Etichete

, , , ,

jungActivitatea asociaţiei se gripează la începutul anului 1912. Jung îşi răreşte la limită corespondenţa, Riklin “nu răspunde la nici o scrisoare şi nu confirmă primirea nici unei expediţii”. Cînd este chestionat de Freud asupra mersului lucrurilor, Jung îşi reconfirmă devotamentul, dar adaugă pasaje din Zarathustra, în care ucenicul e mustrat că n-are puterea de-a se răzvrăti împotriva învăţătorului, pentru a se găsi pe sine. Altă ciocnire de opinii are loc pe tema conotaţiilor incestului şi pe problema libidoului în teoria psihanalitică. Divergenţele îl conduc pe Jung să scrie: “La următorul congres am să supun la discuţie funcţia mea de preşedinte, pentru ca Asociaţia să se poată exprima dacă tolerează sau nu concepţii deviante”.

Apoi psihologul elveţian pleacă într-un amplu turneu american, ţine conferinţe la New York, Chicago, Baltimore şi Washington. Foloseşte ocazia pentru a-şi puncta deosebirile de vederi, tot mai accentuate, faţă de teoria freudiană. Se bucură de preţuirea publicului şi i-o comunică, la întoarcere, preopinentului. Acesta fusese probabil informat, căci îl felicită, zeflemitor, pentru “succesul dumneavoastră personal”. În contextul crizei instituţionale, problemele se agravează la Zentralblatt, unde redactorul Stekel, de conivenţă cu editorul tipograf, preia pe cont propriu publicaţia şi refuză să mai urmeze recomandările consiliului ştiinţific. Sigmund Freud şi toţi discipolii săi îşi retrag sprijinul pentru revista care astfel, doi ani mai tîrziu, piere vlăguită.

Jung se lamentează cu indignare că este desconsiderat de mentorul său (“dumneavoastră vă lipsiţi de o înţelegere a lucrării mele prin faptul că o subapreciaţi”). Apoi îi pune în vedere că editorul comerciant – rămas păgubaş după retragerea grupării lui Freud de la Zentralblatt – pretinde despăgubiri financiare din partea întregii asociaţii. Freud îi dovedeşte cu documente caracterul abuziv al pretenţiilor negustorului. Jung, în calitate de preşedinte al organizaţiei internaţionale, îi solicită oficial lui Freud, ca preşedinte al filialei vieneze, să strîngă de la membrii din subordine suma prin care să fie despăgubit editorul samavolnic. Freud refuză varianta şi preferă să-i ofere banii din propriul său buzunar. Rezoluţia vine pe un document cu antet: “Stimate domnule Preşedinte, / Drept răspuns la epistola dumneavoastră, vă dau supus de ştire că am luat cu recunoştinţă ad notam amabila dumneavoastră propunere referitoare la acoperirea a jumătate din cheltuielile suplimentare ale Zentralblatt. Deocamdată vom recurge pentru acoperirea cheltuielilor la fondul nostru, iar mai departe vom îndrăzni să apelăm la dumneavoastră”.

Anunțuri