Etichete

, , , ,

freud-jung.jpgSemne de simpatie vin din Australia şi India. Se înfiinţează organizaţia de la München. În ciuda succeselor de organizare socială, anumite accese de sinceritate ale lui Jung sînt descumpănitoare. “Dragă domnule profesor, / (…) Sentimentul inferiorităţii faţă de dumneavoastră, care mă năpădeşte deseori, trebuie compensat printr-o copiere intensificată.” În septembrie 1911 se organizează al treilea congres internaţional de psihanaliză la Weimar, în cadrul căruia se ţin 12 conferinţe, de către cei mai reputaţi specialişti. Continuă conflictele locale de la Viena, în urma cărora sînt daţi afară din asociaţie 6 membri, în frunte cu Adler. Totodată se înscriu în filiala lui Freud doi membri din Olanda, precum şi Sabine Spielrein, fosta pasiune a lui Jung.

În mijlocul acestor frămîntări aterizează scrisorile trimise de Emma Jung, fără ştirea soţului ei. Pe un ton prevenitor şi cu vorbe şerpuite, ea se interesează de ce anume este nemulţumit Freud de Jung. “De cînd ne-aţi vizitat mă macină ideea că relaţia dumneavoastră faţă de soţul meu nu este în totalitate aşa cum ar putea şi ar trebui să fie şi, fiindcă acest lucru nu are nicidecum voie să se întîmple, doresc să încerc să fac tot ce îmi stă mie în putinţă.” Nu ni s-a păstrat răspunsul lui Freud, dar femeia recidivează duplicitar. “Vă puteţi imagina că sunt fericită şi onorată de încrederea pe care i-o acordaţi lui Carl, dar îmi pare că uneori dăruiţi prea mult; nu îl priviţi oare pe el, mai mult decît ar fi necesar, drept un succesor, drept cel care va împlini opera dumneavoastră? Nu dăruim oare deseori mult, fiindcă dorim să păstrăm mult? / De ce vă gîndiţi acum, în loc să vă bucuraţi de bine meritatul prestigiu şi succes, deja la retragere? (…) Nu, mai bine bucuraţi-vă şi, după ce aţi luptat atîta timp, delectaţi-vă cu fericirea învingătorului. Şi nu vă gîndiţi la Carl cu sentimentul tatălui: ‘El va creşte, eu în schimb va trebui să mă micşorez’, ci ca un om la un alt om, care trebuie şi el, asemeni dumneavoastră, să-şi împlinească propria lege.”

Pentru a evita orice tensiune dezagreabilă, Freud face un pas înapoi şi de la Zentralblatt, publicaţia pe care o edita: “Toate sforţările mele vor avea în continuare ca scop să aşez în mîinile dumneavoastră frîiele tuturor publicaţiilor noastre”. Jung îşi asumă conducerea celor trei periodice de specialitate, pe care le pasează rapid în secretariatul de redacţie al lui Riklin, subordonatul său fidel. Dar nu-şi ascunde nemulţumirea faţă de noile direcţii de cercetare abordate de Freud, în Totem şi tabu, care depăşesc sfera strictă a psihiatriei terapeutice către zona istorică şi mitologică. “Pentru mine este foarte apăsător dacă dumneavoastră ieşiţi în public şi în acest domeniu al psihologiei religiei. Sunteţi un concurent periculos, dacă e să vorbim despre concurenţă. Dar mă gîndesc că aşa trebuie să fie şi că nu poţi stăvili un lucru firesc, şi nici nu trebuie să încerci să îl schimbi. Datorită diferenţei dintre personalităţile noastre, şi munca noastră se va deosebi. Dumneavoastră scoateţi la lumină pietrele preţioase, eu am în schimb acel degree of extension”. Lucrurile încep să fie tot mai acut formulate în termeni de competiţie personală.

Anunțuri