Etichete

, , , ,

Turneul american este un succes. Freud susţine cinci conferinţe de specialitate, Jung trei. Ambii sînt găzduiţi în casa profesorului Hall şi, la finalul vizitei, primesc titlul de doctor of laws honoris causa. După întoarcerea acasă, lucrurile evoluează cu aceeaşi repeziciune. În scrisori continuă evidenţa strictă a aliaţilor şi a adversarilor, a cărţilor recent apărute. Se pregăteşte numărul al doilea din Jahrbuch… şi se organizează al doilea congres internaţional de psihiatrie la Nürnberg (martie 1910). În preajma evenimentului Jung pleacă inopinat cîteva zile la Chicago, pentru a trata un pacient. Totuşi congresul, în aprecierea lui Freud, “a fost, fără îndoială, extraordinar de reuşit”. La final se constituie Asociaţia Internaţională de Psihanaliză, cu Jung ca preşedinte, Riklin secretar şi cu sediul la domiciliul preşedintelui, la Zürich. Alte publicaţii sînt tot atunci înfiinţate: Korrespondenzblatt, pentru a se ţine legătura ritmică dintre filiale (responsabili: Jung şi Riklin), Zentralblatt für Psychoanalyse (cu Freud ca editor, Adler şi Stekel ca redactori).

Continuă strategia de derobare socială a lui Freud. Maestrul noii discipline se retrage de bună voie în rîndul doi al ierarhiei instituţionale. O face din modestie personală? Dintr-un calcul de oportunitate, pentru a-şi elibera timpul dedicat terapiei, cercetării şi scrisului? După ce l-a propulsat pe Jung la şefia asociaţiei internaţionale, îl susţine pe Adler la conducerea filialei din Viena. La scurtă vreme pornesc şicanele. Jung se simte ameninţat, în cele două publicaţii pe care le conduce, de existenţa periodicului editat de Freud. Pretinde subordonare ierarhică şi drept de decizie asupra materialelor tipărite. Sînt necesare lungi şi delicate tratative de armonizare, în care să i se explice că lucrurile pot merge înainte într-o formulă complementară. Zentralblatt să includă studii şi analize, Korrespondenzblatt să fie un buletin informativ-administrativ.

Cele două centre, de la Zürich şi Viena, sînt zguduite de conflictele de personalitate. Între Jung şi Bleuler, fostul lui superior ierarhic de la Burghölzli, intervine cu succes Freud pentru a lămuri ambiguităţile, pentru a detensiona situaţia. Însă nu mai e nimic de făcut contra veleităţilor de dincoace. Freud: “De alaltăieri sunt preşedintele organizaţiei vieneze. Cu Adler nu s-a mai putut, el a înţeles acest lucru şi a declarat singur că noile lui teorii sunt incompatibile cu conducerea organizaţiei. Stekel, care acum este cu trup şi suflet de partea lui, l-a urmat, iar eu m-am hotărît să iau din nou, după această încercare nereuşită, hăţurile în mînă. Şi n-am să le mai scap prea curînd; cred că ni s-au adus oricum deja suficiente prejudicii”. Imaginea abia dacă e înseninată de mesajele entuziaste ale unor psihiatri din Franţa şi Suedia, sau de înfiinţarea unei noi filiale a Asociaţiei la New York.

colectiv