci și pȋnă la plecare, ȋn fiecare seară, am primit de la el cadou cȋte o sticlă de vin. Ȋntr-o singură zi a lipsit de la serviciu, fiind liber să se odihnească. Adjunctul lui s-a apropiat de masa noastră și mi-a spus: “Domnul șef mi-a transmis să vă ofer o sticlă de vin. Ce preferați? Alb sau roșu?”.

sicilia2

Anunțuri